Foarte grav: poluare radioactivă în Europa

Sursa informaţiei este Institutul francez de radioprotecţie şi siguranţă nucleară care a publicat următoarele: „În cursul lunii ianuarie 2017, au fost detectate în aerul de deasupra solului în Europa urme iod 131, radionucleid de origine artificială.

 Prima semnalare face referinţă la o prelevare realizată în cea de-a doua parte a lunii ianuarie în zona extremului nord al Norvegiei. Alte detectări de iod 131 au fost observate în Finlanda, Polonia, Republica Cehă, Germania, Franţa şi Spania, până la finele lunii ianuarie. Iodul 131 este un radionucleid a cărei perioadă radioactivă este scurtă (8,04 zile)..Nu se cunoaşte încă sursa, dar condiţiile meteorologice defavorabile legate mai ales de ”inversarea de temperaturi” (fenomen de stratificare termică a atmosferei care afectează adesea zonele joase ale atmosferei în decursul iernii. Aerul mai rece la sol decât la altitudine blochează sau limitează considerabil dispersarea poluanţilor atmosferici) se pare că au contribuit la nivelul de concentrare al acestui radionucleid precum şi la cel al altor radionucleide de origine naturală precum |Plumbul 210 sau la concentraţii deosebit de fine de particule care au dus la episoadele de poluare înregistrate mai ales în vestul Europei în ultima săptămână a lunii ianuarie”.

Iată, din aceeaşi sursă oficială, harta prezentând nivelurile de Iod 131 (element radioactiv extrem de nociv a cărui acţiune se concentrează mai ales asupra tiroidei) sub formă de aerosol în aer (valori +/- de incertitudine). De menţionat este şi faptul că el dispare în totalitate după 80 de zile.

Ansamblul de date, precizează institutul francez, provine de la o reţea europeană informală de schimb de informaţii denumită ”Ring of Five” şi care grupează organizaţii care se ocupă cu supravegherea radiologică a atmosferei. Nivelurile nu sunt îngrijorătoare dar, cu toatea astea, au provocat un semnal de alertă important.

Întrebarea este dacă se poate estima ce a stat la originea acestei poluări radioactive. Oficial nu există un răspuns. În consecinţă, cred că este interesantă lista de supoziţii realizată de specialiştii în ecologie de la ”Notre-planete.info), de regulă foarte bine informaţi şi care au dezvăluit de multe ori lucruri pe care administraţiile nu doreau să le facă publice, din diverse considerente politice. Ei iau în calcul trei ipoteze:

• Fukushima şi emisiile permanente radioactive
• Test militar nuclear rusesc
• Emisie legală de iod radioactiv.

În primul caz, se reaminteşte faptul că, recent, nivelul de radiaţii a atins un record, mai ales în incinta de protejare a reactorului nr 2. Kevin Kemps, controlor de deşeuri radioactive la ONG-ul ”Beyond Nuclear” declara că ”există un flux zilnic de apă subterană contaminată care se varsă în ocean. Este vorba despre aproximativ 300.000 de tone zilnic de apă relativ puţin contaminată. Dar mai există rezervoarele centralei în care a fost stocată o cantitate de 800.000 de tone de apă înalt radioactivă. În fiecare zi, deversează o sută de tone de apă peste cele trei miezuri topite ale reactoarelor...este o continuă catastrofă”. Totuşi, afirmă cei de la Notre-Planete, ”nivelurile de radiaţii de la Fukushima nu sunt de natură să explice concentraţiile atmosferice de Iod 131 detectate acum în Europa”.

Trecem la a doua ipoteză, adică un test militar nuclear rusesc neanunţat în zona arctică. În favoarea ipotezei se aminteşte că, pe 17 februarie 2017, americanii au trimis de urgenţă un avion special de supravegere de tip WC-135 Constant Phoenix în Marea Britanie. Este vorba dspre un avion de cercetare specializat în detectarea cu mare precizie a surselor de emisii nucleare pentru a identifica un eventual test nuclear (care, cu excepţia celor efectuate de Coreea de Nord, nu a mai avut loc nicăieri în lume din 1980 încoace). Dar, aşa cum notează cercetătorii de la Notre Planete, ”dat fiind faptul că, în ultimele luni, nu a fost înregistrată nicio urmă de mişcare seismică în Rusia, această ipoteză ar putea să fie doar o nouă dovadă a ceea ce este paranoia anti-rusă la ora actuală”.

Ipoteza a treia, cea mai probailă, este cea a unei ”emisii autorizate” de Iod 131. Ipoteză privilegiată şi de cei de la IRSN care afirmă, pe Tweeter ”sursa cea mai probabilă a iodului detectat: o uzină de producţie de elemente radioactive pentru uz nedical”. Poate situată undeva în Europa de est deoarece se reaminteşte analiza celor de la CRIIRAD (Comisia de cercetare şi informaţie independentă asupra radioactivităţii) care spunea într-un comunicat (integral, aici) că ”numeroase instalaţii în Europa şi în ările învecinate sunt autorizate să emită Iod 131 în atmosferă De exemplu, este vorba despre instalaţii legate de producţia de energie elctrică de origine nucleară (centrale nuclear-electrice, uzine de retratare a comustibilului, etc) dar şi de instalaţii legate de folosirea Iduluin 131 în domeniul medical (reactoare de producţie a izotopilor, servicii de medicină nucleară, incineratoare de deiverse tipuri de deşeuri, etc)....În noiebrie 2011, spre exemplu, Iodul 131 a fost detectat Iodul 131 în aer, în mai multe ţări europene...iar ancheta a permis să fie puse în cauză emisiile provenite de la un institut de producţie a izotopilor din Budapesta. Măsurătorile realizate de un laborator al CRIIRAD, în noiembrie 2011, au confirmat o contaminare importantă ci Iod 131 şi Iod 125, la Budapesta, la mai mulţi kilometri de situl nuclear”.

”Emisia legală” se bazează pe obligativitatea folosirii unei diluări masive care să coboare nivelul de radioactivitate, dar, se pare, nu întotdeauna normele ar fi respectate cu stricteţe.

Este foarte grav că acest tip de incidente se repetă cu o frecvenţă inadmisibilă în contextul în care se observă că problemele există atât în zona centralelor nucleare învechite a căror durată de viaţă a fost prelungită artificial prin decizii politice în mai multe state europene, cât şi în cazul unităţilor de producţie ca cele menţionate în raportul CRIIRAD, foarte multe, din ce în ce mai multe, diseminate peste tot în Europa. Iar cel mai îngrijorător îmi pare să văd cum, la fiecare asemenea incident, este privilegiată automat pista ţărilor din Est, prezumate din principiu a avea norme de control mai puţin riguroase. Dar bănuite, pe drept sau nu, că acordă o foarte puţină atenţie informării publice asupra riscurilor de poluare în general şi radioactivă în special.

Context în care, poate vă interesează, există analize pe care nu l-eam văzut pe piaţa publică de informaţii de la noi, privind nivelul de poluare radioactivă ajuns asupra diverselor regiuni europene după Cernobâl şi Fukushima. În cazul în care subiectul vă interesează, putem reveni cu mult mai multe amănunte.