Acesta îşi propune să analizeze veridicitatea datelor, mesajelor, apelurilor şi comunicaţiilor, un fel de uriaş detector de minciuni care se verifice în timp real mesajele, să le compare cu datele existente în bazele de date interconectate din întreaga lume şi care să poată emite, instataneu, o evaluare a veridicităţii mesajelor. Proiectul grupează cercetători din mai multe ţări, coordonaţi de Universitatea din Sheffield în colaborare cu universităţile din Wawrick, King's College din Londra, Saarland (Germania), Modul din Viena, cu participarea unor companii precum Atos (Spania), IHub (Kenya), Ontotext (Bulgaria) şi Swissinfo. A demarat pe 1 ianuarie 2014, durează 36 de luni şi, în consecinţă, va fi finalizat în acest an.

PHEME era numele zeiţei greceşti a faimei, dar şi a zvonurilor, cea despre care legendele spun că se amesteca necontenit în treburile zeilor şi oamenilor, repetând tot ce aflase, mai întâi pe şoptite, apoi mai tare şi tot mai tare, până afla toată lumea. Proiectul pleacă de la nevoia de a oferi o tehnologie esenţială pentru lupta împotriva zvonurilor, informaţiilor false sau denigratoare, parte a unor răzbunări personale sau componente ale unor campanii profesioniste de dezinformare, prezente îndeosebi pe reţelele de socializare, dar şi în media online... zvonuri care devin mai apoi ştire, influenţând cvasi-instantaneu pieţe, mentalităţi, dezvoltând fenomene de masă, amplificând eventual mişcări de stradă, etc.

Dr. Kalina Bontcheva, coordonatorul proiectului, declara că „putem trata deja un volum enorm de informaţii difuzate prin intermediul reţelelor sociale, cu viteza cu care ele apar şi în toate formele posibile: tweet, video, fotografii, bloguri... Numai că, în acest moment, nu este posibil ca ele să fie analizate în mod automat, în timp real pentru a vedea instantaneu dacă informaţia este adevărată sau nu. Asta ne dorim să realizăm prin acest proiect.

Echipele de cercetători s-au concentrat pe patru tipuri de zvonuri, realizând modele ale difuzării lor pe reţelele de socializare şi în media online, ideea finală fiind că se va ajunge la performanţa ca pe ecranul utilizatorului de Internet să apară notificarea privind veridicitatea mesajului. Iată cele patru tipuri de informaţii pe care trebuie să le identifice proiectul:

- speculaţia: ipoteze asupra viitorului (alegaţii militare, scenarii tip conspiraţionist etc.)
- controverse: dezbateri (vaccinarea copiilor, politică etc.)
- transmisie (transmitere involuntară de informaţie eronată, fără dorinţa de a face rău)
- dezinformare (transmiterea voluntară de informaţie eronată).

PHEME, se spune în prezentarea oficială a proiectului, „foloseşte trei factori pentru a analiza gradul de veridicitate: mai întâi, informaţia inerentă documentului - informaţie lexicală, semantică şi sintactică; apoi urmează a analiză comparativă cu bazele de date considerate ca extrem de sigure, spre exemplu în cazul informaţiei medicale este folosit PubMed, cea mai mare bază de date online din lume, conţinând publicaţii medicale originale; vom extrage informaţii din Liked Open Data, fiind analizată difuzarea unei informaţii, adică cine primeşte informaţia respectivă şi apoi cum şi când este transmisă mai departe şi cui anume. În cazul ziariştilor din mediul digital, există o sursă deschisă, bazată pe platforma de filtrare şi verificare Ushahidi pusă la punct de cei de la SwiftRiver. Scopul este de a produce algoritmi de analiză a veridicităţii informaţiei ca surse deschise, folosind, spre exemplu, expertiza celor de la Saarland în detectarea contradicţiilor şi analiza comparativă a surselor media... Rezultatul va consta într-o platformă interactivă vizuală bazată pe modele automate care va prezenta modalităţile standard de difuzare ale zvonurilor, cu tipuri de mesaje (neutru, confirmare, negare, punere sub semnul întrebării), va prezenta proiecţii geospaţiale ale prezenţei autorului mesajului şi sfera sa de influenţă etc... RUMOUR INTELLIGENCE va desemna capacitatea de a identifica zvonurile în timp real, fiind o provocare de proporţii.

Vom vedea dacă este posibil să fie creat un asemenea algoritm şi care este eficienţa lui. Să vedem, mai apoi, cum se poate lega el de alte proiecte similare generate aproape în paralel de grupurile de cercetare cibernetică avansată din cadrul marilor servicii de informaţii. Cele interesate să creeze asemenea tipuri de algoritmi de analiză în timp real pentru a putea detecta la timp demararea campaniilor de dezinformare din cadrul războiului psihologic, desfăşurat acum aproape integral pe Internet, folosind trolii ca umili pioni scoşi la sacrificiu. Interesanţi nu sunt ei, persoane de obicei la limita resurselor financiare şi izolaţi sociali, ci modul în care sunt repartizaţi în reţele de difuzare de mesaje şi de atac asupra punctelor considerate de interes.

Asemenea algoritmi pot ajuta la organizarea unui răspuns specific al structurilor de forţă, dar şi la verificarea instantanee a valorii exacte a oricărui mesaj comercial, a reclamelor, a companiilor de vânzări online, a ofertelor de tipul „nu scăpaţi ocazia, mai aveţi o oră pentru a vă decide”, a fotografiilor trucate etc.

În fine, în cazul în care se va dovedi funcţional, un asemenea algoritm va putea fi corelat cu ceea ce este acum una dintre marile priorităţi la nivel european şi mondial: lupta pe Internet împotriva siturilor islamiste fundamentaliste, a celor de tip „cultural” care transmit „mesajele de ură” şi servesc la îndoctrinarea candidaţilor la Jihad, etc.

Interesantă, în acest caz particular, ar fi aplicarea unui asemenea algoritm (cu publicarea instantanee a rezultatului analizei) asupra informaţiilor conţinute în mesajele jihadiste de prezentare a declinului civilizaţiei occidentale, incapacităţii de supravieţuire a societăţilor occidentale etc. Pentru a avea o imagine asupra potenţialului Programului PHEME relaţionat cu ceea ce face acum, spre exemplu, unitatea specializată în lupta pe Internet împotriva reţelelor teroriste, vă oferim, în finalul acestui material, posibilitatea de a consulta în premieră reportul de activitate anual, dat recent publicităţii. Am putea avea, prin algoritmul PHEMA, în afara a ce fac cei de la EUROPOL (adică semnalarea către deţinătorii de servere şi platforme a siturilor cu mesaje apologetice de natură fundamentalist islamică şi incitare la ură, xenofobie, antisemitism etc.) şi posibilitatea unei analize extensive a modului în care asemenea mesaje se răspândesc, odată cu identificarea precisă a vectorilor de transmise.

Dar, pe de altă parte, revine marea întrebare: nu cumva este posibil ca un asemenea tip de algoritm, conceput pentru a lupta împotriva dezinformării şi folosirii frauduloase a acestui bun public cu valoare inestimabilă care este Internetul, să fie folosit de strategii diverselor campanii din cadrul războaielor informaţionale pentru scopuri care să-l deturneze de la menirea sa iniţială? Faptul că este posibil ar trebui oare să împiedice încercarea de folosire a sa pentru a opri valul de dezinformare de pe web?

Răspunsul ţine de natura duală a fiinţei umane, nu poate fi nici legiferat şi nici impus. Să aşteptăm să vedem care este rezultatul efectiv al proiectului şi, mai ales, în imediat, cine se va declara extrem de interesat să-l preia ca instrument de „reglementare a adevărului”.

Căci, în definitiv, cam asta este, atâta timp cât, în lipsa unui adevăr general acceptabil, Internetul şi mai ales reţelele sociale au introdus noţiunea atât de convenabilă a „adevărului meu în care vă rog să credeţi pentru că l-am aflat din sursă sigură”. Cu atât mai convenabilă cu cât identităţile reale nu pot fi verificate, soluţia curajului maxim fiind identificarea prin „nickname”... Şi, în definitiv, de ce să nu ne batem pentru ideea că fiecare are dreptate într-o lume în carea confuzia valorilor devine cuvântul de ordine?