Fabule europene. Roxana Mărăcineanu şi miracolul francez al integrării

E cam greu să pronunţi corect, în Franţa, numele Roxana Mărăcineanu. Când avea 9 ani, fetiţa cu nume românesc nu ştia nici un cuvânt în limba franceză. 34 de ani mai târziu, fosta campioană mondială la înot pentru Franţa, în 1998, a fost numită ministră a Sportului sub preşedinţia lui Emanuel Macron. Un destin european.
Nu cred că Franţa merită superlativele cu care autoarea o împodobeşte. Iar "integrarea de tip francez" este de fapt o ideologie eşuată, există mari grupuri de emigranţi, chiar la a treia generaţie, care nu sunt integraţi deloc, ba dimpotrivă. Mie mi se pare că Franţa încă trăieşte într-o ficţiune, ficţiunea de Metropolă a Lumii, sau, ca să folosesc şi eu figuri de stil, se consideră încă Lumina Lumii. Ca părere, de pe la 1871, deci de vreo 150 de ani, Franţa a tot regresat dar printr-un noroc chior s-a salvat de fiecare dată. De fapt au salvat-o alţii. Iar Franţa n-a fost recunoscătoare niciodată, ba dimpotrivă. Şi azi este la fel. Ar vrea o nouă/altă UE condusă de dualismul franco-german, un fel de neo-imperiu cam contra SUA+UK ( ăia care au salvat-o de vreo 2-3 ori...) şi cam pro-Rusia. Franţa vrea să fie ce-a fost şi mai mult decât atât. Dar nu se mai poate, Franţa a devenit un stat minor, nu mai este Lumina Lumii.... Sic transit gloria Mundi.
imi veti da voie, sper, sa nu fiu deloc de acord cu dvs? :) puterea "soft" a Frantei in Europa (nu doar ca putere economica, ci ca potential de influenta provenit din prestigiu cultural si imaginar pozitiv creditat) e inca imensa si ca urmare a loviturii de teatru reusita de Macron, care a resetat fie si macar aparent scena politica interioara, castigand cu aceasta ocazie si capital politic international. Spuneti ca Franta e pro-Rusia. cititi un pic dezbaterile din presa franceza, agenda lor publica. Numai bine, multumesc pentru dezbatere.
Şi eu vă mulţumesc pentru remarcă. Nu vreau să fiu răutăcios, dar Franţa nu mai este ce a fost odată. Pentru România, Franţa a fost "naşa de botez" la "mica unire" din 1859 şi "naşa de cununie" la "marea unire" din 1918. Poate fără ajutorul Franţei statul numit România nu ar fi existat. Trebuie să fim recunoscători Franţei, dar azi Franţa nu mai are puterea de a asigura o politică în Estul Europei (cu excepţia legăturilor cu Rusia...), a lăsat Germania să facă legea şi asta ne nelinişteşte.
@Lucifer Insisti prosteste cu "legaturile Frantei cu Rusia". Franta nu are legaturi speciale cu Rusia, si in afara de Marine Le Pen, politienii francezi sunt rezervati in ceea ce priveste Rusia. Poate aia de extrema stanga sa caute legaturi cu Rusia, dar nu-i baga nimeni in seama si nici nu sunt numerosi. Cat despre "Franta nu mai este ce a fost odata", ar fi bine sa te documentezi ca sa afli ca Franta este una din marile puteri ale lumii ( a cincea sau a 6-a in ceea ce priveste PIB-ul). In afara de asta, cum ti-a explicat si autoarea articolului prestigiul cultural al Frantei nu mai are nevoie sa fie amintit, in 2017 a fost aleasa tara anului de "The Economist" pentru alegerea lui Macron ca presedinte. Din punct de vedere stiintific este in top, premii Nobel (69, daca nu ma insel) si medalii Fields ( la acestea din urma este pe primul loc in lume, la egalitate cu americanii, desi acestia sunt de 5 ori si ceva mai numerosi si investesc mult mai mult in cercetare, isi permit sa plateasca cu salarii enorme oameni de stiinta din toata lumea. Sunt si altele, dar ma tem ca oricum nu te intereseaza: ignori mult prea multe lucruri despre Franta ca sa ai capacitatea de a-i intelege valoarea si frumusetea. Oamenii ignoranti ca tine reduc Franta la niste atentate si la niste cartiere cu probleme.
"Ce a scos din voi Apusul când nimic nu e de scos?"