Fabule europene. Românii îşi cumpără biserică în satul lui Van Gogh

E de poveste. La Auvers-sur-Oise s-a pus în vânzare o biserică. Un promotor imobiliar a vrut să-i dărâme turla şi să construiască în loc un bloc de locuinţe. Parohia română din apropiere, de la Cergy, a făcut o ofertă. Povestea cu suspans o spune părintele Răzvan Ionescu, teolog şi om de ştiinţă, preot paroh la St. Sulpice, la Paris.

Auvers-sur-Oise e un orăşel de pictori şi de agonie: la vreo 30 de km nord de Paris, la etajul doi al unui han, azi devenit loc de pelerinaj, a murit împuşcat Vincent van Gogh, în 1890. De lângă mormântul lui poţi vedea vara, în zare, câte un lan de floarea soarelui. Biserica de vânzare e pe un loc de mănăstire din secolul XII. Parohia română din apropiere, de la Cergy, a făcut o ofertă primăriei din Auvers-sur-Oise. În trei luni, dacă se strâng banii necesari, românii ar putea avea biserica lor în satul lui Vincent. Pentru cine vrea să devină ctitor, există un cont şi o poveste spusă de părintele Răzvan Ionescu de la Parohia română de la St Sulpice din Paris.

Preot paroh al Parohiei Sfânta Parascheva şi Genoveva (biserica St. Sulpice) din Paris, părintele Răzvan Ionescu are dublă formaţie, teologică şi ştiinţifică. Doctor în imagistică medicală şi în teologie ortodoxă, autor al mai multor lucrări ştiinţifice şi teologice, părintele este coordonator al departamentului Teologie ortodoxă şi ştiinţă din cadrul Centrului de Studii şi Cercetare „Dumitru Stăniloae” din Paris.

La Paris şi în zona pariziană există 12 parohii româneşti, marea majoritate găzduite în cripte şi capele catolice. Biserica de la Auvers-sur-Oise ar fi al treilea lăcaş de cult ortodox român dedicat, după biserica maramureşeană de la Limours (sediul Mitropoliei Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale), şi după biserica istorică din strada Jean de Beauvais de la Paris. Fiind şi unul dintre cei mai căutaţi preoţi de la Paris, bun cunoscător al românilor stabiliţi în zonă, erudit cu formaţie dublă, l-am invitat pe părintele Răzvan Ionescu (foto dreapta) la un dialog despre comunitatea românească în contextul Franţei de astăzi, ameninţată de terorism şi minată de o criză identitară.

Din 2002, de când sunteţi preot paroh la St Sulpice, cum credeţi ca a evoluat comunitatea de români care s-a stabilit la Paris sau în regiunea pariziană?

Aş spune că un factor neaşteptat, hotărâtor însă pentru unitatea românilor din diaspora, a fost  venirea în Occident a Înaltpreasfinţitul Iosif. Trebuie spus că fost ales ca episcop în criptă la noi, la St. Sulpice, după care la 29 noiembrie 1997, Adunarea electorală a Arhiepiscopiei Europei Occidentale şi Meridionale l-a ales Arhiepiscop. A fost hirotonit la 15 martie 1998, în catedrala greacă Sfântul Ştefan din Paris, de către un sobor de 12 ierarhi în frunte cu Mitropolitul Serafim al Germaniei şi Europei Centrale şi cu Mitropolitul grec Ieremia al Franţei. Dacă ne amintim, fie şi un pic, ce zbateri şi ce dezbinări caracterizau diaspora noastră la venirea lui şi cum au evoluat lucrurile până în prezent, rezultatul este viu şi palpabil. Şi trebuie continuat. Între timp au emigrat mulţi români şi destui dintre ei au găsit aici „acasă” prin Biserică. Este o chestiune de supravieţuire, ca identitate, ca rădăcini, ca sens al vieţii. Biserica trebuie să îi hrănească pe oameni cu prezenţa lui Hristos. Doar întru El pot fi eu însumi...

Parohia Auvers-sur-Oise

Cum se răsfrâng tensiunile din Franţa, cu atacuri şi ameninţări teroriste, în viaţa comunităţii, exista o preocupare, o îngrijorare? 

Sigur că preocupare există, la câţi români suntem, de îndată ce auziţi de un atentat cu zeci de victime, statistic vorbind, există probabilitate ca să fie şi români prin preajmă. Paris (prin Bataclan) şi Nice o dovedesc. Acum, iată şi exemplul unei mămici românce cu copilul ei, singurii scăpaţi într-un moment de astfel de cumpănă, de atentat. Dumnezeu ocroteşte. Mai mult ca înainte avem a ne încredinţa lui Dumnezeu, clipă de clipă. Numai la St. Sulpice se strâng duminica în jur de 250-300 de români.

Ce credeţi despre societatea occidentală de azi, ameninţată de islamism, în Franţa şi în Europa, şi ostilă refugiaţilor de război? Cum s-a ajuns aici si care mai poate fi răspunsul în cotidian? 

Desigur că sunt factori politici în spate a căror analiză îmi scapă. Ce ştiu eu este că pe acest teritoriu s-a trăit viu în primul mileniu ceea ce noi mărturisim astăzi, Ortodoxia. Dacă însă golim poporul de spiritualitate, sau trăim mai rău decât alţii la nivel moral, îmi pare că Dumnezeu poate să îngăduie să ne domine ei pentru faptele noastre reprobabile, pentru că înmulţim talanţii mai puţin ca ei. Azi trăim prin pronia lui Dumnezeu un semnal de alarmă, îngăduit sub forma extremismelor de tot felul.

Aveţi o dublă formare, şi teologică şi ştiinţifică; în ce mod credeţi că dialogul acesta transdisciplinar poate contribui concret la exerciţiul toleranţei? 

Dialogul între domenii diferite de cunoaştere dăruieşte o altă perspectivă privirii, lărgeşte orizontul. Deopotrivă, aduce mai multă înţelegere privind identitatea aproapelui meu, specificitatea, aş spune chiar unicitatea lui. Aş adăuga şi că am întâlnit mari oameni de ştiinţă smeriţi şi aceasta m-a făcut să câştig teologic. Deopotrivă, dialogul mă poate întări în propria mea identitate, să îmi înţeleg mai bine propriile valori, şi mă refer la cele aduse de trăirea eclezială în viaţa mea.

Parohia veche Auvers-sur-Oise

Care e cel mai important proiect în acest moment în relaţia biserică - enoriaşi în Franţa?

Să construim bisericile vii care sunt oamenii. Apoi, desigur, ne trebuie şi zidurile, bisericile – la numărul de parohii existent poate avem unu la sută biserici ale noastre unde să putem sluji. Profit de ocazie să vă împărtăşesc o bucurie venită zilele acestea: încercăm să cumpărăm o bisericuţă în Auvers-sur-Oise pentru românii din regiunea pariziană, în orăşelul lui Vincent van Gogh. Gândiţi ce înseamnă să vii din România să îi vizitezi locurile şi... să mergi la biserica românească de aici. Cumpărarea a fost realizată ca semnătură, în trei luni trebuie să dăm banii, însă nu îi avem ! Parohia de aici nu îi are, e abia la început de drum. Nu putea însă rata o asemenea ocazie, e foarte rar să ai în proximitatea Parisului o capelă la un preţ accesibil. Acum începe o cursă contra cronometru, ca la ridichea uriaşă: să adăugăm om cu om care să ne ajute să strângem banii, să reuşim. Vă rog, daţi o mână de ajutor! Veţi fi ctitori de biserică în Franţa. Coordonate de cont al Protopopiatului nostru de Franţa, prin intermediul căruia cumpărăm sunt următoarele:

IBAN : FR76 3000 4018 2900 0022 5405 663
BIC : BNPAFRPPXXX

Pentru cei care vor să facă donaţii trebuie menţionat „Don Auvers / Oise”.

Pe pagina dvs. de facebook aţi alimentat o rubrică emoţionantă de teologie aplicată; de ce? Ce înseamnă teologia aplicată?

Teologia apare deseori ca simplu discurs. Or, ea este întâi de toate experienţă de viaţă, şi doar apoi relatare prin discurs a experienţei. Discursul e viu dacă se întrupează în viaţa mea, concret, prin fapte. Cu alte cuvinte, dacă este aplicat.

Ce nu ştie lumea despre părintele Răzvan Ionescu şi aţi vrea să ştie?

Drăguţă întrebare. Să spunem că am fost un om cu o viaţă oarecum eşuată pe la vreo douăzeci de ani şi care s-a întâlnit cu Hristos. De atunci s-a schimbat totul. Simt bunăvoirea lui Dumnezeu în viaţa mea. Mai mult se poate afla pe profilul meu de pe Facebook, dar aş spune nu atât de mine, cât de semnele bunăvoirii lui Dumnezeu în viaţa parohiei mele din inima Parisului.