La alegerile regionale, în urma primului tur de scrutin de acum o săptămînă, Frontul Naţional, partidul de extremă dreaptă al lui Marin Le Pen, se clasa în frunte, cu promisiunea lejeră că va cîştiga Franţa. După al doilea scrutin şi numărarea voturilor ieri seară, 13 decembrie, FN a primit un uppercut dureros: n-a cîştigat nicio regiune. Sub guvern socialist, cu spaima de atentate islamiste şi cu spaima de ziua de mîine, dreapta (Les Républicains) şi-a adjudecat majoritatea consiliilor regionale, cîştigînd 7 regiuni, contra 5 pe care le va păstori stînga (PS).  Între cele două momente ale votului, Franţa a avut parte de o săptămînă politică sîngeroasă. Am asistat, siderant, la un duel „tripartit” al groazei. Şi am privit un spectaculos concurs între cine găseşte cel mai terifiant argument, cine profeţeşte cea mai oribilă consecinţă a votului pro FN.   

Ştiţi poveştile pentru copii unde lupii sunt gata să mănînce scufiţe roşii, iar căpcăunii şi zmeii au un simţ special pentru carnea de om. Copiii adoră istoriile „de groază” pentru că revenirea la realitate e cumva o platoşă protectoare. Prea puţini sunt torturaţi de coşmare, cu adevărat, după ce Tom Degeţel e abandonat în inima pădurii. Ororile din poveşti declanşează prima lor operaţie de disjuncţie: teama e reală, dar realitatea nu e temătoare.

 După primul vot, Marine Le Pen a văzut ce e în inima francezilor. Francezii înşişi au văzut ce e în inima lor. 

Puşi la zid, politicienii îşi regăsesc un excepţional instinct de a spune poveşti care dau fiori. Manuel Valls, prim-ministrul guvernului socialist, a profeţit un viitor de coşmar: dacă şi în urma celui de-al doilea scrutin cîştigă partidul lui Marine Le Pen, Franţa se va autodistruge într-un război civil. Spectrul părea atît de înspăimîntător, încît impunea retragerea socialiştilor (de pe liste), sacrificiul, în favoarea duşmanului tradiţional, a dreptei conduse de Nicolas Sarkozy. Şi povestea de groază a funcţionat.

În sistemul francez cu două scrutinuri bazate pe majoritate, primul vot e real, al doilea e imaginar. După primul vot, Marine Le Pen a văzut ce e în inima francezilor. Francezii înşişi au văzut ce e în inima lor. Şi, cum li se face frică de propriii monştri, la al doilea scrutin francezii îi refulează, oripilaţi. Imaginarul spaimei e un operator de vot.

FN n-a cîştigat nicio regiune, dar practic, din 2010 încoace, şi-a triplat reprezentanţii în executivele regionale. În Franţa, 7 milioane de oameni au votat pentru extrema dreaptă, la al doilea scrutin. Pe aceştia nu i-a mai speriat nimic. Pentru 27 % dintre alegători, monştrii au faţă umană, iar poveştile de groază sunt basme de adormit copiii.

Pînă la alegerile prezidenţiale din 2017 trupele lui Marine Le Pen se vor organiza, se vor roda, se vor profesionaliza, vor acumula un „savoir faire” al discursului care recuperează frica. Încet-încet se va pune pe picioare un fel de „intendenţă”, în vederea asaltului final. De data aceasta, teama e reală, iar realitatea e temătoare.

„Uf, ne-a fost frică” devine prea mult un loc comun. Nu va mai ţine mult timp ca deznodămînt jubilatoriu al istoriei noastre colective. Nu va merge la nesfîrşit, adversarii lui Marine Le Pen nu vor putea cîştiga de fiecare dată, mizînd pe spaima în faţa posibilităţii ca ghionoaia să iasă din imaginar şi să invadeze realitatea. Singura şansă a politicienilor care se legitimează drept republicani antiextremişti este ca ei să propună, în sfîrşit, o altă poveste. Cea cu sfîrşitul lumii e răscitită.

Singura şansă rămîne schimbarea de paradigmă a poveştilor.

Marine Le Pen va rămîne într-un imaginar anecdotic în ziua în care francezii vor crede à fond că scenariile politicienilor nu sunt poveşti de groază, ci poveşti de viaţă.