Extinderea UE şi sindromul „jumătate de om pe jumătate de iepure şchiop“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Extinderea UE este un proces „mult prea birocratic“ şi care „nu mai spune nimic poporului“. Afirmaţii absolut revoluţionare în raport cu linia doctrinară proprie gândirii funcţionarilor de la Bruxelles. Numai că, de data asta, ele au fost rostite de Emmanuel Macron în conferinţa de presă ţinută imediat după încheierea lucrărilor Consiliului European.

În opinia mea, anunţă iniţierea unui demers care ar putea să schimbe fundamental modul în care instituţiile de la Bruxelles, Comisia Europeană şi Parlamentul, vor aborda viitorul acestui proces esenţial în viaţa UE, constantând că e nevoie de o schimbare cu orice risc, chiar şi cu acela de a schimba regulile în timpul jocului. Aşa cum deja s-a întâmplat acum, când un grup de State Membre (printre care Franţa, Danemarca, Olanda) s-a opus vehement demarării negocierilor de aderare cu Albania şi Macedonia de Nord.

Macron a anunţat dorinţa ţării sale ca, înaintea oricărei discuţii despre extindere, Statele Membre să înceapă o dezbatere la nivel instituţional privind reforma procesului extinderii care - şi aici este noutatea absolută - trebuie să devină „absolut reversibil“. Asta pentru că, spunea Macron, Europa a greşit profund acceptând un demers al extinderii cu orice preţ, „ceea ce nu a mers bine în formatul de 28 de state, nu a mers foarte bine în formatul de 27 de state şi nu sunt sigur că ar merge mai bine într-o Europă cu şi mai mulţi membri“

În afară de zvonuri sau discuţii de culoar (adevărat, atât de multe încât le-am uitat numărul)  privind admiterea României şi Bulgariei, a fost iniţierea MCV, proces unic în istoria UE, ce argumente ar mai exista? Sau, mai bine spus, chiar există argumente reale? De fapt - ştiu că asta nu va face plăcere nimănui în România - procesul aderării celor două ţări a fost considerat atât de riscant încât, iniţial, Curtea de Conturi a UE estima oficial că cele două ţări nu erau suficient pregătite. De aici un mega-scandal discutat intens în toate înaltele instanţe europene şi care revine acum în actualitate, poate fiind una dintre principalele motivaţii pentru schimbarea pe care o propune acum Macron.

Pe 12 septembrie 2016, Isztvan Szabo Fazakas, membru al Curţii europene de conturi, prezenta presei foarte mult aşteptatul audit privind modul în care au fost cheltuite fondurile pre-aderare în ţările candidate şi, mai ales, în ţările din Balcanii de Vest (îl puteţi citi la finalul acestui articol. ). Şi povestea pentru EURACTIV că, în 2006, atunci când era preşedinte al COCOBU (comisia pentru buget a Parlamentului European) şi, foarte îngrijorat fiind de nivelul pregătirilor României şi Bulgariei, s-a dus la Ollie Rehn, pe vremea aceea comisar pentru extindere, care i-a răspuns: „Îmi pare rău, e prea târziu, am mâinile legate, statele membre au luat decizia politică de a primi cele două ţări pe baza recomandărilor făcute de Comisie“ .

De altfel, finlandezul Olli Rehn declarase într-un interviu din Le Soir, în decembrie 2009, că, în perioada când era comisar, „mi-am dat seama că România şi Bulgaria nu erau pregătite de aderare. Dar Comisia nu avea drept de veto la încheiera negocierilor. Iată de ce, împreună cu preşedinţia olandeză, am propus un mecanism de control şi o clauză care să permită, dacă se dovedea necesar, amânarea aderării. Noile guverne din România şi Bulgaria au început să aplice foarte serios reformele. Nu pretind că totul era perfect, dar situaţia se ameliorase în 2007, când cele două ţări au aderat la UE. În decembrie 2004, în timpul unei dezbateri politice în România, am fost criticat de politicieni pentru că eram parte dintr-o conspiraţie calvinistă cu olandezii. Ceea ce arată o concepţie interesantă a teologiei în Europa, dat fiindcă sunt membru al Bisericii evanghelice luterane din Finlanda. Orice ar fi, leacţia pe care am învăţat-o este să nu oferim nicioidată o dată precisă pentru aderare înainte de finalul negocierilor“.

Acum a venit oare timpul să se discute dacă şi în ce condiţii să se mai opereze viitoare valuri ale extinderii? Acesta era oare cel mai bun moment de a arunca sămânţa îndoielii şi nemulţumirii după ce, ani şi ani de zile, în faţa ţărilor din Balcanii de vest au fost aliniate straturile succesive de promisiuni începând cu 2003, când, la Salonic, Consiliul European decidea că integrarea acestei zone trebuia să fie prioritatea absolută a procesului extinderii. Au devenit membre UE Slovenia în 2004, apoi Croaţia în 2014. Albania, Serbia, Macedonia de Nord sunt state candidate, iar Muntenegru şi Serbia sunt în negocieri. Deocamdată nu a primit răspuns cererea a Bosniei Herţegovina, iar Kosovo nu este o entitate recunoscută de toate Statele Membre.

Se va opri totul? Vor exista noi criteii? Cine le va propune, cine la vota, apoi cine le va aplica? Dacă vor fi noi, noua Comisie Europeană, dacă simte că este cazul, va putea anula complet sau parţial estimările predecesorilor săi, sursă sigură de tensiuni între Statele Membre? Dar, dacă am ajuns aici, solicitarea lui Macron ca procesul să fie „reversibil“ înseamnă redeschidera oricărui capitol deja închis dacă apar noi elemente în teren. Perspectivă care, în sine, spune că procesul tehnic se poate transforma oricând într-un fel de confruntare permanentă între ţări şi interesele lor.

Deocamdată, orizontul discuţiei se limitează la tema disputei de moment. Dar, ineluctabil, va urma discuţia despre Ucraina, despre Republica Moldova, despre utilitatea generală a sumelor uriaşe cheltuite pentru proiectul vecinăţii estice, cu tot cu parlamentul său. Şi, de ce nu, discuţia poate evolua logic şi în interiorul UE din momentul în care se vor aplica, dacă se va întâmpla vreodată asta, regulile respectării integrale a „valorilor europene şi statului de drept“.

Până atunci, apele se tulbură şi unitatea europeană a idealurilor şi amibiţiilor comune pare să sufere de pe urma unui sindrom care dă naştere entităţii bizare din basmele româneşti: „jumătate de om pe jumătate de iepure şchiop“. 

S-a terminat cu Eldorado. Începe realitatea.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite