INTERVIU EXCLUSIV Supravieţuitor al masacrului din Norvegia, despre teribila ameninţare a extremismului în Europa

INTERVIU EXCLUSIV Supravieţuitor al masacrului din Norvegia, despre teribila ameninţare a extremismului în Europa

Tore Sinding Bekkedal

Supravieţuitorul masacrului comis de Anders Breivik la 22 iulie 2011,Tore Sinding Bekkedal, a oferit mărturii despre ziua teribilă care a marcat istoria contemporană a Europei, într-un interviu realizat de corespondentul de presă la Bruxelles, Cristian Unteanu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Povestea dvs. din acea zi tragică, în cel mai îngrozitor loc de pe pământ la acel moment. Spuneţi-mi vă rog, filmul pe care îl aveţi în minte, cel al poveştii dvs. personale.

Eram în sala principală şi de abia aflasem de bombardarea clădirii guvernului. Ne aflam acolo pentru a participa la o întâlnire de informare. La scurt timp, m-am dus la baie şi de acolo am început să aud împuşcături. Trebuie să înţelegeţi când de suprarealist pare un asemenea moment. Sincer, din cauza situaţiei tensionate, am crezut că cineva face o glumă proastă, cu un pistol de jucărie. Am ieşit în pragul uşii şi atunci am văzut un băiat zăcând într-o baltă de sânge şi am realizat că nu e vorba de nicio glumă. Aşa că am intrat înapoi în cabină şi am încercat să-mi adun gândurile, să gândesc raţional. Dar imediat m-am uitat la uşa toaletei şi am realizat că era făcută dintr-un lemn subţire şi nu avea încuietoare, deci dacă cineva încerca să intre, nu aveam nicio şansă să îl împiedic. Aşa că am ieşit şi m-am întâlnit cu doi oameni de la cantină, care mi-au spus de o toaletă a personalului, şi am fugit acolo. Şi am stat acolo 90 de minute, încercând să vorbim cu serviciile de urgenţă.

Nu aţi avut niciun răspuns din partea serviciilor de urgenţă, nu aţi reuşit să găsiţi pe cineva la capătul celălalt al firului?

Nu. Am încercat la Poliţie, dar nu am reuşit. Am aflat ulterior că o singură persoană se ocupa de apeluri. Apoi am încercat la serviciul medical, dar nici de acolo nu am avut niciun răspuns. În cele din urmă, pompierii ne-au răspuns şi am ştiut măcar că situaţia noastră s-a aflat şi că cineva ştie că suntem acolo, atacaţi. Într-adevăr, peste 90 de minute eram evacuaţi. Am încercat să sun un prieten jurnalist, crezând că el poate să ne spună ce se întâmplă, dar el fusese fotograf delegat la clădirea guvernului şi era ocupat să ajute răniţii de acolo.

Cine v-a salvat?

Când poliţia l-a reţinut pe Breivik, am fost toţi evacuaţi. Am fost împărţiţi în grupuri de câte 12 şi ni s-a spus să acordăm primul ajutor unora dintre tinerii răniţi. Mulţi nu au supravieţuit. Apoi am fost evacuaţi în grupuri mai mari, de câte 50 de persoane. Am fost însoţiţi de forţe înarmate până la un feribot care ne-a salvat de pe insulă.

Din punctul dvs. de vedere, aveţi o explicaţie pentru nebunia acestui om numit Breivik, despre ideologia lui tocmai în ţara dvs.? Am fost acolo, am vizitat Norvegia şi pare aşa distanţată de imaginea acelei zile.

După cum ştiţi, Norvegia a avut la guvernare un partid social-democrat, care a dominat scena politică a ţării de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.  Dar se înregistrează o creştere a extremismului de dreapta în Norvegia, fapt pe care opinia publica norvegiană îl acceptă cu greu. Dar acest fenomen există şi, aşa cum am văzut în aceast zi fatidică, este foarte periculos. Ideea de rasism este atât de absurdă încât nu văd cum o persoană poate să tragă concluzii din asta, aşa cum a făcut-o Breivik. Sunt în mod natural, lipsite de logică. Dar de la lipsa de logică şi până la exterminare, se pare că nu este un salt aşa mare, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.

Credeţi că Breivik este un caz izolat, un om nebun, cineva aflat la marginea societăţii, care acţionează singur? Sau face parte din acest curent al extremismului, aflat într-o îngrijorătoare creştere?

În mod clar, a doua variantă.

Atunci, ce înseamnă pentru dvs. „creşterea extremismului“? Puteţi să îl definiţi şi din punct de vedere al factorului politic?

Sigur. Vorbesc din punctul meu de vedere şi nu ca un ambasador al Norvegiei. Ceea ce trebuie observat este cât de similare sunt opiniile şi discursurile politice ale lui Breivik cu cele ale unui partid cunoscut din Norvegia, care se şi află la guvernare acum. Partid care nu este o formaţiune xenofobă de extremă dreapta, ci una de centru. De aceea mi se pare atât de greu de definit nebunia personală şi nebunia politică, dacă pot să mă exprim aşa. În orice caz, eu sunt convins că el suferă de „nebunie politică“ şi nu de nebunia definită în sens clinic. Şi cred că este o extensie a celor mai dure curente islamofobice din Europa zilelor noastre, această teorie exagerată conform căreia musulmanii au venit aici pentru a transforma continentul într-un califat. Acest tip de idei incredibil de absurde sunt considerate de unii drept o parte legitimă dintr-o democraţie sănătoasă, considerând că dacă nu le acceptăm în discursul public, ele vor deveni apanajul extremiştilor. Dar exemplu norvegian ne arată că noi facem imposibil de condamnat discursul politic extremist atunci când apare varianta violentă a extremismului.

Aici, la Bruxelles, se vorbeşte tot mai mult despre poziţia tot mai puternică pe care acest tip de partide care îmbrăţisează discursul extremist îl va avea odată cu alegerile europarlamentare din mai. Care va fi situaţia în Norvegia, în opinia dvs.?

Este foarte greu de prevăzut, pentru că aceasta a fost cea mai mare catastrofă umană care a afectat Norvegia de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Mi-e greu să cred că vom ajunge la o înţelegere stabilă cu privire la consecinţele politice ale acestei întâmplări, în următorii ani. E puţin probabil să se întâmple. Vom avea o dezbatere continuă, foarte dificilă, pentru că societatea noastră se vrea a fi atât de deschisă şi tolerantă, încât e greu să vorbeşti deschis despre acest tip de subiecte, dacă trăieşti cu teama că ai putea jigni pe cineva. Nouă, norvegienilor, ne este teamă să nu jignim pe cineva, iar o discuţie despre ameninţările extremismului pare a fi o tortură în ţara mea. Dar consider că e un aspect de-a dreptul înfricoşător al Europei. Să nu uităm că în anii `40, am experimentat un colaps moral şi uman al continentului şi ar fi naiv să spunem că Germania a fost singurul factor responsabil de acest lucru. Multe ţări europene au fost bucuroase să pună umărul la deportarea evreilor, de exemplu. Există un potenţial înfricoşător pe continentul european pentru acest tip de idei ale superiorităţii etnice. Şi pe mine pur şi simplu mă sperie foarte mult.

De obicei, când vorbim despre acele partide, justificarea este că această criză economică, socială, financiară a fost mediul perfect pentru dezvoltarea lor. Dar, referindu-ne la Norvegia, constatăm că acolo nu este vorba de nicio criză economică, sunt probleme, dar foarte minore- şomajul de 2%. Deci care e explicaţia?

E mai simplu. Noi clar nu avem aceeaşi abordare a sistemului financiar, pe care UE o are şi cu care pare să se mândrească, mai ales cu faptul că nu se implică în ajustarea monedei unice, samd. Şi asta e o problemă fundamentală a Uniunii Europene. Iar costurile sunt probleme imense ale UE la nivel social, pe care le vedem acum şi care mă îngrozesc. Şi asta, în mod cert, va crea un teren mai fertil pentru dezvoltarea unor curente extremiste. Dar mai cred şi că nu este deloc imposibil ca ele să existe şi fără aceste probleme economice. Iar Norvegia este, din păcate, cel mai elocvent exemplu în acest sens. 

Citeşte şi:

Anders Breivik, responsabil pentru masacrul de pe insula Utoeya, a renunţat la moştenirea sa

Extremistul norvegian de dreapta Anders Behring Breivik, închis pentru uciderea a 77 de persoane în Oslo şi pe insula Utoeya, la 22 iulie 2011, a renunţat la moştenirea sa, notează AFP. Cel mai probabil Breivik a făcut acest gest pentru a evita ca statul norvegian să-i confişte bunurile, spune avocatul lui.

VIDEO Anders Breivik a primit pedeapsa maximă pentru masacrul din Norvegia. „A declarat un război împotriva umanităţii. Şi l-a câştigat"

Norvegianul Anders Behring Breivik a primit pedeapsa maximă cu închisoarea, 21 de ani de detenţie, pentru orchestrarea celor două atentate de anul trecut de la Oslo şi de pe insula Utoya, în urma cărora 77 de persoane şi-au pierdut viaţa.

Ce a câştigat Breivik pierzându-şi libertatea

Verdictul „sănătos mintal”  confirmă efectiv idealurile radicale ale lui Breivik. Oricât de violentă sau contraintuitivă, lucrarea sa este expresia coerentă a unor sentimente duse la extrem pe care un segment crescând de populaţie le împărtăşeşte într-o oarecare măsură, dat fiind mai ales fundalul accentuat de criză economică, consideră observatori şi jurnalişti din Marea Britanie şi Norgevia.

Atacul din Norvegia al lui Anders Breivik putea fi prevenit

Poliţia norvegiană ar fi putut preveni atentatul cu bombă din centrul capitalei norvegiene Oslo şi l-ar fi putut prinde pe atacatorul Anders Breivik dacă ar fi intervenit la timp, susţine un raport oficial al unei comisii independente înfiinţate pentru a analiza atacurile de la 22 iulie 2011.

FOTO Cum arată Norvegia la un an după atacurile teroriste comise de Breivik

22 iulie este o dată care bântuie Norvegia: o zi pe care ar vrea să o uite, dar nu va reuşi niciodată, pentru că marchează ziua celor două atentate comise de Anders Behring Breivik.

Cum şi-a plănuit Anders Breivik măcelul

Criminalul norvegian era obsedat de Balcani şi dorea să-l cunoască pe Putin. Autorul atacurilor povesteşte în manifestul lăsat cum a planificat operaţiunea în care şi-au pierdut viaţa 76 de persoane. El poate fi acuzat de crimă împotriva umanităţii.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările