EXCLUSIV Deciziile de săptămâna viitoare la Consiliul European: linii de forţă pentru viitoarea construcţie consolidată

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Aşa cum v-am obişnuit, suntem primii care vă oferim un document cu circulaţie limitată, proiectul de concluzii al Consiliului European care se va desfăşura săptămâna viitoare la Bruxelles.

Puteţi accesa documentul integral la finele acestui articol, cu observaţia că ar putea să sufere oarece modificări, mai ales dacă se va ajunge la cristalizarea unei atitudini comune faţă de negocierile de aderare cu Turcia şi dacă liderii europeni vor simţi nevoia să exprime o poziţie comună faţă de ceea ce guvernul spaniol va decide ca mişcări constituţionale (posibil de forţă) în cazul Cataloniei. În plus, s-ar putea ajunge la un consens asupra deschiderii unui capitol de negocieri pe BREXIT în domeniul liberului schimb, asta doar dacă progresele înregistrate până acu vor fi definite ca suficiente.

Secţiunea care mi se pare esenţială este cea care priveşte „pachetul securitate şi apărare comună“, cheia viitoarei credibilităţi a prezenţei europene ca posibilă forţă reală în structura relaţiilor internaţionale, adăugând acest argument capacităţii sale impresionante pe plan economic şi atractivităţii sale comerciale. Dar nu am putea discuta despre acest subiect înainte de aminti apariţia - semnal extrem de relevant - a noii doctrine militare franceze apărută în Revue strategique, document de 80 de pagini realizat de un colectiv sub conducerea europarlamentarului Armand Danjean, actualizare a Cărţii albe asupra apărării de acum patru ani. Enumerarea ameninţărilor cu care se confruntă Europa în 2017 începe cu cea jihadistă, în continuă creştere, concretizată prin seria de atentate care s-au produs în diferite ţări europene. Rusia şi China, se spune în document, „s-au angajat într-o politică de modernizare a capacităţilor lor militare şi de recuperare a întârzierilor înregistrate în domeniul tehnologic“. Iar „puterile regionale“ îşi continuă ascensiunea,  Au apărut „noi zone de confruntare“, spaţiul cibernetic spre exemplu, iar lumea a devenit „mai instabilă şi mai nesigură“ după ce Donald Trump a ajuns la Casa Alba şi, totodată, ca urmare a a ieşirii iminente a Marii Britanii din UE. Drept urmare, strategia militară franceză urmează să se bazeze pe principiul „autonomiei strategice şi ambiţiei europene“:

„La începutul următorului deceniu, obiectivul este ca europenii să dispună de un corp doctrinar comun, de capacitatea de a interveni militar, împreună, într-o manieră credibilă, având la dispoziţie şi instrumente bugetare comune adaptate“

Am semnalat acest lucru tocmai pentru că, pe fond, vorbim despre prima transpunere naţională la nivel de doctrină militară a ceea ce începe să se definească foarte clar - cel puţin la nivelul nucleului franco-german - ce va însemna viitoarea poziţie europeană asupra securităţii şi apărării, acel proiect în care fiecare Statele membre, pe măsura dorinţelor şi capacităţilor, se va putea angaja cu propria contribuţie.

Iată contextul în care Consiliul European salută „progresele semnificative înregistrate de Statele Membre în pregătirea unei schiţe a Cooperării Structurate Permanente (PESCO), incluzând guvernarea PESCO şi o listă de obligaţii“. Foarte important este că, deja, sub presiunea evenimentelor internaţionale, lucrarea este urgentată la maximum, Statele Membre fiind invitate să notifice intenţia lor de participare la PESCO, ceea ce ar permite ca iniţiativa respectivă să fie lansată oficial (împreună cu primele sale proiecte), în cadrul Consiliului European din luna decembrie a acestui an. Tot pentru atunci este stabilită şi limita de timp pentru aprobarea formei finale a propunerii Comisiei privind un Program european al apărării europene şi dezvoltării industriale, „de importanţă vitală pentru întărirea autonomiei strategice europene şi a bazei comune europene în domeniul tehnologiei şi industriei... având primele proiecte de capacităţi identificate de Statele membre deja finanţate în 2019... încurajând Statele Membre să folosească mecanismele flexibile de finanţare ale Fondului European pentru Apărare, permiţând cumpărarea în comun a unor capacităţi militare sau/şi întreţinerea lor comună“.

Este o chestiune care, cu certitudine, va intra în definiţia viitorului proiect european, iar participarea reală la acest tip de proiecte va însemna crearea posibilităţii de a intra cu adevărat în cercul decizional care contează în viitoarea Europă.

Dar asta înseamnă nu doar declaraţii politice, ci o pregătire concretă pe plan naţional care să producă o doctrină militară deschisă şi orientată, cum am dat exemplul celei franceze acum prezentate, către priorităţile comune europene. Pregătirea unei asemenea participări la ceea ce ar putea fi unul dintre programele cele mai importante în noul plan european consolidat presupune atât o decizie politică asumată de întreg spectrul vieţii politice, cât şi existenţa unor competenţe specifice la nivelul guvernării, oameni pregătiţi pentru a identifica extrem de rapid „ferestrele de oportunitate“ care să ne convină, în raport cu ceea ce avem în termeni de capacitate umană şi industrială disponibilă. Are armata noastră un asemnea nucleu de analiză şi previziune strategică pe termen lung? Există un think-tank politico-militar specializat, de nivel înalt, care să propună un asemenea document în acord cu viziunea noastră strategică naţională?  Poate există un asemenea document, cel puţin asta sper, dar ar trebui să fie şi prezentat public căci nu am impresia că este suficientă doar declaraţia politică a Preşedintelui Iohannis dacă nu avem la dispoziţie şi angajamentul concret al dispozitivelor, instrumentelor şi capacităţilor care intră direct în responsabilitatea structurilor guvernamentale specializate.

Sunt absolut sigur că ne dorim să facem parte din acest proiect european, dar pe care direcţie de dezvoltare şi când va spune oare guvernul nostru, Ministerul Apărării, cu ce garanţii specifice poate sprijini intenţiile respective, asta în cazul în care deja au fost concretizate şi comunicate interlocutorilor de la Bruxelles? Întrebarea este justificată deoarece, până acum, nu l-am auzit pe ministrul nostru de profil să se exprime despre o eventuală prioritate legată de PESCO, singurele informaţii oferite în serie fiind legate de achiziţionarea de echipamente americane, de altfel foarte necesare şi care nu intră în niciun fel în contradicţie cu ideea participării la apărarea şi securitatea comună europeană. Dimpotrivă, constituind un argument suplimentar al unei Românii pilon de stabilitate şi securitate în zona Mării Negre.

Dar asta nu înseamnă că trebuie să nu ne intereseze în imediat, chiar foarte tare, ce construieşte nucleul dur franco-german şi ramificaţiile acestei construcţii în viitoarea Europă consolidată. Mai ales dacă, aşa cum vedeţi în proiectul de hotărâri al Consiliului European de săptămâna viitoare, la pachet vine şi discuţia asupra dezvoltărilor cerute ca necesitate rapidă şi imperioasă în domeniul „societăţii digitale“, argument de competitivitate în general, dar şi cu aplicaţii sensibile şi semnificative în domeniul apărării şi securităţii comune. Domeniu înspre care Statele Membre sunt chemate să-şi direcţioneze investiţii suplimentare, actorii guvernamentali din România poate dorind să se uite vreodată pe aceste liste de priorităţi care beneficiază de foarte importante programe de finanţare din programele europene, acele pentru care avem iarăşi un nou ministru responsabil.

Poate îi va interesa. Poate nu. Pote nu au timp de prostiile astea cu Europa, fiind intens preocupaţi de jocul nesfârşit al scaunelor, decapitărilor, acuzelor şi blestemelor reciproce. Ceea ce ştiu însă cu siguranţă este că că ceilalţi, foarte, extrem de presaţi de evenimente, merg rapid înainte. Aşa au promis că vor face şi şi-au dat seama că nu prea mai există alte soluţii. Mergem cu ei sau mai aşteptăm să vedem ce le iese?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite