Decizia nu se face sentimental, nu se poate imagina o alegere doar pe entuziasme ideologice sau oferte generale. Se face pe baza unor argumete economice foarte solide (de o parte şi de alta), cele care pot să justifice sentimental că alegerea respectivă asigură nu numai un anume sens al devenirii politice a ţării într-unul dintre cele două spaţii de putere, ci conferă  şi nişte avantaje imediate cetăţeanului, transformându-i viaţa la modul foarte concret şi, dacă se poate, cât mai rapid. Fiecare dintre cele două spaţii vine cu acest bagaj de oferte multiplex, ambele foarte bine cunoscute.

Pe de o parte, Europa oferă un model al siguranţei şi predictibilităţii care este evident, laolaltă şi cu imperfecţiunile peisajului, dar reprezentând incontestabil, şi în acest moment, nu numai cea mai mare piaţă internă a lumii, ci şi cel mai mare număr de ţări membre cu un nivel înalt sau foarte înalt de viaţă. Cu cetăţeni care trăiesc pe un continent care, în spaţiul acoperit şi garantat de UE şi NATO, nu a mai cunoscut o formă de conflict de la finele celui de-Al Doilea Război Mondial.  

De cealaltă parte, spaţiul fostei URSS, de mult timp în refacere şi remodelare, supus acum proiectului viitoarei Uniuni Euroasiatice gândite pe o formulă care să combine desenul legislativ şi juridic al UE pentru a-l putea reuni cât mai rapid cu o structură similară NATO, oferă memoriile unui binecunoscut trecut dar şi, în egală măsură, temerea că vechile instrumente ale ameninţării cu forţa (sau folosirea ei), obişnuite până nu demult în această parte a lumii, vor fi reutilizate exact în acelaşi fel şi în timpul de acum. 

Dincolo de propaganda, nu ne rămâne altceva decât să privim faptele şi, mai ales, să ne concentrăm atenţia asupra ofertelor economice şi a condiţionalităţilor puse de fiecare dintre actori.

În cazul Rusiei, argumentele sunt pe cât de simple, pe atât de imediate şi fără echivoc, în esenţă toate bazate pe acelaşi principiu: accesul la resurse, în speţă la aprovizionarea cu gaze. Mesajul e clar: vreţi cu noi, atunci accesul e garantat şi preţurile vor fi preferenţiale. Dacă nu, nu. Acest NU înseamnă deja întreruperea gazelor dar trimite şi semnalul că, la iarnă, Europa ar avea de suferit deoarece există, spune partea rusă, posibilitatea ca tranzitul prin Ucraina să aibă de suferit….

În rest, oferta Uninunii vamale şi, pe viitor, a celei Euroasiatice, se bazează pe actualele capacităţi de producţie şi tipologiei de produse de acum, atât în cazul Ucrainei cât şi al Moldovei sau Georgiei. Ceea ce, economic, lasă se se prevadă un status quo, adică, în traducere, cam aceeaşi sărăcie de până acum şi, evident, o dependenţă şi mai mare, dacă nu absolută, de cererea de pe piaţa respectivă.

Argumentele europene sunt acum multiple şi realmente interesante, mai ales că, după eşecul de la Vilnius, oficialii de la Bruxelles au înţeles că trebuie să vină cu explicarea concretă a orizontului european. Ofertă desigur tradusă în bani, dar mai ales presupunând o serie de direcţii foarte clare de acţiune, adică de investire a banilor respectivi într-o transformare profundă a pieţelor şi capacităţii reale a economiilor din ţările respective, dorindu-se însoţirea chiar începând cu acest nivel incipient al relaţiei de apropiere a unei modernizări de amploare în ţările vizate. Tocmai pentru a le face cu adevărat competitive pe nivele superioare celui actual, chiar pe sectoarele prioritare tradiţionale de producţie.

Oferta UE pentru Ucraina

1. În ziua de 13 mai 2014, Preşedintele Comisei Europene, Jose Manuel Barroso şi Primul Ministru al Ucrainei, Arseni Iaţeniuk, au semnat un nou program pentru sprjinirea procesului de tranziţie în Ucraina ca parte a asistenţei practice oferite de UE pentru susţinerea demarării unui vast program de reformă. Programul State Building Contract  are o valoare de 335 milioane Euro, completat de unul suplimentar de 10 milioane Euro destinat susţinerii societăţii civile, este menit să resolve o serie dintre problemele immediate sau pe termen scurt ale stabilizării economiei naţionale,  lupta împotriva corupţiei, oferind guvernului o posibilitate imediată de a răspunde celor mai urgente nevoi ale cetăţenilor. Programul se adaugă pachetului de împrumuturi pentru asistenţă macro-economică în valoare de 11 miliarde Euro care a fost decis de comunitatea europeană în favoarea Ucrainei. În cadrul programului State Building Contract, prima plată imediată este în valoare de 250 miloane Euro, celelalte tranşe urmând să aibă valori diferite în funcţie de nevoile Ucrainei în fiecare sector vizat şi de nivelul progreselor înregistrate.

2. Asistenţa macro-economică. A mai apărut un nou program în valoare de 1 miliard Euro (aşa numitul MFA II) care va fi implementat în paralel cu cel vechi, în valoare de 610 milioane Euro (aprobat în 2002 şi 2009) dar încă neoperaţional până acum datorită neîndeplinirii condiţiilor minimale cerute de către autorităţile ucrainiene din acel moment.

3. Ridicarea barierelor vamale. Măsură temporară propusă de Comisia Europeană pe 11 martie şi ratificată de Parlamentul European pe 3 aprilie şi adoptată de Consiliul European pe 14 aprilie. Ridicarea barierelor vamale este totală sau parţială în funcţie de sector, pachetul de măsuri presupunând o valoare anuală de 500 milioane Euro în reduceri tarifare, dintre care 400 de milioane Euro acoperind producţia sectorului agricol.

4. Sectorul energetic. Cea mai importantă mapsură decisă foarte de curând (28 aprilie) priveşte o soluţie imediată foarte interesantă, adică folosirea unei conducte nefolosite, Volvony din Slovacia cu perspectiva clară a livrării de 22 milioane metri cubi zilnic (reprezentând aprox. 8 miliarde metri cubi anual), existând şi discuţii asupra posibilităţii de transport de gaze din Polonia şi Ungaria. Să reamintim faptul că, anul trecut, Ucraina a importat aproximativ 2 miliarde de metri cubi de gaze din ţările member UE.

5. Oferta Cioloş. Ca şi în cazul Moldovei, comisarul Dacian Cioloş a propus un set foarte important de măsuri pentru un domeniu strategic, cel al agriculturii şi dezvoltării rurale, poate cel mai important sector de producţie active în aceste momente de grea tranziţie. În cazul Ucrainei, măsura de ridicare a barierelor vamale va avea beneficii imediate în cazul a aproape 82% din exporturile agricole ucrainiene. Cotele negociate ca având regim de duty-free înseamnă 1,6 milioane tone de cereale, 12 t. carne de vită, 40.000 t de diverse produse din carne de porc şi 16 t de carne de pasăre, plus încă 20.000 t carcase îngheţate pui.

Sigur, contextual regional este încă extrem de fluid, iar raţionamentele de supravieţuire de asemenea, căci presiunile sunt enorme, pe măsura intereselor stragice prezente şi viitoare.

Semnarea protocoalelor europene pe 27 mai cu Ucraina, Republica Moldova şi Georgia reprezintă, mare atenţie, doar o etapă, fericită, dar nu şi definitivă, promiţătoare, dar nu cu garanţii finale, pentru drumul european al celor trei ţări. De-abia după 27 iunie începe seria unor mari probleme pe care Rusia le poate crea celor trei ţări, încă legate de parteneriatele economice tradiţionale ale CSI dar şi cu un grad de dependenţă adesea important faţă de puterea Moscovei. Să nu uităm însă că, atunci când descriem raţionamente geopolitice, în spatele acestora, se află destinele a zeci de milioane de oameni, odată fraţii noştri de suferinţă de partea nefericită a Cortinei de Fier…