Europa sub presiunea celor două crize globale

FOTO Mediafax / IPA/ABACAPRESS.COM

Prima este cea a „riscului foarte înalt de propagare pe scară mondială a coronavirusului“, conform declaraţiei oficiale a foarte prudentului director general al extrem de prudentei Organizaţii Mondiale a Sănătăţii. Aflată, de la începutul epidemiei, sub presiunea constantă a guvernelor din Statele Membre care, dacă s-ar fi putut, ar fi mers cât de mult pe modelul minimalist.

Într-o conferinţă de presă la Geneva, Tedros Adhanom Ghebreyes (foto), directorul general al instituţiei afirma: „Nu

subestimăm riscul, din această cauză am spus azi că riscul mondial este la un nivel foarte ridicat. Am trecut de la nivelul „ridicat“ la „foarte ridicat“. La rândul său, dr.Mike Ryan, directorul departamentului pentru situaţii de urgenţă de la OMS, spus că, din acest moment, instituţia a trecut la cel mai înalt nivel de alertă posibil. Cu toate acestea, adăuga el, „nu trebuie creată panică. Trebuie să acceptăm realitatea şi să înţelegem că este necesar un demers comun al tuturor guvernelor şi societăţilor“. Drept care, în ce priveşte Europa, a fost imediat anunţată o reuniune, vinerea viitoare, la care să participe toţi miniştrii sănătăţii din Statele Membre, propunerea esenţială despre care mi s-a spus că va fi conţinută în documentul final anunţând o iniţiativă comună de a procura împreună echipamentul medical necesar precum măştiile de care este nevoie pentru face faţă epidemiei. Ar fi foarte interesant să vedem cine va fi desemnat să ne reprezinte la această reuniune şi cu ce mandat, ştiind că o asemenea iniţiativă ar însemna stoparea practicilor „achiziţiilor de urgenţă fără licitaţie“, cele însoţite, de regulă, de comisioane grase şi niciodată transparente. Se va vorbi despre Mecanismul de urgenţă activat în Europa şi, după părerea mea, ar trebui să avem propria listă de necesar pregătită, aprobată de Parlament şi de CSAT. Şi, eventual, dar deloc obligatoriu, prezentată opiniei publice.

Cum cer chiar cei de la OMS, este de datoria presei şi, înainte de toate, a oricărei guvernări responsabile, de a produce o informare corectă a opiniei publice, chiar dacă se află sub presiunea unei stări acute de dezechilibru politic. În consecinţă, iată, conform datelor de ieri seară, care este evoluţia epidemiei în lume..:

Şi în Europa:

Efectele negative se propagă cu o viteză îngrijorător de mare la nivelul burselor în acest climat din ce în ce mai perceptibil de nervozitate. Ieri, iată căderile înregistrate la nivelul principalelor pieţe bursiere de pe continentul nostru: Londra – 3,39%, Paris -3,38% şi Frankfurt -3,86%. Într-o săptămână, pieţele au înregistrat o scădere de peste 6 puncte procentuale, cu o brutalitate care reaminteşte seismul din 2008.

FOTO 123 RF

Au fost revăzute în scădere toate previziune de creştere a economiilor pentru primul trimestru sau cele pentru întreg anul 2020 Specialiştii estimează că economia mondială este confruntată cu cel mai ridicat risc de recesiune de la criza financiară din 2008 încoace. Pierderile sunt  masive, incredibil de mari la nivelul burselor americane, cu o scădere de peste 10% a Bursei de la New York. Întrebarea be buzele tuturor fiind dacă, da sau nu, se va produce un „efect de contaminare“. Dacă da, spune Gregory Daco, economist şef la Oxford Economics, citat de canalul elveţian 24heures. „asta ar avea un impact extrem de negativ. Economia ar cădea imediat în recesiune...pieţele financiare a acţiona ca un element generator al sentimentului de panică“. Iar prof. Rosemary Taylor, citată de aceeaşi sursă, spune că : „De fapt pentru moment, ameninţarea potenţială este nu că SUA vor lua măsuri draconiene, ci că vor lua prea puţine... În tentativa lor de a minimiza ameninţarea coronavirus, pot să nu fie pregătite şi, ca atare, să nu poată proteja populaţia în mod adecvat“.

Acesta este contextul în care, pentru Europa în special, poate să apară ameninţarea reprezentată de o a doua criză majoră, rezultat al conflictului în dezvoltare din zona Idlib din Siria, opunând Rusia şi Turcia. Din decembrie, aproape un milion de oameni au fost siliţi să părăsească zona de conflict dar, cum sublinia Secretarul General al ONU în cadrul reuniunii speciale de ieri a Consiliului de Securitate „dincolo de situaţia umanitară dramatică, cred că este important să recunoaştem faptul că acest conflict şi-a schimbat natura. Şi, în aceste ultime zile, am asistat la o escaladare foarte semnificativă...Cred că asta crează o situaţie în care nu trebuie să ignorăm riscul de escaladare devenind incontrolabil ţinând cont de nivelul forţelor care sunt la Idlib şi în jurul acestei zone“.  Numai că, în afară de această constatare elementară, Consiliul de Securitate nu a putut merge mai departe, singurul său mesaj fiind cel adresat celor doi protagonişti de a încerca o soluţie pentru iniţierea unor discuţii de pace. Sau, cel puţin, pentru adoptarea de măsuri imediate pentru dezescaladarea tensiunilor.

Problema este că, în acelaşi timp, Europa a primit drept în plex lovitura reprezentată de decizia Turciei de a ridica barierele care reţineau fluxul migraţiei spre Europa. Decizie luată cu ocazia unei şedinţe extraordinare a Consiliului de Securitate prezidată de Erdogan în noaptea joi 27 spre vineri 28 februarie.  După care, conform rapoartelor venite din zonă, au urmat ordinele date vaselor de patrulare turceşti de a se retrage înspre baze şi, în acelaşi sens, ordine de non-intervenţie pentru trupele de frontieră, ceea ce ar fi permis deja plecarea unor grupe de migranţi înspre frontiera Turciei cu Grecia. Imediat, la şeful statului major al armatei greceşti şi ministrul pentru protecţia cetăţenilor au mers la postul de frontieră de la Kastanias (nord-vestul Greciei), în contextul unei decizii guvernamentale de a face „mai sever“ controlul frontierelor , vorbindu-se în acelaşi timp şi de o creştere a numărului vaselor de patrulare trimise în apele frontaliere. Totul într-o atmosferă oricum tensionată după adevăratele lupte de stradă, deosebit de intense, care au opus populaţia şi forţele de ordine în Lesbos şi Chios. Revolta a fost provocată de intenţia autorităţilor de a construi noi centre de primire pentru migranţii ilegali (sunt deja 20.000 pe cele două insule), iar răbdarea populaţiei de acolo se pare că a ajuns la final, probă adevăratele asalturi asupra forţelor de poliţie care, în final, au trebuit să se retragă.

Care va fi urmarea? Asta se întreabă toate statele europene, chiar dacă mesajul de ieri al Comisiei Europene a încercat să potolească temerile. spunând că, din punctul său de vedere, acordul cu Turcia privind migranţii ilegali rămâne valabil. Dar îngrijorarea de fond este palpabilă, probă susţinerea mai degrabă teoretică pe care Consiliul NATO a dat-o cererii Turciei care a invocat, fapt foarte rar, Art. 4 pentru a se analiza comportamentul agresiv al Rusiei.  

Dacă, în realitate, Turcia va continua ceea ce face acum (vezi emisiunile TV unde sunt arătate plecări masive ale unor grupuri de migranţi îmbarcaţi în autobuze, pesemne puse la dispoziţie de autorităţi), atunci statele europene membre NATO se vor regăsi confruntate foarte rapid cu reluarea coşmarului marii migraţii, dar, de data asta, cu cifra mult mai ridicate.

Cine poate face ceva pentru a potoli lucrurile? Din nou, cheia deblocării situaţiei se află în dialogul Erdogan-Putin, purtătorul de cuvânt al Kremlinului anunţând că „este acum în pregătire o posibilă întâlnire la cel mai înalt nivel, la Moscova, pe 5 sau 6 mai“. Posibil, urmând ca, de ce nu, să se poată potoli lucrurile la Idlib, preşedintele Erdogan să asiste la parada de 9 mai şi să continue să dorească să scape de cei 4 milioane de ilegali din taberele din ţara sa, plus milionul care e acum la frontieră.

Europa are oare cu ce să se apere? În ambele cazuri. În ambele cazuri suprapuse.

UPDATE

Deoarece am văzut o discuţie intensă despre utilitatea măştilor de proecţie, iată că în urmă cu câteva ore, Italia, după ce a activat Mecanismul european de protecţie, a adresat o cere de sprijin solicitând asemenea măşti de protecţie.