Europa îşi pregăteşte sfârşitul

FOTO AFP

Suntem foarte aproape de finalul unui ciclu istoric, cel al încercării de a crea prosperitate şi progres pe ruinele Europei distruse de război şi bântuită de spaimele şi ororile sale.

S-a născut atunci o doctrină care, aproape absurdă prin umanismul ei considerat atunci drept o simplă aventură filozofică de sorginte socialist-utopică, avea să devină realitate în Occident şi ideal la care avea să aspire, timp de peste jumătate de secol, lumea grupată în „lagărul comunist“ condus cu mână de fier de liderii de la Kremlin.

O prosperitate care avea să impună, mai întâi în Europa occidentală, apoi, după căderea Cortinei de Fier, noi standarde pentru ce înseamnă, la modul cel mai real, dincolo de orice propagandă, „nivelul de civilizaţie şi calitatea vieţii“, valorile adăugate cele mai de preţ cu care se prezintă Uniunea Europeană. Iar una dintre componentele esenţiale ale acestui segment îl reprezintă nivelul ridicat (excepţional chiar în unele ţări din blocul comunitar) al serviciilor de sănătate publică şi reglementărilor foarte severe puse la punct de legiuitori în ideea de a apăra societăţile respective împotriva celei mai grave ameninţări cu care se confruntă ţările europene: scăderea importantă, uneori dramatică, a indicelui demografic. Fenomen într-atât de grav încât, în unele ţări de pe continentul nostru, se vorbeşte deja despre perspectiva instalării definitive a „creşterii demografice negative“, eufemism folosit pentru a anunţa că există posibilitatea credibilă ca populaţia autohtonă să dispară.  

Acesta este contextul în care, în ultimii ani, multe ţări din UE au adoptat legi din ce în ce mai precis orientate pentru a asigura o cât mai bună protecţie a populaţiei, introducând obligativitatea vaccinării copiilor, listând, de cele mai multe ori, o bază medie de 10 vaccinuri. A fost neaşteptat de greu deoarece, aşa cum s-a întâmplat şi în România, au apărut ca din senin, campanii de propagandă foarte bine organizate şi preluate imediat de canale media, prin care erau difuzate mesaje urgente de discreditare a principiului însuşi al vaccinării, instaurând un sentiment de panică bazat pe legenda urbană „ne ucid copiii“.

Giulia Grillo

Vă scutesc de istoria proceselor legislative, dar rezultatul a fost, în final, o unificare a lor pe plan european. Numai că asta, ca orice lucru bun, este ceva ameninţat cu dispariţia.

Giulia Grillo, noul ministru italian al Sănătăţii (provenită din M5, Mişcarea Cinci Stele, populist, anti-europeană şi anti-sistem) a anunţat că urmează să anuleze imediat principalele prevederi ale legii votate în septembrie anul trecut privind cele 10 vaccinări obligatorii. Măsura respectivă a fost inclusă în platformele politice ale celor două partide formând coaliţia acum la putere în Italia. Pentru M5, vaccinarea este esenţială pentru a combate reapariţia unor boli considerate definitiv eradicate, dar nu trebuie să fie obligatorie, intensificând însă campaniile de sensibilizare a populaţiei. Cei de la Liga Nordului merg însă mult mai departe, liderul partidului, Matteo Salvini, ministru de Interne şi vice-prim-ministru, afirmând limpede că „vaccinurile sunt inutile şi primejdioase“, opţiunea sa politică fiind „zero vaccinuri obligatorii“. În plus, aşa cum anunţă doamna ministru, obligativitatea vaccinării înseamnă şi costuri mari la nivel naţional şi „a sosit momentul să reducem presiunea existentă asupra bugetului şi, în consecinţă, să înlocuim totul prin campanii de sensibilizare a populaţiei care, astfel, va înţelege importanţa vaccinării“.

Simplă alunecare în obscurantism? Politică sinucigaşă? Foarte greu de acceptat o asemenea explicaţie simplistă. Căci adepţii campaniei anti-vaccinare obligatorie invocă nişte rapoarte cum este acesta pe care-l puteţi accesa în original aici şi în traducerea autorizată în engleză.

Este vorba despre Raportul prezentat public pe 7 februarie 2018 de Comisia parlamentară italiană de anchetă care, timp de 18 ani, a studiat cauzele morţii a mii de soldaţi cărora le fuseseră administrate „vaccinuri pentru zone de luptă şi vaccinuri combinate sau multidoze“. Iar concluziile sunt îngrijorătoare, chiar deprimante: ar exista riscuri semnificative de dezvoltare a cancerului şi a altor boli auto-imune şi că există o cantitate cumulată de diferite componente ale vaccinurilor care depăşeşte cantităţile autorizate autorizate în cazul aprobării cererilor de autorizare pentru punerea în vânzare a vaccinurilor monovalente.

Este într-adevăr o problemă gravă şi, în orice caz, nu este deloc nouă, căci asemenea discuţii - niciodată pe deplin lămurite - s-au iscat după ce, după fiecare conflict militar major, s-a încercat identificarea unor boli ciudate apărute, posibil, şi după administrarea unor asemenea vaccinuri de uz militar, unele chiar experimentale.

Problema este însă de a vedea cum, parte a războiului informaţional, acest timp de rapoarte sunt amestecate, cu bună ştiinţă, cu propaganda împotriva vaccinării obligatorii la copii. Primejdioasă şi detestabilă este încercarea de a confunda planurile şi de a spera la obţinerea unui efect cumulativ de rejecţie la nivelul mentalităţii publice. Omiţând să se menţioneze faptul că cele două realităţi nu au niciun fel de legătură directă între ele. În cazul vaccinurilor militare, vorbim despre substanţe special create pentru a răspunde unui spectru cât mai complet de ameninţări potenţiale, inclusiv biologice. Sau pentru a preveni infectarea cu boli locale, specifice pentru teritoriul în care sunt trimise trupele, boli cu grad scăzut de periculozitate pentru populaţia autohtonă ce a dezvoltat sistemele imunitare necesare dar pot fi mortale pentru persoane venite din alte zone. Vaccinurile sunt, de regulă, administrate unor adulţi care sunt soldaţi profesionişti şi care semnează pentru asumarea conştientă de riscuri sau personalului civil angajat în diferite forme în activităţi în zonele respective de luptă, inclusiv ziariştilor corespondenţi de război „încadraţi“ în unităţi combatante. Aceştia din urmă pot semna, pe riscul lor, că nu vor să primească vaccinurile respective.

Vaccinurile militare, sau cel puţin unele dintre ele, au o compoziţie declarată secret militar sau secret de stat. Foarte greu sau deloc controlabile de comisii civile. Dar cu totul altfel sau lucrurile în cazul vaccinurilor „clasice“, acestea care sunt administrate copiilor. Cele ce sunt oricând analizabile şi care au într-adevăr capacitatea dovedită de a imuniza copiii împotriva unor boli teribile ce le pot ameninţa direct viaţa sau care pot avea efecte cumplite pentru tot restul vieţii lor, cu înalt potenţial contagios pentru întreaga comunitate.

Dincolo de toate aceste considerente, să nu ne gândim doar la exemplul italian, ci să-l combinăm cu cel de la noi. Apropiere forţată? N-aş zice, ştiind că Italia este oficial acuzată de Marea Britanie că este sursă de rujeolă în Europa în general şi în UK în special. Iar la Bruxelles se vorbeşte intens despre epidemia de rujeolă din România, parcă imposibil de stăpânit, cu un mare număr de cazuri mortale şi adăugată celorlalte „boli ale sărăciei“ precum tuberculoza sau bolile venerice.

O victorie a campaniei anti-vaccinare extinsă la nivel european, posibilă prin propaganda intensă asumată acum în programele politice ale partidelor anti-sistem, populiste şi extremiste., ar fi o lovitură gigantică prin care ţările noastre îşi pot pregăti sfârşitul, vulnerabilizate cum sunt prin viitoarea depopulare.