Europa Centrală şi de Est şi-a pierdut încrederea în China. Promisiuni multe, realizări puţine

După un deceniu de cooperare între China şi Europa de Est, sub stindardul aşa-numitei iniţiative „17 + 1” au apărut fisuri . Liderii din aceste stat spun că bejingul a promis multe, dar a făcut puţin.

Cooperarea a început în aprilie 2012, cu o întâlnire la Varşovia între premierul chinez de atunci, Wen Jiabao, şi reprezentanţii a 16 ţări din Europa centrală şi de Est (CEE), între care 11 state membre ale UE. Wen a promis investiţii şi dezvoltarea infrastructurii pentru a stimula economiile regionale. Regiunea a promis Chinei acces ieftin pe pieţele europene.

 Iniţiativa a fost rapid cooptată în planul Chinei „Drumul Mătăsii“, care a fost lansat în anul următor. Când Grecia s-a alăturat ca al 17-lea membru, în 2019, a consolidat şi mai mult importanţa politică a alianţei devenite 17 + 1. În ianuarie 2020, preşedintele chinez Xi Jinping a anunţat că el va găzdui viitoarele reuniuni anuale 17 + 1, mai degrabă decât premierul, Li Keqiang. Dar acest lucru a ajutat prea puţin la repararea relaţiilor. Ţările CEE au început deja distanţarea socială faţă de Beijing, iar pandemia de coronavirus nu a făcut decât să accelereze acest proces.  Există numeroase motive ale rupturii, dar trei ies în evidenţă, potrivit publicaţiei „The Conversation“

În primul rând, China nu a îndeplinit promisiunile entuziaste făcute regiunii privind investiţiile de amploare. Investiţiile străine directe chineze în UE au atins în 2016 valoarea de 43 miliarde de dolari SUA, apoi au revenit la nivelurile din 2012 în 2019, aşteptându-se ca în 2020 să fie şi mai scăzute. După ani de reuniuni 17 + 1, politicienii din Europa de Est şi-au dat seama că erau mai importante pentru omologii lor chinezi oportunităţile de poze de grup, nu discuţiile semnificative. 

În al doilea rând, frustrarea crescândă pe seama marginalizării lor a determinat ţările CEE să reflecteze asupra identităţii lor politice. În special, valul de proteste recente din Hong Kong a readus amintiri despre propria lor luptă împotriva controlului sovietic. În al treilea rând, ţările din CEE au devenit precaute cu privire la riscurile politice asociate bonomiei lor faţă de China, pe fondul criticilor crescânde din partea UE şi a SUA în ultimii ani. Pentru unii, această reevaluare a fost asociată cu războiul rece tehnologic dintre SUA şi China. În urma presiunilor Washingtonului, Polonia, Republica Cehă, România şi Estonia au indicat că vor interzice firmei chineze Huawei să construiască reţelele lor 5G.

 În mai 2020, România a anulat un acord cu o companie chineză pentru construirea unei centrale nucleare. Pentru Letonia, percepţia unei „alianţe a dragonului cu ursul” între Beijing şi Moscova, a determinat agenţia sa de informaţii să declare China ca fiind o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Ţările din Europa Centrală şi de Est au fost optimiste în privinţa beneficiului lor de pe urma generozităţii economice a Chinei, dar acum - la fel ca UE - multe consideră Beijingul ca pe o ameninţare. Este puţin probabil ca un guvern chinez care este din ce în ce mai preocupat de stabilitatea regimului propriu să poată acoperi, ca să nu mai spunem repara, daunele produse de multiplele oportunităţi ratate în ultimii opt ani.