Rândurile de faţă nefiind decât o firească delimitare, de un mod desuet de a privi viitorul. 

Tema aflată în discuţia celor nouă vorbitori - restul fiind...natură moartă, cu carneţele, reportofoane, ochi şi urechi publicistice - a fost una inteligent pusă ca miză a acestui brainstorming de două ore:

„Percepţii şi realităţi în relaţiile româno-maghiare.”

Pretextul?

Rezultate ale unui sondaj de opinie, pe această temă realizat de Inscop Research, la comanda ziarului Adevărul, în cadrul proiectului Adevărul despre România.

Cu tot respectul cuvenit, cei care au prezentat datele unei investigaţii onorabile, evident necesare, mi s-au părut aidoma unor… pacificatori, de dincolo de Nistru.

Convinşi de misia lor şi victoria lucidităţii asupra majorităţii.

Nu ştiu de ce am avut impresia, dar parcă raportau...

...cuminţenia românilor, faţă de concetăţeni mândri, demni, de naţionalitatea lor, maghiară, unui prezidiu ad hoc, condus de György Frunda, cel care a avut un discurs în care, cu eterna temeritate tipică comunităţii pe care o reprezintă i-a...

...surclasat pe coechipierii săi, din stânga – respectiv Sergiu Celac, întâiul ministru al afacerilor externe, după lovitura de stat, din decembrie 1989 -, dar şi din dreapta lui – mai precis Ioan Donca, ex-ambasador al României la Budapesta.

Dezbaterea a fost moderată de eternul pesimist, altfel bine intenţionat, Dan Dungaciu, preşedintele Fundaţiei Universitare a Mării Negre, ex-consilier prezidenţial la Chişinău – care a avut o şansă istorică, de a accelera mersul României răsăritene spre Occident - şi de Ion M. Ioniţă, un optimist bine temperat, senior editor la Adevărul şi redactor-şef al revistei Foreign Policy Romania.

Cu toate astea, cel mai convingător şi realist orator a fost...

...Csaba Ferenc Asztalos, singurul care a prezentat echilibrat, comparativ, cu date concrete, balanţa justiţiei corecte a relaţiilor reale, dintre românii majoritari şi concetăţenii de etnie maghiară.

Bilă albă!

Din punctul de vedere al relaţiilor publice, nu am înţeles totuşi, vorba vine, de ce s-a anunţat iniţial că nu este o conferinţă de presă, dar în jurul celor nouă...

...înţelepţi erau scaune cu alde Rică Venturiano, cu sau fără cosiţe, cu reportofoane, aparate de fotografiat şi mirări, bine exprimate, în tăceri demne de celebra masă a lui Brâncuşi.

La ce am asistat?

La discuţii strict balcanice.

NATO şi UE au fost evocate aşa, ca din obligaţie.

Păcat.

Dimensiunea euroatlantică a lipsit.

Mai mult, un conaţional prezent la masă, becher, nu spui cine, lăuda abilităţile guvernanţilor Ungariei, de a cultiva vecinătăţile imediate, nu relaţiile cu Statele Unite sau…China.

Give me a break!/Oferiţi-mi o pauză! De reflecţie.

Am ieşit din NATO? Nu.

Am ieşit din UE? Nu.

Intrăm în Uniunea EuroAsiatică? Nu.

Atunci de ce pierdem timpul cu preziceri negative, privind anul electoral 2014, din Ungaria şi România?

Eram în Germania, când am întrebat un ofiţer american când vor pleca trupele SUA, staţionate pe teritoriul acestei ţări.

Asta după ce i-am povestit visul unui ofiţer german, care îmi declara, de faţă cu camarazii săi şi alţi ofiţeri europeni, că aşteaptă ziua când nu va mai fi soldat american în ţara sa.

Americanul mi-a surâs:

-Never./Niciodată.

Neîncrederea fiind raţiunea acestei afirmaţii.

Sugerez iniţiatorilor acestei dezbateri să se desprindă de obiceiurile balcanice, nu de alta, dar ar fi fost utilă prezenţa la dezbatere şi a unui diplomat american.

Care avea ce spune pentru urechile Budapestei, prezente în sală, dar şi pentru naivii români, blocaţi în proiectele unei istorii ştiute.

Vecinătatea imediată?

trans

Baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu, cea de la Deveselu şi aeroporturile militare din Transilvania.

Gata pentru primele zboruri, în tandem, ale piloţilor militari români şi americani, spre liniştea aliaţilor de la vest de Nistru.

Aliaţi şi parteneri.

Precum Republica Moldova. Partener strategic, ca şi România, al Statelor Unite.

Asta ca să nu uite cineva, altfel cu pretenţii, genul proxim, euroatlantic.

Şi diferenţa specifică.

gama

Dovedită în trei teatre de operaţiuni militare, unde eu nu am văzut niciun camarad maghiar.