Estul Europei, sub semnul lui Marte

Exerciţii militare NATO în Marea Baltică FOTO en.ria.ru

„Naţiunile nu au prieteni şi inamici permanenţi, ele au numai interese permanente”, era convins lordul Palmerston. Preşedintele Vladimir Putin şi-a exprimat interesul în privinţa relaţiilor germano-ruse încă din 1990, cu prilejul unui seminar desfăşurat la Sankt Petersburg. El considera că Rusia ar trebui să se afle în prim-planul puterilor globale, la aceeaşi masă cu SUA, luând decizii în chestiuni geostrategice.

Alertă în Est

Şocul prin care a trecut Putin, în urma căderii Zidului Berlinului, imaginea mulţimii revoltate, lipsa unei reacţii prompte a Kremlinului l-au marcat profund ca spion KGB, în Dresda. Lui Vladimir Putin şi celor care sunt în jurul lui le lipseşte poziţia de putere globală a URSS din perioada Războiului Rece. Din această cauză, testează acum credibilitatea NATO şi folosesc vulnerabilităţile, noile şi vechile divergenţe din cadrul UE pentru a fisura şi demonta construcţia europeană.

Europa de Est, în special Polonia şi România, rămâne să se bazeze pe forţa militară a SUA pentru o eventuală descurajare a unei Rusii resurgente. Pachetul de descurajare vine şi cu 2% din PIB pentru apărare, dar şi cu programe de înzestrare cu avioane, elicoptere, nave şi sisteme antirachetă. Polonia are un program de înzestrare pe 10 ani, prin care investeşte în echipamente de ultimă generaţie, iar România va avea 2% din 2017. Pentru preşedintele Putin, interesul de a reface URSS este finalul unui puzzle creat de Gorbaciov şi de Elţîn prin dezmembrarea URSS. Europa trebuie să se pregătească pentru un lung drum al confruntării pe toate planurile cu Federaţia Rusă.

Exerciţiile ruseşti care se derulează pe flancul estic al NATO sunt, în fapt, o provocare adresată Alianţei de o forţă expediţionară precum, altădată, faimoasa Armadă spaniolă.

Războiul hibrid al lui Putin are la bază modernizarea echipamentelor militare (va aloca 340 de miliarde de dolari în următorii zece ani), utilizarea ca ameninţare permanentă a triadei nucleare (avioane strategice, submarine atomice şi rachete balistice) prin utilizarea acestora în diverse zone ale globului, în special în Europa, instruirea forţelor prin exerciţii militare de amploare în zonele în care are interese politice (Arctica, Marea Neagră, Crimeea, Caucaz, Kaliningrad), jocul spionajului rusesc, promovat prin FSB în zona fostelor state sovietice, şi de SVR şi GRU în celelalte ţări ale Europei, dar şi în SUA, utilizarea atacurilor cibernetice şi dezvoltarea unei reţele media transeuropene (Russia Today şi Sputnik). Preşedintele Vladimir Putin a ordonat Flotei de Nord să intre în alertă maximă de luptă, ca parte a unor ample exerciţii militare. Principala sarcină a exerciţiilor a fost aceea de a evalua capacităţile forţelor armate ale Flotei de Nord şi de a asigura securitatea Federaţiei Ruse în regiunea arctică, a explicat generalul Serghei Şoigu. Această forţă a cuprins 38.000 de militari, peste 3.300 de echipamente militare, 41 de nave, 15 submarine şi 110 avioane şi elicoptere.         

Anti-submarinul rusesc „Admiral Chabanenko” din Flota de Nord  FOTO Thomas Nilsen     

Manual de „înţeles” Rusia

Ţările Baltice sunt în alertă. Cine vizitează Lituania, astăzi, observă cât de îngrijoraţi sunt lituanienii cu privire la situaţia din Ucraina şi posibilul scenariu militar rus în nordul Europei. Toate acestea vin pe fondul amintirilor din timpul ocupaţiei ţariste, în secolul al XVIII-lea şi, apoi, în timpul Sovietelor, după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, în 1939. Preşedintele Lituaniei, Dalia Grybauskaite, a numit Federaţia Rusă stat terorist şi a promis că va livra arme Ucrainei. De asemenea, preşedintele Lituaniei – într-o ţară cu 3,5 milioane de locuitori, membră a NATO, UE şi Eurozonei – a reinstaurat serviciul militar obligatoriu. Motivul, conform lituanienilor, se datorează anilor petrecuţi sub dominaţia URSS, care au marcat gândirea Kremlinului privitoare la zona strategică de la Marea Baltică. Moscova, la rândul ei, acuză Vilniusul de provocare şi subminare a Acordului de la Minsk în privinţa Ucrainei. Lituania a devenit linia frontului NATO, aviaţia Alianţei fiind nevoită să intercepteze peste 130 de zboruri militare ruse, în 2014, la graniţa acesteia, faţă de numai patru zboruri, în 2010. Expunerea Lituaniei se datorează, în primul rând, graniţei pe care o are cu enclava Kaliningrad şi, în al doilea rând, prezenţei minorităţii ruse (în jur de 10%), care trăieşte în marile oraşe. Rusia a efectuat exerciţii militare în enclavă, în ianuarie 2015, exerciţii care au implicat utilizarea a peste 9.000 de militari şi a 55 de nave din Flota Mării Baltice. Emoţia a fost mare în Lituania pentru că exerciţii militare similare au precedat invadarea Georgiei, în 2008.

Rusia foloseşte războiul hibrid în Ţările Baltice, prin defăimarea liderilor, dar şi prin exploatarea acţiunilor activiştilor anti-guvern (de pildă, aşa- numita Alianţă Poloneză pentru Acţiune în Alegeri, care sprijină linia Moscovei şi al cărei lider are legături strânse cu Kremlinul). Doamna de fier, cum a fost numită preşedinta Lituaniei, Grybauskaite - foto - (ea mai are de îndeplinit doi ani din al doilea şi ultimul mandat de preşedinte), a fost acuzată de apartenenţa la PCUS, iar copii din cartea Red Dalia (Dalia cea roşie) au fost misterios împrăştiate în Parlamentul European, în decembrie 2014. Un veteran al jurnalisticii lituaniene, Ramunas Bogdanas, declara: Suntem o societate hibridă. Noi înţelegem sistemul sovietic pentru că am fost parte din el, iar acum rolul nostru este să vorbim adevărul despre acest sistem pentru că Vestul nu înţelege ameninţările venite dinspre Est. Ministerul lituanian al Apărării a publicat un manual de supravieţuire în caz de invazie rusească, potrivit Agenţiei Reuters. Guvernul le solicită cetăţenilor să reziste ocupaţiei străine, organizând, de pildă, manifestaţii sau greve ori să nu-şi îndeplinească obligaţiile la locul de munca. De asemenea, în caz de invazie, manualul îi invită pe lituanieni să se organizeze, via Facebook şi Twitter, pornind atacuri cibernetice împotriva ocupantului. Ministrul lituanian al Apărării, Juozas Olekas, a explicat că autorităţile s-au inspirat din cazurile Georgiei şi Ucrainei.

Forţele Aeriene Estoniene îşi modernizează baza de la Amari, la 40 de km de Tallinn, de unde lansează exerciţii comune cu forţele aeriene americane sau cu cele ale aliaţilor. SUA au alocat 24,7 milioane de dolari pentru dezvoltarea acestei baze, în 2015-2016. Acesta este un semn că americanii au intenţia să rămână pentru o perioadă mai lungă de timp în Estonia. 300 de militari din forţele armate ale SUA, cu armament greu şi tancuri Abrams, vor fi desfăşuraţi în bază. Acestora li se vor alătura în jur de 13.000 de militari estonieni în vederea efectuării exerciţiului Siil 2015. La aceste fonduri americane se adaugă 40 de milioane de euro, asiguraţi de guvernul estonian pentru infrastructura NATO de pe teritoriul estonian.

 O bază secretă, disputată

Norvegia, un membru NATO extrem de important, este una din ţările care a crezut în dividendele păcii câştigate de Occident la finalul Războiului Rece. Acum şase ani, politicienii norvegieni au decis că Rusia nu mai este un pericol şi că a venit timpul să vândă una din bazele secrete, Olavsvern, ascunsă în munte, lângă micul oraş Ramfjord, aproape de graniţa cu Rusia şi dotată cu cele mai sofisticate echipamente electronice.

Din baza Olavsvern pot fi lansate submarine FOTO Agenţia Imobiliară a Ministerului Apărării din Norvegia/Daily Mail

Vânzarea bazei Olavsvern are o poveste extrem de interesantă. Decizia politicienilor norvegieni a fost pusă în practică de guvernul al cărui prim-ministru era Jens Stoltenberg (premier în anii 2005-2013). Vânzarea a fost postată pe finn.no, echivalentul norvegian al eBay. Preţul cerut a fost de 12 milioane de euro. Preţul obţinut a fost de 4,4 milioane de euro, iar vânzarea s-a făcut către omul de afaceri Gunnar Wilhelmsen. După ce a postat pe propriul site virtuţile bazei, o suprafaţă de 25.000 mp, săpată în munte (cu cele mai moderne instalaţii de producere a energiei şi ventilaţie adecvată), cu o capacitate de locuit de 124 de camere şi un mic lac, cu o suprafaţă de 3.000 mp, a închiriat-o flotei ruseşti de nave de cercetare ştiinţifică. Recent, în port, a poposit nava Akademik Nemchinov, aparţinând companiei de cercetare oceanografică Sevmorneftegeofizika, navă specializată în cartografierea adâncurilor Mării Arctice. Compania care deţine nava are contracte cu Gazprom, dar şi cu alte agenţii ale guvernului de la Moscova, ea făcând parte din flota specială a Rusiei (una din sarcinile acestei nave este să supravegheze zona maritimă pentru deplasarea în siguranţă a submarinelor nucleare ruseşti). Goran Frisk, un fost comandant de top în marina regală norvegiană, a subliniat că, în zona nordică, Rusia a deplasat minisubmarine de supraveghere şi cercetare a condiţiilor hidrografice, dar şi nave de cercetare oceanografică, precum nava Professor Logachev, care au misiunea de a le proteja (vezi cazul submarinului dispărut misterios în largul arhipelagului Stockholm, când nava de cercetare a apărut în acelaşi loc şi în acelaşi timp). Conform unui membru al Parlamentului norvegian, Oyvind Korsberg, reprezentant al regiunii Tromso, baza Olavsvern este de o importanţă strategică pentru apărarea suveranităţii ţării, dar şi pentru rolul ei în cadrul Alianţei.

Ministrul apărării din actuala coaliţie de guvernare, Ine Eriksen Soreide, s-a opus, împreună cu colegii lui, la vânzarea acesteia, avertizând frecvent despre acţiunile Flotei Nordului a Federaţiei Ruse în zona arctică. Acum, decizia de preluare de către guvern a bazei militare depinde numai de proprietarul ei, Wilhelmsen, care nu dă semne că ar dori revânzarea ei. Această decizie, care a dus la vânzarea bazei, a înfuriat stafful Alianţei de la Bruxelles şi a slăbit considerabil capacitatea de luptă a armatei norvegiene.

Poziţia Norvegiei în Flancul Nordic al Alianţei este crucială, iar pierderea bazei Olavsvern a fost o greşeală impardonabilă.

La 16 martie, Vladimir Putin, potrivit afirmaţiilor ministrului apărării, generalul Serghei Şoigu, a ordonat Flotei de Nord să desfăşoare exerciţii militare cu întreaga capacitate de luptă de care dispune. În acelaşi timp, Norvegia executa cel mai mare exerciţiu militar desfăşurat în ultimele decenii, în regiunea Finnmark. Exerciţiul Joint Viking a implicat 5.000 de militari norvegieni. Un grup de avioane militare ruseşti, incluzând avioanele cu rază lungă de acţiune Su-27 şi avioanele de vânătoare Su-34, au fost interceptate zilele acestea zburând lângă enclava rusească Kaliningrad de către avioane Typhoon de la baza NATO Siauliai din Lituania. Astfel de manevre, pe care ruşii le practică în mod curent ca semn de intimidare şi ca modalitate de instruire a propriilor forţe, sunt o ameninţare la adresa siguranţei aviaţiei civile, mai ales că, spre exemplu, bombardiere strategice ruseşti Tu-95 au zburat cu transponderele închise, tăind legătura radio cu centrele de coordonare ale zborului din zonele survolate (în decembrie 2014, au fost 21 de violări ale spaţiului aerian al NATO desupra Ţărilor Baltice, fiind interceptate peste 80 de avioane care zburau în formaţie în şase zile consecutive). Poliţia aeriană de astăzi este un aranjament în timp de pace şi nu constituie o formă de descurajare militară, chiar dacă prin culoarea politică solidă pe care o are seamănă cu aşa ceva.

 Mai rău ca în anii Războiului Rece

În anii recenţi, Rusia a trimis spioni în toate ţările foste comuniste, a activat reţele de spionaj deja existente acolo şi a folosit propaganda antiguvern cu rezultate deosebite. Praga a fost probabil oraşul cu cea mai mare concentraţie de spioni ruşi pe metru pătrat, conform unei surse din sistemul de contraspionaj ceh. După un raport al serviciului de contraspionaj ceh, trei suspecţi, cu legături diplomatice cu Misiunea Rusiei la Praga, au părăsit pe neaşteptate Cehia, la sugestia autorităţilor. Praga a încercat să reducă efectele evenimentului pentru a nu scoate în faţă vechile lupte dintre serviciile secrete cehe şi ruseşti. Generalul Andor Sandor, fostul şef al serviciului de informaţii al Cehoslovaciei, pensionat în 2002, a declarat că evenimentul este departe de a fi un incident izolat. Este mai rău decât în timpul Războiului Rece, acum marea forţă de spionaj împotriva noastră fiind Rusia, urmată îndeaproape de China, declara generalul, adăugând că de la începerea crizei ucrainene spionajul rus s-a intensificat în Cehia. Acest fapt este certificat de Serviciul de Securitate şi Informaţii al Cehiei (BIS), care a evidenţiat faptul că ruşii sunt interesaţi de rezervele energetice ale Cehiei, de accesul la informaţiile transmise de NATO şi importanţa Cehiei în UE. Şi, cu toate acestea, Cehia are reacţii contradictorii. Ministerul Apărării nu doreşte militari NATO pe teritoriul naţional, iar preşedintele ceh îşi exprimă dorinţa de a participa la sărbătorirea Zilei Victoriei, la Moscova. Să fie, oare, o reminiscenţă a gândirii vechilor politicieni cu simpatii ruseşti?

Generalul Sandor preciza că, acum mai bine de 30 de ani, Cehoslovacia avea 35.000 de militari ruşi pe teritoriul ei, aceştia cunoscând deja fiecare metru al teritoriului naţional ceh. Serviciul de informaţii BIS estimează că aproximativ 30 de membri ai Ambasadei ruse la Praga aparţin SVR, chinezii, în propria ambasadă, fiind vreo 30 (cifrele sunt aproximative, din surse deschise). Diferenţa între cele două servicii este dată de stabilirea obiectivelor, cele ale ruşilor fiind mult mai precise. O treime din energia Cehiei este livrată de centrale nucleare, iar acum există o competiţie între ruşi şi chinezi pentru două reactoare care vor fi construite la Temelin. Sunt oameni de afaceri ruşi care călătoresc prin lume şi care se opresc la Praga, spune  generalul Sandor, ei fiind, în acelaşi timp, şi membri GRU sau SVR. Ruşii vor continua să spioneze în Cehia, chiar îşi vor intensifica activitatea. Ei ştiu că urmarea acestei ofensive va fi destabilizarea Europei. Nu este niciun dubiu în această privinţă. Ruşii operează în fostele state socialiste, în Ungaria, Bulgaria, România şi Slovacia. Dacă vor realiza o ruptură în cadrul unităţii UE sau NATO, acest lucru îi va mulţumi.

Ofensiva rusă continuă în întreaga Europă, având la bază elementele războiului hibrid. Ea nu se va opri până ce Moscova nu-şi va atinge obiectivele stabilite. Care sunt acestea? Deocamdată, am văzut anexarea ilegală a Crimeei. Criza regională continuă.