Este oare nevoie de o CIA europeană?

Da, cu siguranţă da, răspunde fără ezitare Charles Michel, Prim-ministrul Belgiei, declanşând totodată o dispută extrem de dură, cu argumente solide pro şi contra, virulenţa dezbaterii fiind potenţată evident de contextul extrem de tensionat de după atentatele de la Paris.

Dar şi de conştientizarea, înainte de toate, a unei probleme enorme în materie de securitate europeană: nimeni, la nivelul decidenţilor politici, nu a vrut să creadă că mesajele ISIS nu ar fi fost altceva decât propagandă pură, destinată să dinamizeze şi să motiveze celulele operative aflate în perioada de pregătire a atentatelor.

Desigur, după cu s-a văzut ulterior, aceasta era doar o componentă a mesajelor respective, dar ele erau esenţial de descifrat ca o formulă nouă în conceperea strategiei teroriste: pentru prima oară, cu mult timp înainte de comiterea acţiunilor, se anunţa în mod oficial, în clar, prin vocea purtătorului de cuvând al ISIS, întreg programul de acţiune cu ţintele generale (marile capitale ale lumii occidentale) dar şi episodul următor, adică trecerea la acţiuni individuale, cele mai greu de identificat la nivel de pregătire, aşa cum au fost recentele evenimente din San Bernardino şi din metroul londonez.

Iată poziţia exprimată de primul ministru belgian: „Ne confruntăm cu o dificultate, schimburile de informaţii în Europa sunt bilaterale... Nu există o muncă de culegere de informaţii armonizată la nivel european... Convingerea mea este că trebuie, cât mai repede posibil, să formăm o CIA europeană... căci există acum un nou inamic, mult mai dificil de prins, adică terorismul şi radicalizarea...Trebuie cu mult mai mult decât mijloacele de care se poate dispune la scară naţională şi iată de ce fac apel la o mobilizare pentru formarea unei agenţii europene de informaţii, o CIA europeană".

De partea sa se situează, Dimitris Avramopoulos,  Comisarului European responsabil de domeniul afacerilor interne care a propus, la rândul său, crearea unei agenţii europene unice de informaţii.

Dar există şi reticenţe majore din partea Franţei şi Germaniei care nu văd cu ochi buni renunţarea la controlul naţional pe această zonă ultra-sensibilă: "Nu ar trebui să ne risipim energia pe o Agenţie europeană de informaţii. Nu mă pot gândi că vom renunţa la suveranitatea noastră naţională...ar trebui să ne concentrăm pe ameliorarea schimbului de informaţii între instituţiile deja existente" - spunea Thomas de Maziere, ministrul german de interne .

Dar, pe fond, despre ce este vorba în această dispută?

Trebuie început cu o precizare esenţială: e vorba despre o dispută care vizează treapta a doua a unui proiect de colaborare în domeniul serviciilor şi agenţiilor de informaţii europene.

Prima etapă este deja demarată şi în parte şi rezolvată pe câteva paliere prin deciziile luate în această săptămână în cadrul Consiliului JAI pe baza documentelor pe care vi le-am prezentat deja, în premieră, în avans, cele în care se statutează pe de o parte viitorul nou statut legislativ al luptei anti-teoriste şi, pe de altă parte, anunţă acordul pentru noul centru de coordonare a informaţiilor specifice în cadrul EUROPOL cel care, conform previziunilor, va începe să funcţioneze începând cu 1 ianuarie 2016.

A doua etapă ar presupune formarea acestei Agenţii europene de informaţii. Cu ce rol? Cu ce atribuţii operative? Cu ce extensie? De aici încep discuţiile în contradictoriu.

Aceasta pentru că, deşi absolut toată lumea recunoaşte că există falii masive în sistemele actuale de schimb de informaţii la nivel european, nimeni nu este gata să prevadă posibilitatea unei obligaţii legale de colaborare pe care ar presupune-o existenţa unei asemenea Agenţii care, evident, ar anula sau, cel puţin, restrânge prevederile de independenţă absolută păstrate de serviciile de informaţii în acest moment ca expresie a suveranităţii naţionale. Pentru a realiza dimensiunea reală a problemei în discuţie, să amintim că în acest moment, chiar şi contextul crizei extrem de grave de acum, doar 14 State Membre şi-au conectat reţelele la platforma SIENA pusă la dispoziţie de EUROPOL, acolo unde este deja funcţional un program special destinat luptei antiteroriste...

Sigur că documentele adoptate acum deschid o perspectivă mai clară cel puţin a obligaţiei de colaborare în domeniul furnizării datelor personale ale pasagerilor pe avioanele de pe rutele europene, armonizându-se cu deciziile americane în domeniu.

Sigur că este deschisă şi o zonă mult mai importantă în ce priveşte cooperarea cu companiile care oferă serviciile de socializare pe Internet, facilitându-se activitatea "patrulelor de pe web" acţionând pe de o parte împotriva propagandei jihadiste şi extremiste dar şi urmărind reţelele virtuale foloste pentru finanţarea reţelelor teroriste.

Dar toate acestea nu sunt decât segmente a ceea ce ar putea preupune activitatea unei Agenţii europene de informaţii, cu precizarea că, până acum, nu s-a evocat decât una dintre dimensiunile esenţiale care ar putea-o face comparabilă cu CIA: strângerea de informaţii. Deocamdată, există doar rapoarte de evaluare preliminare, la stadiul analizei generale de impact, asupra celeilalte dimensiuni, cea operativă.

Strict necesară la nivel europeană, afirmă unii specialişti în domeniu, deoarece, cel puţin până în acest moment, prioritatea se concentrează aproape exclusiv pe prevenirea actelor teroriste în interiorul unor frontiere naţionale din Europa. Nu există acţiuni ofensive care să încerce să lovească decisiv ţintele de interes la sursa evenimentelor, adică responsabilii acestor reţele teroriste. Singura speranţă în acest sens stă, cel puţin acum, în acţiunile şi atacurile organizate de americani, cu deosebire atacurile cu dronă vizând înalţii responsabili din structurile ISIS din mai multe ţări din Orientul Mijlociu şi Africa.

Numai că, argumentează experţii, listele de ţinte potenţiale sunt stabilite exclusiv de americani, fiind necesar ca, la un moment dat, să existe resurse europene dedicate unui tip de acţiuni care se dovedesc necesare şi urgente. Dar şi foarte dificile, necesitând resurse enorme şi foarte sofisticate, lucru evident în cazul puţinelor "operaţiuni de extracţie" a unor ostatici. Fiind limpede că foarte puţine ţări europene dispun singure de mijloacele care să le permită acţiuni în forţă, de aici apărând ideea unei formule unitare de colaborare. Împotriva acestei ameninţări de acum a terorismului islamic dar, la fel de important, capabilă să identifice şi să răspundă cu mijloacele adecvate şi celorlalte ameninţări cu care se confruntă ţările continentului nostru, apărat acum doar de umbrela militară a NATO. Ştiindu-se bine că operaţiunile militare au determinări specifice, limite de angajare precise şi comportamente în teren foarte clar definite. Tot restul, ca în cazul CIA, aparţine de domeniul "operaţiunilor speciale" bazate pe un anume tip de informaţii, de la un moment dat diferite de cele militare, completându-le uneori, dar constituindu-se într-un ansamblu cu valoare unică de scut de protecţie a siguranţei naţionale şi, posibil, a întregului spaţiu european.

Deocamdată, cu rezultatele care se văpd, securitatea aceasta este realizată prin adiţionare de elemente. Să vedem, în lunile care urmează, cum va evolua propunerea privind Agenţia europeană de informaţii. Cu precizarea că, până atunci, foarte probabil chiar în această lună, va fi prezentat programul de anasamblu care să prevadă marile schimbări ce vor marca naşterea "Spaţiului Schengen Plus", o nouă formulă întărită şi mult reviziuită, în complexitate şi severitate, faţă de cea existentă acum. Plus "un plan operativ", tot până la fine de decembrie, "pentru a răspunde provocării reprezentate de traficul de arme din Balcani".

Interesant. S-ar putea să fie destul. Mulţi însă se îndoiesc, de unde şi orizontul cert de aşteptare deschis, cu mai mult sau mai puţin entuziasm, în favoarea înfiinţării Agenţiei Europene de Informaţii.