Eşecurile preşedintelui ceh: Vaclav Klaus, un eurosceptic controversat

Eşecurile preşedintelui ceh: Vaclav Klaus, un eurosceptic controversat

Klaus şi-a demonstrat înclinaţia spre populism atunci când a ţinut partea fostului prim-ministru de stânga, Milos Zeman FOTO AFP

După mai bine de un deceniu petrecut la conducerea Republicii Cehe, euroscepticul Vaclav Klaus va părăsi pe 7 martie funcţia de preşedinte. Deşi a jucat un rol important în istoria statului, imaginea sa va fi, cel mai probabil, pătată de poziţiile controversate privind Uniunea Europeană sau teoriile privind schimbările climatice, scrie publicaţia germană „Der Spiegel“.

Ştiri pe aceeaşi temă

În cadrul unui interviu acordat pentru săptămânalul polonez „Rzeczy“, Klaus a afişat o atitudine dispreţuitoare faţă de predecesorul său, Vaclav Havel, ridiculizându-l pentru promovarea „Havelismului“. Acesta este doar unul dintre termenii născociţi de controversatul preşedinte ceh. El a adăugat cu generozitate sufixul „-ism“ la o varietate de fenomene pe care le detestă, precum „ONG-ism“ sau „homosexualism“.

Klaus a reprezentat cea mai influentă figură politică din Cehia, din perioada post-comunistă. Pe plan internaţional s-a făcut remarcat deoarece a negat schimbările climatice determinate de activităţi antropice (arderea combustibililor fosili), dar şi pentru că a adoptat o poziţie critică faţă de Uniunea Europeană, pe care a comparat-o cu Uniunea Sovietică.

Tot lui îi este atribuit rolul constructiv pe care l-a avut în dizolvarea paşnică a Cehoslovaciei în 1992 şi în privatizarea economiei cehe la începutul anilor `90, când îndeplinea funcţia de prim-ministru.

Un om al contradicţiilor

Deceniul pe care Klaus l-a petrecut la preşedinţie a fost marcat de testarea frecventă a limitelor constituţionale şi de izbucniri asupra unor dezbateri precum homosexualitatea ori încălzirea globală.

Deşi în 1997 a fost forţat să demisioneze din funcţia de prim-ministru, el a rămas în Parlament, iar în 2003 l-a urmat pe Havel la preşedinţie.

În 2009, în ciuda acceptului exprimat de Parlamentul ceh, el a amânat aprobarea Tratatului de la Lisabona, până când s-a adăugat o dispoziţie prin care descendenţilor germani expulzaţi din Cehoslovacia după Al Doilea Război Mondial să le fie interzisă redobândirea proprietăţilor, scriu jurnaliştii de la „Der Spiegel“.

Deşi Klaus şi-a câştigat notorietatea prin afirmaţiile sale, adesea cele mai mari controverse le-au generat cele pe care consilierii lui le-au rostit. De exemplu, cancelarul adjunct Petr Hajek a declarat că atacul din 11 septembrie a fost mâna guvernului american şi că Bin Laden a fost doar o ficţiune a presei.

Un alt episod care a stârnit vâlvă a avut loc în 2011, atunci când Klaus a băgat în buzunar un stilou de protocol bătut cu pietre semipreţioase, la o conferinţă de presă în Chile.

„Klaus l-a luat pe «NU» în braţe şi priveşte cu scepticism forţele externe, gândindu-se mereu cum să protejeze interesele ţării faţă de străini“, a explicat Robert Kron, analist la Centrul de Analiză a Politicii Europene, de la Washington.

O astfel de atitudine, despre care fostul consilier al lui Havel spunea că a avansat de la euroscepticism la „eurofobie“, profită de sentimentele din această ţară mică, înconjurată de vecini mari şi cu o istorie agresivă, ocupată în secolul XX şi în mod repetat trădată de aliaţii săi, scrie „Der Spiegel“.

Înclinat spre populism şi împotriva UE

Klaus şi-a demonstrat înclinaţia spre populism la alegerile prezidenţiale din ianuarie, atunci când a ţinut partea fostului prim-ministru de stânga, Milos Zeman, împotriva ministrului de Externe de centru dreapta Karel Schwarzenberg. Klaus a mai precizat faptul că succesorul său ar trebi să fie cineva care şi-a petrecut întreaga viaţă în ţara natală. Familia lui Schwarzenberg a părăsit Cehoslovacia în 1948, iar el a trăit în Austria.

Deşi susţinerea lui Zeman (care a şi câştigat) poate părea bizară, ţinând cont că reprezintă polul opus al spectrului politic, este caracteristic stilului său.

În cei 25 de ani de carieră politică este greu de găsit măcar un aspect geopolitic în care poziţia lui Klaus să difere de cea a Rusiei, ţara care a invadat Cehoslovacia în 1968 şi a ocupat-o pentru 20 de ani. Ideologia lui Klaus despre politică se afla în contrast cu cea a lui Havel, care era profund suspicios în ceea ce priveşte influenţa rusă, susţine Kron.

El crede că singurul avantaj al integrării europene este în economie. Orice este politic în Uniunea Europeană se aseamănă cu Uniunea Sovietică“, a declarat Pavol Szlai, un analist politic slovac.

Klaus s-a opus campaniei NATO de a bombarda Iugoslavia pentru a evita un genocid în Balcani şi a fost pentru mult timp împotriva independenţei fostei provincii sârbe Kosovo.

În momentul izbucnirii războiului dintre Rusia şi Georgia, din 2008, Klaus şi-a arătat sprijiul pentru Moscova şi nu pentru Tbilisi, aşa cum au procedat liderii fostelor ţări din blocul sovietic.

În 2007, Klaus a fost premiat de preşedintele rus Vladimir Putin cu medalia Puşkin, pentru „ajutorul acordat în extinderea limbii şi a culturii ruse“.

În cei zece ani în care a condus ţara, Klaus s-a bucurat de popularitate şi de încredere din partea cehilor. Asta cel puţin până la decizia surpriză de la 1 ianuarie, când a hotărât ca aproximativ 7.000 de prizonieri să fie eliberaţi. Condamnaţii cu sentinţe mai mici de un an, cei în vârstă de peste 70 de ani care au mai puţin de trei ani de ispăşit şi cei închişi pentru infracţiuni minore şi cu mai puţin de doi ani din sentinţă, sunt acum liberi.

După ce decizia fostului preşedinte a fost anunţată, primarii şi directorii şcolilor din toată ţara au început să înlăture portretul lui Klaus de pe pereţii instituţiilor, o tradiţie veche ce datează din 1918.

Pentru un om care s-a aflat în centrul atenţei nu există un verdict mai aspru.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările