Şi nu numai în Belgia.

Mesajul difuzat de Josep Borrelll, Înaltul Reprezentat al UE pentru probleme de securitate şi relaţii externe conţine, poate, cea mai sugestivă imagine: se plânge că sediul său de lângă clădirea Comisiei Europene a devenit ţinta manifestanţilor furioşi care, de altfel, au devastat mai multe clădiri din zonă şi au incendiat maşini înainte de a se aduna în Parc du Cinquantennaire, chiar în mijlocul cartierului european.

Imediat, sosesc două mesaje extrem de interesante din partea doamnei Alice Stollmeyer, fodnatoarea şi directoarea executivă a unei foarte influente organizaţii numite Defend Democracy din Franţa, extrem de activă în tot ceea ce înseamnă mişcarea europeană pentru drepturile omului.

În primul ţine să menţioneze că demonstraţia devenită extrem de violentă de la Bruxelles a fost transmisă în live steaming de către RussiaToday. Mai spune şi că planificatorii reali ai evenimentului pe care-l numeşte "protest" cu ghilimele de rigoare au destui bani să plătească daunele şi că e sigură că "organizaţiile europene şi co-organizatorul belgian se pot baza cu siguranţă pe aceştia să acopere costurile".

Dar urmează şi alt mesaj în care mută în curtea americanilor explicaţia motivaţiilor ascunse a ceea ce pare să fie o conspiraţie la nivel mondial: "Protestele de azi de la Bruxelles despre care se presupunea că vor fi rezultatul unei mişcări cetăţeneşti spontane, este în principal organizată de o reţea profesionistă a anti-vacciniştilor americani

Doar o părere ca oricare alta? Poate, de ce nu, dar este limpede că ce s-a petrecut aseară la Bruxelles a fost extrem de grav şi asemenea acuzaţii pot să prindă extrem de rapid, chiar şi în lipsa unor probe dacă cineva se va obosi să le ceară vreodată. Poate din această cauză, alături de reacţiile fireşti de revoltă din partea belgienilor realmente consternaţi de ce s-a petrecut la ei acasă, a venit o reacţie fermă din partea Preşedenţiei franceze a Consiliului UE, transmiţând mulţumiri forţelor de ordine pentru reacţia lor rapidă şi extrem de fermă.

Situaţia este într-adevăr foarte serioasă şi depăşeşte cu mult dezbaterea pro sau contra măsurilor de carantină şi control sanitar impuse în Europa. Priveşte capacitatea reală (sau incapacitatea) Uniunii Europene de a se impune ca un for credibil care să propună măsuri acceptabile şi asumate unanim de toate Statele Membre în cadrul unui demers unitar.

Foarte posibil să fie vorba despre o mişcare internaţională aparent finanţată de reţeaua anti-vacciniştilor dar, pe fond, susţinută de toţi cei care au interesul fundamental de a diviza Europa şi a bloca un proces de dialg cu Rusia sau China, spre exemplu. Tot ce se poate. Dar, pe de altă parte, este absolut cert că asta se petrece într-un context foarte precis, cel al unei Uniunii Europene care nu are puterea să impună soluţia unui calendar de măsuri comune pentru ieşirea din coşmarul restricţiilor. Fiecare ţară face cum crede că e mai bine, liderii politici au în cap doar propriile lor agende şi ambiţii politice. În consecinţă, văzând că "la alţii se poate să se ia măsuri de liberalizare", e absolut firesc să crească nemulţumirea în societăţile supuse în continuare interdicţiilor sanitare. Creşte presiunea, apar diviziunile şi, logic, se crează spaţiul necesar pentru dezvoltarea unor mişcări sociale violente care pot exploda în orice moment. Şi tot manualele vin să ne spună că, mai apoi, cu cât reaţia forţelor de ordine va fi mai violentă, cu atât se alimentează resentimentele şi mai violente, odată cu dorinţa de răzbunare.

Manifestaţiile de acest gen sunt şi un foarte bun prilej pentru manipulatorii politici profesionişti care le pot plasa într-un registru cu totul special, cel al agendei de acţiuni pentru destabilizarea ordinii sociale sau de blocare a unui proces decizional într-un moment esenţial.

De ce nu s-a putut acţiona preventiv? Tocmai deoarece, pe fond, Uniunea Europeană este profund divizată între interesele contradictorii ale Statelor Membre şi asta instituie blocaje decizionale într-atât de importante încât, aşa cum se vede şi din acest exemplu, nici pandemia nu reuşeşte să le depăşească. Se crează astfel o situaţie ciudată în care politicienii sunt cei depăşiţi de situaie, din ce în ce mai solemni şi depdanţi pe măsură ce le fuge pământul de sub picioare şi nu mai ştiu că să spună.

Povestea cu Ucraina impresionează puţin în afara unor cercuri specializate politico-militare şi a corporaţiilor care profită pentru a vinde vinde cât mai multe echipamente militare ţărilor din est, inclusiv din cele de mâna a doua sau deja trimise la casat. În rest, se dovedeşte că populaţia din ţările occidentale percepe zona de tensiuni şi pericole ca fiind provocată de alte motive şi, după cum vedeţi, nu demonstraţie pe tema Ucraina se organizează, ci împotriva măsurilor sanitare restrictive.

Asta e: n-au învăţat înţelepciunea fundamentală reamintită de nemuritorul nostru Caragiale: „Domnule, Dumnezeul nostru este poporul: box populi, box dei! Noi n-avem altă credinţă, altă speranţă decît poporul. Noi n-avem altă politică decît suveranitatea poporului; de aceea, în lupta noastră politică, am spus-o şi o mai spunem şi o repetăm necontenit tuturor cetăţenilor: ori toţi să muriţi, ori toţi să scăpăm!“. Viziune cu adevărat dilematiă din care chiar că nu putem ieşi, aşa cum ne arată evenimentele.