Erdogan transmite poporului francez: scăpaţi cât de repede Macron dacă nu vreţi să vedeţi cum vestele galbene vor deveni roşii. NATO nu zice nimic

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu cred să mai fi asistat la o situaţie în care un lider al unei ţări din Alianţă (în cazul nostru Franţa), chiar NATO în ansamblul său, să fie pus de către un aliat în situaţia profund umilitoare şi generatoare a tot felul de alerte imediate precum cea creată acum prin declaraţiile - oficiale şi incendiare - ale preşedintelui Erdogan şi, pe de altă parte, a preşedintelui Marii Adunări Naţionale a Turciei.

Ce-a spus Erdogan la Istanbul, vineri după-amiază, imediat după încheierea slujbei la moschee?

Macron este o problemă pentru Franţa. Cu Macron, Franţa trece printr-o perioadă foarte, foarte primejdioasă. Sper ca Franţa va scăpa de Macron cât de repede posibil“. Pentru ca spusele sale să fie interpretate la justa lor valoare şi pentru a nu lăsa loc de interpretări, el a mai adăugat încă ceva, poate cu mult mai grav deoarece, în funcţie de modul în care lecturezi informaţia, asta seamănă cu o  prezicere avizată asupra unor viitoare revolte sociale sângeroase în Franţa. Imaginea folosită este teribilă, Erdogan subliniind foarte apăsat că francezii trebuie să scape cât mai rapid de Macron „deoarece altfel nu vor scăpa nici de vestele galbene care s-ar putea colora în roşu“.

Mare atenţie, căci vorbeşte şeful unui stat NATO, iar previziunea sa priveşte eventualitatea în care mişcările sociale din Franţa - şi aşa violente şi cu rezilienţă deosebită - să devină sursa unor confruntări sângeroase, caz în care s-ar apropia de dimensiunea unu revolte. Erdogan proroceşte - ca om extrem de bine informat în domeniul destabilizării puterii într-un stat democratic - apariţia unei situaţii similare în Franţa, stat membru al NATO, stat deţinător de arme nucleare? Ce au de spus celelalte ţări din Alianţă? Dacă lucrurile stau într-atât de grav cum zice Erdogan, de ce nu l-a informat pe Secretarul General al NATO şi de ce nu a cerut, aşa cum prevede statutul, reuniune urgentă de consultări în care să fie prezentată o estimare a unităţii de informaţii din NATO, urmată de discuţii de specialitate în Comitetul Militar?  Invers, dacă e vorba despre o provocare verbală din partea lui Erdogan, oare de ce nimeni nu vrea să reacţioneze, deoarece experienţa ne-a arătat că asemenea mesaje lansate de la Ankara au evoluat în diverse forme de tensiune şi au dus la creşterea potenţialului de tensiune în zone în care aliaţii din NATO sunt angajaţi în diverse operaţiuni militare sau civile în Libia, estul Mării Mediterane, Siria etc .

Mai mult chiar, tesiunile se expandează, reluate de diveşi oficiali turci. Poate vă amintiţi - semnalam acest lucru la momentul respectiv - Senatul francez a adoptat luna trecută o rezoluţie care, chiar dacă nu avea caracter obligatoriu, transmitea acordul super-majoritar al legiuitorilor francezi de a solicita recunoaşterea enclavei Nagorno-Karabah drept un stat independent. 

Reacţia Turciei vine pe două paliere. Primul, cel mai interesant, deoarece reprezintă o replică pe nivelul diplomatic egal, a venit din partea Parlamentului Turciei, prin declaraţia oficială a lui Mustafa Sentop (foto):                

aa

Parlamentarii care au decis să recunoască drept stat independent teritoriul pe care guvernul francez îl acceptă necondiţional drept parte a Armeniei nu pot fi consideraţi a fi ceva serios...Chemă guvernul francez să fie serios, avem încredere în înţelepciunea poporului francez. Sperăm ca francezii să nu ia în mod serios această decizie". Iarăşi, dacă vorbim la modul serios, Alianţa ar trebui să discute situaţa la nivel corespunzător, adică cel al Adunării Parlamentare a NATO. De ce este esenţial acest aspect? Deoarece, astfel, Turcia continuă transmiterea de mesaje care încearcă nu numai să lovească în prestigiul Franţei, ci şi, în mod mult mai concret şi direct, în capacitatea sa de a-şi îndeplini în mod corect angajamentele internaţionale. Printre acestea, misiunea absolut esenţială (alături de Germania şi Rusia) în cadrul „Grupului Minsk“ al OSCE care, de decenii, a primit din partea OSCE sarcina de a media în conflictul din Nagorno-Karabah.

Erdogan acuză acum că rolul Franţei a devenit nerelevant: „De ce? Sunteţi un mediato, dar, de partea cealaltă, aţi trecut acea rezoluţie în Parlament despre o regiune în care se presupune că sunteţi un mediator“. Şi a trecut la comentarea spuselor preşedintelui azer Aliev care transmitea Franţei că, din dragul ce-l are de armeni, să le cedeze oraşul Marsilia pentru ca acolo să fie proclamat un stat armean. „Sunt de aceeaşi părere: dacă chestiunea îi preocupă într-atât de tare, să le dea Marsilia armenilor. Este o chestiune absolut simplă“.

Reacţia lui Macron a fost deosebit de reţinută, cerând doar „respect“ din partea Turciei. Ce aşteaptă? Poate speră ca tonul dur al comunicatului de săptămâna viitoare al Consiliului European în care se va aminti şi de Turcia va reuşi cumva să limiteze daunele, în sensul că-l va îndemna cumva la reţinere pe Erdogan. Sigur că este o posibilitate teoretică de luat în seamă dar cu destul de puţin entuziasm.

Cea mai credibilă explicaţie este că NATO nu poate  sau nu are cum să-şi depăşească temerea că ieşirea Turciei din Alianţă ar însemna pierdea întregului segment de securitate al sud-estului Balcanic şi pierderea definitivă a zonei Mării Negre şi a Mediteranei de est. Nemaivorbind de faptul că, nici acum, Uniunea Europeană nu a fost în stare să clădească o plasă de securitate într-atât de solidă legislativ şi în domeniul cooperării militare şi de securitate, încât să nu fie înspăimântată de o decizie a lui Erdogan de a da drum liber migraţiei spre ţările din centrul continentului nostru.

Între timp, ce este sau ce-ar fi de făcut pentru ca insulta lui Erdogan, devenită virală, să nu sape şi mai tare la temeliile alianţei din care şi noi facem parte?    

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite