Erdogan, preşul şi NATO

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO EPA-EFE
FOTO EPA-EFE

Auzindu-l ieri pe Erdogan cum reaminteşte tuturor că Turcia poate încă să blocheze aderarea Suediei şi Finlandei la NATO, am realizat că cineva, din nou, a înlocuit speranţele cu certitudini şi că, de fapt, inclusiv la acest nivel de politică înaltă, visele umede nu înlocuiesc realitatea.

Erdogan ştie cât de fragilă ar putea să devină poziţia Alianţei dacă, acum, după toate afirmaţiile ferme, fericite şi fără umbra vreunei îndoieli privind aderarea ţărilor nordice în urma protocolului semnat cu Turcia, s-ar putea ca întregul joc să fie întors la punctul de pornire şi totul să fie un fiasco în materie de credibilitate şi putere pentru cea mai mare alianţă politico-militară a lumii.

Se poate?

Chiar se poate, anunţă Erdogan, subliniind că Suedia şi Finlanda au semnat un document-angajament, faimosul protocol trilateral prin care, spune preşedintele turc, s-ar fi angajat să-i livreze pachet 73 de persoane acuzate de Turcia de a fi „terorişti”, membri şi/sau susţinători ai reţelelor PKK sau FTO. Desigur, textul respectiv nu conţine niciun fel de referire specifică la extrădări de persoane, subiect deosebit de sensibil în orice ţară civilizată a lumii unde cei care au ajuns pe teritoriul ţării respective, au cerut şi au primit protecţie în termenii legii, pot fi extrădaţi numai ca urmare a unei decizii de justiţie. În orice caz, nu se aplică celălalt procedeu, bine cunoscut nouă din lunga tradiţie fanariotă, în care totul era arbitrar şi supus voinţei Padişahului, unica sursă de autoritate recunoscută şi funcţională sub pedeapsa cu moartea.

Ce spune acum Erdogan şi trebuie luat foarte în serios?

Mai întâi de toate, Suedia şi Finlanda trebuie să-şi îndeplinească îndatoririle şi ceea ce scris în document... Dacă nu, sigur că nici nu poate fi vorba ca ratificarea să fie supusă în Parlamentul nostru... Dacă-şi îndeplinesc îndatoririle, trimitem acordul în Parlament. Dacă nu, nici nu poate fi vorba de acest lucru” a zis Erdogan. A zis-o foarte clar în conferinţa de presă, în stilul său inconfundabil şi, iarăşi, a reuşit să-şi surprindă aliaţii din NATO şi, mai ales pe oficialii din Suedia şi Finlanda care se vede că nu au capacitatea de a înţelege cum merg lucrurile în ţările din partea noastră de lume unde un Preşedinte, dacă chiar asta vrea, preia toate frâiele puterii şi acaparează toate sursele de control, constituţional sau nu, chiar nu mai contează. Poţi să-ţi dai şi un doctorat pe tema asta.

Sigur că sunteţi experţi în chestiune, aşa că nu vă mai enervez cu amănunte în plus de caniculă. Să ne întoarcem la castravete, căci chiar este interesantă reacţia nordicilor la spusele Preşedintelui Turciei, poate, cine ştie, viitorul lor aliate care, deocamdată, îi prăjeşte la foc mic după tehnica străveche a pregătirii unul kebab de succes. Drept care, neştiutori şi învăţaţi la alte şcoli de ştiinţe administrative şi politice, ca să spunem aşa, reacţionează spunând că la ei, la ţările democratice, lucrurile nu merg aşa cum vrea un preşedinte oarecare, ci trebuie urmate reguli şi proceduri.

Într-adevăr, în Suedia, legea suedeză este pusă în aplicare de tribunale independente”, a spus Morgan Johansson, ministrul justiţiei din Suedia într-o declaraţie pentru AFP, adăugând un amănunt esenţial care, evident, complică foarte tare întreaga poveste: „cetăţenii suedezi nu sunt extrădaţi. Cetăţenii care nu sunt de origine suedeză pot fi extrădaţi la cererea ţărilor lor de origine dar numai şi numai în cazul în care asta este compatibil cu legislaţia suedeză şi Convenţia Europeană”. La rândul său, Preşedintele finlandez Saili Niinisto a spus ieri că Erdogan pare a se referi la cazuri care sunt deja obiectul unor acţiuni în justiţie: „În opinia mea, aceste cazuri trebuie să fie rezolvate în Finlanda. Au fost luate nişte decizii şi o parte dintre acestea aparţin tribunalelor noastre. Nu văd nici un motiv să fie reluate... În ce priveşte extrădările, va trebui să urmăm propria noastră legislaţie şi acordurile internaţionale. Până la urmă, extrădarea este o problemă legală asupra căreia politicienii nu au niciun fel de putere”. La rândul săi, Magdalena Andersen, primul ministru suedez, s-a simţit şi ea obligată să intervină foarte apăsat „deoarece ştiu că există persoane care sunt îngrijorate că vom începe vânătoarea de oameni şi extrădarea lor şi de aceea cred că este important să spunem că vom urma întotdeauna legile suedeze şi convenţiile internaţionale”.

Se va lăsa impresionat Erdogan de asemenea mici amănunte? Nu cred, deoarece are propria sa interpretare a textului acordului în care se specifică faptul că Finlanda şi Suedia vor analiza „în ritm accelerat şi în profunzime cererile de deportare şi extrădare (venite din partea Turciei, n.n.) a unor suspecţi de terorism luând în considerare informaţiile, dovezile şi datele oferite” de către Turcia, aşa cum prevede textul Convenţiei europene prind extrădările. Ceea ce Turcia a făcut, ministrul justiţiei Bekir Bozdag trimiţând dosare de informaţii în ce priveşte 33 de persoane pe care ţara sa îi consideră a fi suspecţi de suspecţi de terorism.

Ce va urma? Chiar nimeni nu poate paria deoarece două variante de joc sunt în mod egal posibile. Pe de o parte, în caz că Finlanda şi Suedia o ţin pe-a lor cu democraţia şi regulile ei, atunci Erdogan va simţi că cineva doreşte să-i tragă preşul de sub picioare şi se va simţi înşelat în speranţele sale de a se proclama „marele învingător de la Madrid”. Caz în care, într-adevăr, poate bloca totul. A doua variantă este că deschide negocieri ca la bazarul din Stambul, unde nu există „şantaj”, ci doar ştiinţă superioară a târguielii. Oricum ar fi, nu „ei” au învins, ci Sultanul, cu mişcarea prin care se repoziţionează în centrul tuturor jocurilor şi, ca să spun aşa, al tuturor alianţelor strategice.

Poate, în actuala situaţie, mai multă lume ar putea reflecta la înţelepciunea ascunsă în proverbul turcesc: „Întreaga lume coalizată împotriva ta nu-ţi poate face nici un sfert din răul pe care ţi-l poţi face singur”.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite