Iar în momentul în care acest apel - repet, absolut oficial - se face de către liderul Turciei, ţară membră NATO, împotriva unui stat aliat, Franţa, atunci suntem în faţa unei probleme enorme care, aşa cum semnalam în urmă cu câteva zile, nu mai ţine doar de relaţia bilaterală între cele două ţări ci pune sub semnul întrebării seriozitatea şi credibilitatea întregii Alianţe şi capacitatea sa de a regla în interior situaţii conflictuale, oricât ar fi ele de serioase, înainte ca ele să explodeze şi să creeze un tsunami despre care nu se ştie încă cât va fi de amplu, câte plaje va mătura în drumul său şi câte infrastructuri strategice va putea afecta.
 
"Mă adresez oamenilor mei. Nu creditaţi niciun fel de produs care poartă o marcă franceză, nu le cumpăraţi!" - a spus Erdogan, chemare la luptă pe o temă musulmană, ridicând steagul acela care poate aprinde patimi instantanee nu numai în Turcia sau în atât de importantele comunităţi turce din ţările Europei occidentale. Şi-a calculat foarte bine mişcarea, mizând pe haosul administrativ din Europa în condiţiile acestui al doilea val al pandemiei, cu instituţiile de la Bruxelles vorbind ca de obicei despre visuri măreţe pentru a face uitată incapacitatea de a gera informaţiile venite de la OMS în legătură cu nevoia de a susţine un sistem unitar de măsuri de prevenţie...cu o situaţie care degenerează acum în bătălii de stradă deschise în care se amestecă neo-anarhişti, contestatari de toate mamele ideologice. Adică exact un climat de nesiguranţă la care se poate oricând lipi un element suplimentar cum ar fi o criză a pieţelor de muncă determinată, spre exemplu, de lipsa comenzilor care să fie brusc stopate în ţările arabe. Deja apar acolo, începând de vineri, rezultatele campaniilor montate profesionist şi ultra-rapid pe reţelele sociale care cheamă #BoycottFrenchProducts şi #NeverTheProphet".
 
Vor fi urmate de o acţiune masivă?
 
Deocamdată, din imaginile transmise de agenţiile de presă, începutul arată aşa:
 
Deocamdată, la început, îmi spunea un coleg din Beirut, sunt vizate doar marile mărci de produse de parfumerie şi cosmetică, produsele electromenajere, produsele lactate, în Qatar imaginile transmise arată că produse tip La Vache qui rit, Baybel, Kiri, au fost retrase de pe etajere, dar se pare că în pregătire se află deja altceva. Iată firmele care se cere a fi boicotate, adică aproape tot:
 
 
Este foarte grav şi aici s-ar putea ca Erdogan - cu o certă susţinere din partea prietenilor care i-au permis să refacă harta Orientului Apropiat, să fie reuşit să impresioneze nu numai propria audienţă naţională, ci să mobilizeze reacţia politică din întreaga sa zonă de interes. Foarte serios este apelul la reacţie comună împotriva Franţei adresat de liderii foarte influentei Organizaţii de cooperare islamică care "a deplâns conţinutul luării de poziţie a unora dintre liderii francezi susceptibile de a dăuna relaţiilor franco-musulmane".
 
 
Unda de şoc s-a transmis imediat către marele companii care operează în zonă, exemplu cele aproximativ 430 de agenţii de voiaj din Kuweit care au suspendat imedat rezervările de zboruri către Franţa, după cum a explicat pentr AFP Mohamad alMotairi, şeful Federaţiei agenţiilor de voial din Kuweit. Au intrat în joc şi partide politice, cum ar fi Frontul de acţiune islamică din Iordania care a chemat la boicotul integral al produselor franceze.
 
Dar, evident, apelul celor din Organizaţia de Cooperare Islamică este cel care îngrijorează deoarece organizaţia în sine poate - şi a şi făcut-o - să de a o vizibilitate internaţională foarte mare ameninţărilor şi insultelor lui Erdogan, asimilându-le la nivelul unei poziţii comune a Islamului în revoltă. nu uitaţi că organizaţia respectivă  regrupează 51 de State din Golf, Africa şi Asia, grupând şi toate ţările unde există o puternică  minoritate islamică), are sediul la Djeddah în Arabia Saudită, iar secretarul său general este un saudit. Dintre membrii de frunte ai Organizaţiei, au reacţionat deja primul ministru pakistanez Imran Khan care l-a acuzat pe Macron de atac împotriva Islamului, iar ministrul marocan al afacerilor externe a spus şi el că ţara sa condamnă "la modul cel mai viguros continuarea publicării caricaturilor jignitoare la adresa Islamului şi Profetului". Avem şi poziţia talibanilor care condamnă într-un comunicat de presă "deciziile personale ale preşedintelui francez, ignorante şi islamofobe". 
 
Macron transmite că nu renunţă nicidecum la poziţia sa şi îşi foloseşte canalele diplomatice pentru a încerca obţinerea unui front comun marcat printr-o declaraţie de forţă a solidarităţii europene.
 
Întrebarea este dacă acest poziţie este concepută ca fiind a UE împotriva lui Erdogan şi exceselor sale? Dacă este aşa, declarativ, s-ar putea obţine o foarte corect exprimată luare de poziţie comună a liderilor europeni, cândva, cu prilejul unui Consiliu European când pe agendă vor exista şi puncte legate de politica externă.
 
Dar, în principiu, ar putea exista o declaraţie a NATO în care să se spună cetăţenilor din ţările membre cum văd înţelepţii Alianţei această bălăcăreală ca la uşa cortului, descalificantă şi primejdioasă. O vor face oare? Greu. Nesigur. De ce s-ar băga?
 
În fine (dar, sincer, nu văd cu s-ar mai putea) există şi cea de-a treia variantă, binecunoscută nouă, batista pe ţambal măcar până se confirmă rezultatul alegerilor americane şi vedem ce va urma la Washington şi în teritoriu.
 
Dar, între timp, dacă Erdogan forţează jocul mai departe? E o întrebare logică deoarece, din poziţia sa actuală, poate zice la fel de îndreptăţit ca Macron" "pe noi, nimeni nu ne va face să dăm înpoi!".
 
Şi uite aşa, în cea mai tragică dintre perspective, ne putem trezi, pe teritoriu european şi în orice caz la limitele noastre estice, cu aprinderea focului conflictului alimentat interconfesional.