Nu este pentru prima dată când Ungaria se află în vizorul instituţiilor europene. De la venirea la putere a guvernului Orban, Budapesta a primit numeroase atenţionări din partea Comisiei Europene pentru încălcarea unor drepturi şi libertăţi democratice A fost modificată de mai multe ori Constituţia, libertatea presei a fost ciuntită, la ora actuală în Ungaria au dispărut publicaţiile care au aparţinut opoziţiei. rămânând doar câteva site-uri online şi un singur post de televiziune particular. Dar ceea ce a pus paie pe foc în relaţia Ungaria-UE a fost problema migraţiei, guvernul Fidesz al lui Orban adoptând o atitudine antimigraţie dură, în condiţiile în care nici o clipă ţara nu a fost ameninţată de vreun val amplu de migranţi Aceştia au considerat Ungaria doar spaţiu de trecere spre Europa occidentală. Totuşi, Orban a înălţat un gard de protecţie la graniţa din sud şi a reuşit ca, printr-o propagandă abilă, prin campanii foarte simple, dar eficiente (semnificativă fiind cea împotriva miliardarului american de origine maghiară George Soros), să convingă o mare parte din populaţie de pericolul pe care-l reprezintă migraţia pentru fiinţa naţională. În această direcţie, Ungaria s-a bucurat de sprijinul Grupului de la Visegrad (Cehia, Slovacia, Polonia) care adoptă atitudini asemănătoare şi nu numai în problema imigraţiei.

Repetatele respingeri ale unor decizii ale UE de către Budapesta au determinat o serie de state europene să ceară luarea unor măsuri împotriva Ungariei, criticile fiind sintetizate în raportul Sargentini. Documentul, prezentat în cadrul Parlamentului European, a enumerat ameninţările la libertatea presei, repunerea în discuţie a independenţei justiţiei, atacurile regulate împotriva organizaţiilor neguvernamentale, renaşterea antisemitismului ca şi repunerea în discuţie a anumitor drepturi sociale Votul majoritar pentru sancţiune, inclusiv de către mulţi eurodeputaţi din Partidul Popular European, din care face parte şi Fidesz, a confirmat opinia generală potrivit căreia Ungaria s-a îndepărtat de principiile democratice europene.

În ce măsură acest vot va determina schimbarea de atitudine a guvernului maghiar şi nu va lovi de fapt, ca un efect de bumerang, însăşi coeziunea europeană?

În replica sa şi apoi în mai multe luări de poziţie acasă, premierul Viktor Orban a considerat că toate acestea sunt atacuri împotriva poporului ungar, că sunt mijloace de şantaj şi că întreaga campanie anti-Ungaria a fost iniţiată de Soros care urmăreşte invadarea Europei, inclusiv a Ungariei, cu migranţi.

Merită subliniat: articolul 7 devine valabil după ce Consiliul European, deci toate statele membre UE votează rezoluţia. Cum se ştie că cel puţin un stat – Polonia – a declarat că va susţine Ungaria, aşa cum a procedat Budapesta în cazul Poloniei – este limpede că sancţiunea nu se va aplica.

Cea mai ameninţătoare linie urmată de Ungaria este apropierea din ce în ce mai mare de Rusia, respectiv de preşedintele Putin.

Care vor fi efectele pe plan intern şi extern ale demersului UE? Adevărul dureros este că majoritatea opiniei publice din Ungaria dă crezare celor susţinute de premier, cu toate că este răspândită părerea că familia Orban şi mulţi membri ai guvernului pot fi acuzaţi de corupţie, de manipularea unor fonduri europene. Dar, de-a lungul timpului, guvernul a reuşit să ia o serie de măsuri în favoarea populaţiei, ca de pildă reducerea cheltuielilor de întreţinere, majorări salariale şi altele, în condiţiile în care Ungaria înregistrează un ritm satisfăcător de creştere economică. Pe de-altă parte, opoziţia democratică din Ungaria se dovedeşte în continuare slabă, divizată, neconvingătoare. Cel puţin deocamdată, la o demonstraţie în favoarea „Ungariei europene” au fost prezente doar câteva mii de persoane

Dar situaţia este mai gravă în contextul consecinţelor pe plan extern. Este posibil ca ostilitatea unei mari părţi a popularilor europeni să-l determine pe Orban să caute un alt grup parlamentar care să-l accepte cu braţele deschise şi acesta ar fi cel al extremei drepte. Reprezentanţi ai unor partide de extremă dreaptă din Europa ca de pildă Marine Le Pen (Frontul Naţional, Franţa), l-au felicitat pe Orban din cauza poziţiei sale anti-UE. Vizita în Italia a premierului ungar unde s-a înţeles de minune cu Matteo Salvini, ministrul de interne, care a recunoscut că apreciază poziţia premierului ungar în problema migraţiei, poziţia guvernului austriac asemănătoare cu cea a Ungariei, nemaivorbind de grupul de la Visegrad, sunt câteva exemple ilustrative ale răspândirii în Europa a unor idei asemănătoare cu cele ale lui Orban.

Dar cea mai ameninţătoare linie urmată de Ungaria este apropierea din ce în ce mai mare de Rusia, respectiv de preşedintele Putin. În ultimii ani, cei doi s-au întâlnit de mai multe ori, fie la Budapesta, fie la Moscova, ultima vizită având loc în această săptămână când Orban s-a deplasat în Rusia.

Premierul ungar, deşi a votat de fiecare dată în cadrul UE prelungirea sancţiunilor impuse Moscovei, este unul dintre liderii cei mai vocali care se pronunţă pentru ridicarea acestor sancţiuni. El susţine că, în nici un caz comunitatea internaţională nu trebuie să ignore această ţară care şi-a recăpătat statutul de mare putere. Este pe undeva un paradox că tocmai Ungaria care înainte de 1989 a avut cel mai mult de suferit, alături de Cehoslovacia, în urma intervenţiei sovietice din 1956, în ţară fiind prezente până în 1990 trupe ale URSS, s-a apropiat cel mai mult dintre toate statele foste socialiste, de Rusia. Iar în ceea ce-l priveşte pe Orban, a fost o schimbare majoră de atitudine. Dacă atunci când s-a aflat în opoziţie a criticat orice măsură luată de guvernul socialist de apropiere cu Rusia, în clipa în care a câştigat puterea, a făcut un volte-face către Moscova.

Optimismul care a însoţit crearea şi extinderea Uniunii Europene a exclus ideea confruntărilor dintre statele membre sau cea a scindării. Din păcate, toate acestea există astăzi.

Vizita lui Orban în capitala rusă ar merita o dezbatere mai largă. Premierul ungar a apreciat că relaţiile bilaterale sunt foarte bune şi acordurile existente până acum vor fi extinse. În acest sens au fost semnate înţelegeri, mai ales în domeniul energetic, Ungaria asigurându-şi securitatea energetică prin tranzitul unor conducte de gaz ruseşti şi prin existenţa unor depozite de gaze ruseşti pe teritoriul ungar. Vladimir Putin a considerat Ungaria un partener-cheie şi a menţionat că de partea rusă se analizează posibilitatea ca partenerii unguri să se alăture noii căi de transport în Europa a gazului metan, respectiv, a completat Orban, ar însemna ca noua conductă, Turkish Stream să aibă o ramificaţie în Ungaria. Din nou premierul ungar a cerut normalizarea relaţiilor dintre Rusia şi Europa.

Analizând relaţiile dintre Budapesta şi Moscova, nu se poate spune că ar fi o apropiere doctrinară ci una pragmatică dar care, mai ales în condiţiile actuale, ar putea slăbi coeziunea UE.

În concluzie, impunerea articolului 7 cu greu îşi va atinge scopul, ba dimpotrivă. Optimismul care a însoţit crearea şi extinderea Uniunii Europene a exclus ideea confruntărilor dintre statele membre sau cea a scindării. Din păcate, toate acestea există astăzi. O revizuire majoră a Tratatului UE de la Lisabona, adaptarea acestuia la condiţiile actuale care includ situaţii ca părăsirea UE (vezi Brexit), populismul manifestat în multe state membre, naţionalismul, oricât de dificile ar fi, trebuie să stea în atenţia Uniunii Europene.pentru găsirea unor souţii de contracarare. Altfel riscăm cel mai rău scenariu – o disoluţie poate a celei mai mari construcţii politice europene de după cel de-al Doilea Război Mondial, inclusiv cu sprijinul Ungariei.