Argumentez cu ceea ce s-a petrecut joi la Bruxelles, fapt fără precedent în istoria jocurilor europene la acest nivel şi care-mi aminteşte, la nivelul propunerilor şi termenilor folosiţi în discuţiile pline de animozitate discuţiile între bandele de băieţi de la Bariera Vergului care-şi disputau posesia unui obiect preţios, fie că era vorba despre zaruri adevărate de os, o minge din piele şi cu cameră "originală" sau vreo nemaivăzută colecţie de capace de bere noi-nouţe, nici măcar bătute. 
 
Se ajungea extrem de rar la bătaie deoarece se ştia că apoi urma angajarea unor forţe superioare, la început prietenii de pe străzile alăturate şi apoi, dacă lucrurile deveneau grave, a fraţilor mai mari cu legături în grupările din Vitan, Panilimon sau din zona Pache-Agricultori. Erau preferate negocierile nesfârşite, aşa ca între prieteni, bazate pe oferte şi contra-oferte, totul dominat de exact acelaşi spirit pe care l-am văzut acum la Bruxelles: o profundă neîncredere reciprocă, toată lumea fiind perfect convinsă că, mai devrem sau mai târziu, avea să vină mpmentul unei oferte care duce la păcălirea adversarului, moment trasformat aopi în legendă urbană povestită şi repovestită la nesfârşit întru satisfacţia câştigătorului.
 
Ştiţi foarte bine situaţia de acum: Polonia (aliatul nostru strategic) şi Ungaria blochează atât adoptarea bugetului comun multianual al UE cât şi "Fondul de relansare" aprobat de UE pentru a ajuta cât mai rapid toate Statele Europene pentru depăşirea consecinţelor enconomice şi sociale ale pandemiei (pachete financiare în valoare totală de 1,8 trilioane Euro). Problema Poloniei şi Ungariei este că, pentru prima oară, atribuirea fondurilor rspective poate fi blocată dacă un Stat Membru nu respectă valorile comune ale europene, în primul rând cele ale statului de drept, aşa cum au fost ele descrise în documentul final aprobat nu demult de Parlamentul European.
 
Drept care, ştiind foarte bine care este situaţia în ţările lor, premierii Viktor Orban al Ungariei şi Mateusz Morawiecki al Poloniei (foto sus) au întins o plasă cam primitiv şi neprofesionist ţesută, în speranţa că, sub presiune, cineva ar fi îndestul de disperat s-o accepte: mai întâi de toate, oficialii europeni să decidă "să pună la dispoziţie fondurile necesare imediat ce este posibil" şi apoi "să vedem dacă trebuie să facem vreo legătură între Statul de drept şi interesele financiare ale Uniunii Europene". 
 
 
Mai mult chiar, Orban - întrun demers rarisim în istoria UE -  a transmis o scrisoare oficială preşedintei Comisiei Europene Ursula von den Leyen, solicitând formal demiterea comisarului ceh Vera Jurova (foto, alături de V.Orban), vice preşedinte al Comiei -şi anunţând că guvernul său va întrerupe orice contact cu persoana în cauză. Escaladarea a urmat imediat căci domana Jurova, într-un interviu publicat ieri în Der Spiegel a afirmat că "Domnului Orban îi place să spună cum construieşte o democraţie iliberală". Replica de la Budapesta a venit instantaneu, primul minstru al Ungariei afirmând că "aceste afirmaţii nu sunt numai un atac politic la adresa guvernului ungar ales în mod democratic...dar reprezintă şi o umilire a Ungariei şi a poporului său...şi sunt în contradicţie cu rolul Comisiei ca instituţie neutră şi obiectivă aşa cum este ea definită de Tratatul de la Lisabona".  
 

Ce se poate spera în continuare?

 
Trei posibilităţi imediate.
 
1. Cum a făcut-o de nenumărate ori în tercut, Comisia Europeană (urmată de Parlamentul European şi de Consiliu), invocând binecunoscutul principiu al acceptării oricăror derapaje individuale în scopul nobil al apărării binelui colectiv, va găsi o formulă de compromis, înghiţind şi de astă dată înjurăturile. Soluţie de compromis care, de facto, va deveni argument electoral imediat petru partidele de guvernare de la Budapesta şi Varşovia, câştig manifest pentru forţele conservatoare ultra-naţionaliste. 
 
2. Dimpotrivă, trezindu-se din pumni şi aflată într-o situaţue lilită în care orice cedare înseamnă un calificativ mizerabil la adresa capacităţii sale de coordonare, Comisia va cere Parlamentului şi Consiliului acţiuni imediate şi foarte dure. Asta poate să se întâmple miercuri ora 12, când cererile respective vor face parte din concluzia unui raport extrem de aşteptat asupr nivelului respectării statului de drept în cele 27 de state din UE, ce va fi prezentat de Vera Jurova şi de Didier Reynders, comisarul pentru justiţie. Măsurile respective să fie asumate imediat de Parlament şi acceptate de Consiliu. Ocazie cu care ar putea fi aprobată şi o formulă de vot pentru aprobarea celro două macansime financiare aflate în suspans, excluzând obligaţia de a ţine seama de Polonia şi Ungaria.
 
3 mai este posibil şi scenariul escaladării extreme: POLEXIT, spre exemplu. Chestiunea este foarte serioasă şi, pentru prima oară, este recunoascută de către un înalt oficial polonez. Tomasz Grodski, preşedintele Senatului polonez a cerut guvernului să abandoneze urgent politica sa de verto care "pune în primejdie interesele strategice economice şi politice ale Polonie". Într-un discurs televizat transmis de totţi operatorii media din ţară, având în spate stagurile Poloniei şi UE, el a avertizat că  "dacă, procedând ca acum, faceţi ca Polonia să piardă mari sume de bani  pentru dezvoltare şi reconstrucţie, dacă ne scoateţi în afara casei noastre europene, atunci să ştiţi că istoria nu vă va ierta...Guvernul nu are niciun fel de mandat să ne scoată în afara UE fără a cere părerea populaţiei...Interesul nostru este o Polonie suverană, respectiasă faţă de statul de drept, în centrul unei Europe Unite" a spus Grodzki, citat de AFP.
 
Să aşteptăm să vedem cu evoluează situaţia dar cred că, pentru moment, este potrivită concluzia unui stdiu publicat ieri de Institutul Jacques Delors care spunea că, "oricum vor sta lucrurile, UE va recupera pe termen mediu. Dar faptul că, în acest moment de criză, Polonia şi Ungaria au fost cu mult mai interesate de problemele lor politice interne decât de coeziunea europeană este un lucru care rămâne permanent în memoria colectivă. Şi, la nivelul UE, ne va face să ne uităm de două ori unii la alţii". Perfect adevărat, iar BREXITUL încă nu se ştie în ce condiţii se va petrece...