Ecrane în doliu. Grecia îşi taie venele
0Guvernul Greciei a închis, sec, serviciul public elen de televiziune şi radio. 2600 de salariaţi, dintre care 600 de jurnalişti, s-au trezit, de azi pe mîine, cu purici pe ecrane, o tăcere sinistră în microfoane, căluş la gură.
„Un Jurassic Park, singurul loc de pe pămînt populat de dinozauri”, ar fi argumentat cu cinism premierul Antonis Samaras, decizia de a suprima, într-o seară, audiovizualul grecesc prea costisitor pentru stat. 2600 de salariaţi, dintre care 600 de jurnalişti, s-au trezit, de azi pe mîine, cu purici pe ecrane, o tăcere sinistră în microfoane, căluş la gură.
Grecii protestează printr-o grevă generală prevăzută astăzi, 13 iunie.
Europa audiovizuală şi mediatică s-a arătat şocată de decizia radicală a guvernului grecesc : indignarea ţine nu de necesitatea de a reforma un serviciu public aflat în grav deficit ci de maniera brutală de o semnifica.
Audiovizualul public naţional se închide în două situaţii, spun jurnaliştii şi sindicaliştii: cînd ţara este cotropită dinafară sau cînd se produce o lovitură de stat. Dar cînd ţara e în colaps?
Într-o democraţie reprezentativă, cel ales la manete dispune de ordinea în care izolează focarele de incendiu în clădirea care a luat foc. Dar mesajul pe care îl transmite guvernul Greciei, suprimînd discreţionar audiovizualul public, chiar dacă temporar, chiar dacă în vederea unei anunţate reorganizări ulterioare, e grav : informaţia nu e un serviciu public vital, statul, populaţia, oamenii pot supravieţui şi fără ea. Informaţia şi formarea prin informaţie sunt un produs de lux, o piatră de moară pentru bugetul de stat - e un adevăr valabil în toate ţările. Grecia creează un precedent, în plină criză : informaţia ca serviciu public e primul balast de aruncat peste bord, atunci cînd statul e presat să se gestioneze ca o întreprindere privată.
Logica randamentului cu orice preţ e (uman) periculoasă. Audiovizualul, ca serviciu public, este, în principiu, laboratorul unde se fabrică, zilnic, democraţia. Statul ar trebui să fie garantul funcţionării fără întrerupere a acestui circuit sanguin al cărui fluid vital e asigurat de exerciţiul dezbaterilor, al încrucişării punctelor de vedere, fără logică comercială.
Statul îşi taie singur venele. Întreruperea serviciului public de radioteleviziune echivalează cu o tentativă de sinucidere din partea statului.