La solicitarea guvernului federal german, guvernul României a ridicat restricţiile de călătorie pentru muncitorii sezonieri fără să pună minime condiţii firmelor româneşti sau străine, astfel încât să se asigure că drepturile acestor oameni sunt respectate şi, mai ales, că vieţile lor sunt protejate în mijlocul unei pandemii fără precedent.

Pe 6 aprilie, făceam un apel public, alături de alţi colegi din Uniunea Salvaţi România, ca Guvernul României, în colaborare cu guvernele celorlalte state membre ale Uniunii Europene, să le garanteze muncitorilor sezonieri coridoare de transport sigure la şi de la locul de muncă, condiţii de muncă decente, măsuri reale de protecţie a sănătăţii împotriva COVID-19 şi venituri în condiţiile legii.

Colegii mei din USR Germania, sindicatele şi presa germană semnalau zilnic condiţiile de muncă neadecvate din fermele de sparanghel, precum şi faptul că mulţi sezonieri primeau sume infime pentru munca lor, în ciuda legii federale care impune un salariu minim de 9,35 euro pe oră.

Am scris imediat preşedintei Comisiei Europene, doamna Ursula von der Leyen, şi m-am adresat atât printr-un mesaj video, preluat inclusiv de presa germană, cât şi prin scrisori, ministrului federal al muncii, dl Hubertus Heil, al agriculturii, dna Julia Klöckner, şi preşedintelui Asociaţiei Fermierilor Germani, domnul Kurt-Henning Klamroth.

Reacţia Comisiei Europene şi a ministerului muncii german

Doamna von der Leyen mi-a răspuns cu promptitudine, amintind că lucrătorii sezonieri au aceleaşi drepturi precum oricare alţi lucrători esenţiali pe perioada pandemiei. Aceleaşi reguli de siguranţă li se impun şi lor. Angajatorii trebuie să asigure echipamente de protecţie şi condiţii de lucru care să diminueze riscul îmbolnăvirii. Preşedinta Comisiei Europene a subliniat că ţine de obligaţia statelor membre să adopte toate măsurile necesare, respectând principiul non-discriminării, şi să monitorizeze respectarea măsurilor de către angajatori.

Şi ministerul federal al muncii a răspuns apelului meu printr-o scrisoare în care prezintă cadrul legislativ federal, arătând ce drepturi au muncitorii sezonieri. Astfel, pentru sezonieri, este valabil salariul minim legal de 9,35 de euro pe oră şi nu există alte variante legale de a plăti oamenii (ex: plata la lădiţă, practică reclamată de muncitorii români şi de presa germană). Pentru rezilierea unui contract, este necesară o notificare de minimum 4 săptămâni şi în niciun caz de o zi, aşa cum sunt redactate unele contracte.  Pentru a proteja muncitorii de coronavirus, fiecare firmă are obligaţia să implementeze un standard de igienă, iar landurile sunt responsabile cu controlul aplicării acestor standarde. În plus, Ministerul Federal al Muncii şi Protecţiei Sociale finanţează proiectul „Faire mobilität” al federaţiei sindicatelor germane, care informează muncitorii despre drepturile lor şi care au cotizatii reduse la sindicat pentru lucrătorii sezonieri. Site-ul proiectului conţine informaţii importante pentru muncitorii sezonieri, în mai multe limbi europene, inclusiv limba română.

Mai mult decât atât, ministrul Muncii, domnul Heil, a avut un discurs impresionant în Bundestag, în care a calificat situaţia muncitorilor din agricultură şi industria cărnii drept „teribilă, ruşinoasă şi intolerabilă” şi a denunţat sistemul firmelor subcontractoare, unde responsabilitatea este mereu pasată de la o firma la alta şi a afirmat că a sosit timpul să se facă curăţenie în această branşă. De altfel, la scurt timp legea a fost schimbată, făcând ilegală utilizarea de subcontractori de forţă de muncă în industria cărnii din Germania.

„Sclavie modernă” sau „condiţii acceptabile”?

Din păcate, în timp ce presa germană vede în contractele pe care le semnează sezonierii o „sclavie modernă”, ministrul român al Muncii, doamna Violeta Alexandru, după o vizită în fermele germane, declara că: „În majoritate, românii nu sunt trataţi ca sclavi. (...) ce înseamnă condiţii decente este o chestiune relativă. Am văzut şi ferme în care condiţiile, din punctul meu de vedere, erau acceptabile, dar se putea şi mai bine. Am văzut şi ferme în care condiţiile nu erau grozave. Unde nu erau condiţii decente, adevărul este undeva la mijloc”.

Este trist ca presa şi politicienii germani să fie mai vocali şi mai eficienţi în apărarea drepturilor cetăţenilor români decât reprezentanţii noştri, dar este natural pentru o ţară în care democraţia şi protecţia socială nu sunt doar vorbe pe hârtie.

Dar problema muncitorilor sezonieri şi transfrontalieri nu este doar a statelor europene, a unui ministru sau a altuia.

Drepturile cetăţenilor europeni, români şi de orice altă naţionalitate, trebuie apărate de la cel mai înalt nivel european.

Din acest motiv, alături de colegii mei din delegaţia USR-PLUS în Parlamentul European, am semnat o rezoluţie a Parlamentului European cu privire la protecţia europeană a muncitorilor sezonieri şi transfrontalieri în contextul crizei COVID-19, iniţiată de colegul meu Dragoş Pîslaru, care va fi discutată în plenul parlamentului mâine, 19 iunie.

Muncitorii sezonieri şi transfrontalieri au dreptul să fie informaţi într-o limbă pe care o înţeleg despre drepturile şi obligaţiile lor, au dreptul să aibă acces la teste COVID-19, au dreptul la condiţii de lucru şi cazare care să le protejeze sănătatea. Lor trebuie să li se asigure repatrierea, în caz de nevoie, fără să fie puşi să plătească pentru asta.

Comisia Europeană şi statele membre trebuie să se asigure de urgenţă de respectarea aplicarea legislaţiei europene în ceea ce priveşte drepturile muncitorilor sezonieri şi transfrontalieri, în special în ceea ce priveşte dreptul la plată egală pentru muncă egală.

Uniunea Europeană trebuie să asigure cetăţenilor ei nu drepturi teoretice, ci drepturi efective.

Doar astfel europenii vor simţi că Europa este casa lor şi vor putea resimţi concret beneficiile apartenenţei la Uniunea Europeană.

Sezonierii sunt un caz particular. Alături de ei, sute de mii de români trăiesc şi lucrează în condiţii precare în Europa. „Pflegerinnen” sau „badante”, îngrijitoare, şoferi sau muncitori în construcţii au aceeaşi soartă.

Pentru ei există însă drepturile europene, şi noi suntem aici să le apărăm.