Iată acum, în exclusivitate, proiectul deciziei pe care urmează s-o semneze şefii de stat şi de guvern cu ocazia reuniunii de la Bruxelles.

Mesajul esenţial (regăsit şi în prima variantă de text pe care v-o prezentam în articolul "Brexit/ Non-Brexit")  este că s-a ajuns la un glorios acord în care toate interesele se regăsesc, deloc discret dar foarte diplomatic exprimate, satisfăcând astfel pe deplin toate jocurile de perspectivă ale actorilor importanţi. Şi consemnând rămânerea pe undeva, prin zona de apropiere stimabilă dar de influenţă aproape de zero, a ţărilor care nu s-au trezit la timp sau, mult mai credibil, au avut la îndemână informaţii proaste sau date mult prea târziu...

Summit February 2016 Limited

„Astăzi, Consiliul European a fost de acord cu următoarele aranjamente care sunt pe deplin în acord cu Tratatele şi vor deveni efective la data la care Guvernul Marii Britanii informează Secretarul General că Marea Britanie a decis să rămână membră a Uniunii Europene, aranjamentele constituind un răspuns apropriat la problemele ridicate de Marea Britanie...decizia este obligatorie şi poate fi amendată sau anulată doar prin decizia comună a şefilor de stat şi guvern din UE“ .

Acestea sunt textele înţelegerilor pe care s-a căzut de acord. Aveţi răbdarea să le citiţi dacă vreţi să înţelegeţi magnitudinea schimbărilor care se vor produce în Europa.

1. Scrisoarea Preşedintelui Donald Tusk către membrii Consiliului European

 http://www.consilium.europa.eu/en/european-council/president/pdf/letter-tusk_pdf/

2. Proiect de decizie a şefilor de stat şi de guver, reuniţi în Consiliul European

http://www.consilium.europa.eu/en/european-council/president/pdf/new-settlement/

3. Proiect de declaraţie asupra secţiunii A a deciziei şefilor de stat şi guvern

http://www.consilium.europa.eu/en/european-council/president/pdf/section-A_pdf/

4. Poriect de declaraţie a Consiliului pe domeniul competiţiei

http://www.consilium.europa.eu/en/european-council/president/pdf/competitiveness_pdf/

5. Proiect de declaraţie a Comisiei Europene privind implementarea unui mecanism la nivel subsidiarşi a unui mecanism de implementare pentru reducerea poverii (administrative)

http://www.consilium.europa.eu/en/european-council/president/pdf/subsidiarity_pdf/

6. Proiect de declaraţie a Comisiei asupra Mecanismului de Salvgardare

http://www.consilium.europa.eu/ en/european-council/president/pdf/Draft-declaration-of-the-European-Commission-on-the-Safeguard-Mechanism-referred-to-in-paragraph-2(b)-of-Section-D-of-the-Decision-of-the-Heads-of-State-or-Government,-meeting-within-the-European-Coun/

7. Proiect de declaraţie al Comisiei Curopene pe probleme legate de abuzul la dreptul de liberă circulaţie a persoanelor.

http://www.consilium.europa.eu/en/european-council/president/pdf/free-movement_pdf/

Marea Britanie câştigă enorm prin faptul că, pe de o parte, a obţinut o formulare-angajament solemn care seamănă foarte tare cu o capitulare în genunchi din partea restului liderilor UE.

De ce? Relativ simplu de răspuns, dincolo de acea frază care va rămâne în istorie privind eventuala confirmare că Marea britanie binevoieşte să rămână.  

În principiu, aranjamentul acesta este extrem, extrem de convenabil pentru toţi jucătorii reprezentativi. Pentru Marea Britanie este vorba despre o presiune care a avut în vedere păstrarea statului ei de excepţie cu toate prevederile de  "privilegii in/out"  care, practic, îi permit să se deroge de la orice decizii şi obligaţii comune privind spaţiile despre care se spune că ar fi esenţiale Europei Unite: Euro şi Schengen. Principiul de joc britanic fiind "nu suntem acolo, nu ne interesează, decideţi ce vreţi, voi aplicaţi şi pe banii voştri".

Dar acestea, până acum cel puţin, erau doar privilegiile Marii Britanii (sigur, acum întărite cu derogări suplimentare, multe, serioase, la limita nevoii de schimbare a Tratatelor). Numai că, odată asemenea privilegii şi derogări acordate unui Stat Membru, este imposibil de crezut că, mai devreme sau mai târziu, şi alte ţări nu vor invoca acordurile semnate acum ca evident precedent juridic. Şi, în caz că vor fi refuzate, să sesizeze Curtea Europeană de Justiţie pe motivul nerespectării principiului de tratament egal în condiţii egale.

Acum, mai mult ca niciodată, acest argument poate fi invocat în condiţiile ameninţării destabilizatoare pe care o reprezintă fluxul migraţiei şi presiunea suplimentară, adesea intolerabilă, asupra sistemelor de asistenţă socială şi asigurare a ordinii publice. Iar dacă UE se va remodela legislativ după modelul acordurilor cu Marea Britanie, atunci paradigma se va shimba total şi ar fi vorba de o cu totul altă structurare a tuturor jocurilor.

Întâmplare sau nu, acum apare, oficial, ideea despre care vă tot spun că se vorbeşte de câţiva ani la Bruxelles (pe atunci, în cercuri neoficiale): constituirea în sistem de urgenţă, folosind o prevedere a Tratatelor care autorizează formule de cooperare speciale între două sau mai maulte state, înlăutrul UE, a unei "Europe a nucleului de forţă al celor şase state-fondatoare". O Europă care să funcţioneze ca un fel de motor Euro/Schengen, acolo unde să se ia marile decizii şi să se pornească marile planuri de dezvoltare. Dar care, în acelaşi timp, să nu mai producă decât legislaţie obligatorie pentru membrii primlui cerc. Pentru restul,  să se constituie într-un fel de menu "a la carte" . "Restul" fiind, pe un nivel, statele care se vor alătura Marii Britanii în ceea ce numeam "un Commonwealth al euroscepticilor" . Apoi vor mai "celalelate state membre" care vor juca ce pot, când pot şi ce-şi permit, în funcţie de resurse, ştiinţa lor de guvernare, limitele inerente ale clasei lor politice şi nivelul ambiţiilor naţionale.

Într-a asemenea perspectivă, se poate explica ceea ce, cel puţin în acest moment, apare ca o înfrângere istorică a Comisiei Juncker: în text nu se pomeneşte nici o vorbă despre proiectul esenţial asumat politic de Comisia Europeană şi de Parlament: relocarea migranţilor. Cu atât mai puţin, nu se zice nimic de proiectul privind "Mecanismul de urgenţă  privind relocarea", cel lansat de Comisie şi care, de la o săptămână la alta, a primit atătea refuzuri din partea unor State Membre, încât a devenit absolut evident că nu va putea trece la vot...Ideea fiind că se aşteaptă noile mişcări, cu noile fomule şi foruri de decizie? Să vedem...

Sigur că, după cum vedeţi, în text totuşi se zice ceva, îndemnuri absolut generale, singura noutate de mare interes fiind faptul că NATO a decis, la cerea Germaniei şi Turciei, să înceapă operaţiuni de patrulare în Marea Egee...posibil preludiu la o extindere viitoare în Mediterană.

Printre documentele chiar interesante ale momentului sunt două actualizări (state of play) semnificative:

Macintosh HD:Users:cristianunteanu:Desktop:Screen Shot 2016-02-10 at 16.18.59.png

Macintosh HD:Users:cristianunteanu:Desktop:Screen Shot 2016-02-10 at 16.20.21.png

  De ce sunt foare interesante? Deoarece justifică starea de aşteptare de la Bruxelles, relativ febrilă pe un alt punct decât Summitul:  înaintea reuniunii Consiliului va avea loc, tot la Bruxelles, o reuniune a câtorva dintre liderii statelor europen ecu Ahmet Davudoglu, Primul Ministru al Turciei, venit să negocieze în buna tradiţie de forţă a ţării sale compensaţiile pe care le cere imperativ în schimbul ajutorului în oprirea fluxului de migranţi. Problemele de pe agendă sunt clare: UE trebuie să se ţină de promisiunea de a ridica până la finele lunii octombrie, cel mai târziu, obligaţia de viză pentru cetăţenii turci. În acelaşi timp, UE ar trebui să se convingă cât mai rapid să ofere un calendare precis, cu termene-limită, pentru toate etape procesului de adereare al Turciei.

O asemenea reuniune de nivel înalt a mai avut loc la Bruxelles (în sediul Reprezentanţei Permanente a Austriei) , înaintea Summitului din decembrie anul trecut, fiind invitate Germania, Austria, belgia, Luxemburg, Finlanda, Suedia, Grecia, Franţa, Portugalia, Slovenia şi Olanda.

Sigur că Europa se schimbă. Această Europă va arăta altfel., cu o cu totul altă repartiţie de atribuţii reale..

Ştim unde vrem să fim? În care cerc de putere? În ce tip de alianţă? Întrebări fundamentale pe care, cu stupoare, văd că liderii noştri politici nu şi le pun, nu le aduc în dezbaterea internă, nu-şi exprimă nici cea mai mică idee asupra frământărilor uriaşe de pe scena politică, nemaivorbind de cea mondială. Se bizuie exclusiv pe faptul că preşedintele Iohannis va merge la Bruxelles, va lua parte la Consiliu, va expune poziţia României şi îşi va îndeplini astfel mandatul constituţional.

În rest însă, politicienii noştri sunt la fel de departe de problemele urgente ale lumii din care facem parte de parcă am tărin în altă Galaxie

Cu riscul enorm că, într-un fel, mai mult sau mai puţin simbolic, asta să se dovedească şi adevărat.