Pentru a înţelege contextul în care a avut loc această discuţie, aş dori să vă reamintesc conţinutul a două documente-cheie. Puteţi accesa aici documentul prin care fraţii noştri de peste Prut solicită asistenţă internaţională Centrului euro-atlantic de coordonare a reacţiilor în caz de catastrofă din cadrul NATO (EARCC) în calitate de ţară parteneră a Alianţei. Mai multe detalii AICI, cu lux de amănunte, privind ajutorul dat de Alianţă ţărilor şi partenere. Important, deoarce arată valoarea indubitabilă a sistemului solidartăţii pus la încercare în sistemul instituţiilor multi-laterale. Spun că este important deoarece aţi văzut că a început o campanie furibundă împotriva instituţiilor internaţionale integrate în acest sistem al multilateralismului, inclusiv cele două sisteme din care facem parte, NATO şi UE. Iar atacul continuă, mai ales după ce s-a dovedit că ajutorul este chiar real, că solidaritatea funcţionează şi continuă, izolând pe cei care au vrut să se izoleze şi să arate lumii că pot supavieţui în sistem autarhic. Pentru asta, încercând să politizeze tragedia produsă de pandemie pentru a ajunge să formeze, exact în spiritul, tradiţia şi cu ajutorul unei propagande de tip Răazboiul Rece, o nouă separare întreprieteni şi duşmani, anunţând, în anume condiţii viitoare, posibile noi alianţe. Cu orice preţ, cu orice risc.

Dar, deocamdată, cealaltă atitudine, cea de cooperare, pare să câştige rapid teren. Şi, în acest sens, mă interesează în primul rând sprijinul date de UE Republicii Moldova şi statelor din spaţiul proxim, ţărilor membre în Parteneriatul Estic. Este posibil, sigur nu obligatoriu, dar este posibil ca un asemenea sprijin sosit în momente critice să poată reînvia o iniţiativă care, iată, îşi demonstrază utilitate şi pe această dimensiune a răspunsului la o criză majoră de tip dezastru civil. În acest sens, Comisia Europeană a mobilizat un fond de urgenţă pentru destinat primei etape a răspunsului imediat la criză în şase dintre ţările Parteneriatului Estic, Armenia, Azerbaija, Belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina: 80 milioane Euro pentru nevoi imediate în sectorul de sănătate şi 993 milioane Euro pentru a susţine reluarea procesuelor socio-economice.

 Din acest total, Republica Moldova uramează să beneficieze de 87 de milioane ERO, fonduri bilaterale redirecţionate. Pe lângă ce va primi (100 milioane Euro) din totalul de 3 miliarde Euro prevăzut în propunerea Comisiei Europene ca pachet de asistenţă macro-economică în favoarea a zece ţări parte din procesul de extindere şi alvecinătăţii apropiate (găsiţi aici detaliile necesare). Acest pachet de asistenţă macro-financiară a fost decis împreună cu FMI, instituţie care a subliniat de mai multe oriîn ultimele săptămâni deschiderea faţă de orice apel de ajutor venit din parte acestor ţări care au nevoie de fonduri externe pentru a-şi reechilibra situaţia. În acest caz, sunt vizate Akbania, Bosnia şi Herţegovina, Georgia, Regatul Haşemit al Iordaniei, Kosovo, Republica Moldova, Muntenegru, Republica Macedoniei de nord, Tunisia şi Ukraina. În cazul că acest program de împrumut cu termen maxim de rambursare de 15 ani va fi aprobat de Parlamentul European şi de Consiliu, iată cum vor fi împărţite sumele :

  • Albania: €180 milioane
  • Bosnia-Herzegovina: €250 milioane
  • Georgia: €150 milioane
  • Iordania: €200 milioane
  • Kosovo*: €100 milioane
  • Moldova: €100 milioane
  • Muntenegru: €60 milioane
  • Macedonia: €160 milioane
  • Tunisia: €600 milioane
  • Ucraina: €1200 milioan.

(sursa: comunicat de presă al Serviciului de Acţiune Externă)

 Şi aveţi aici şi textul compromisului final, aşa cum va ajunge el la votul în cele două forumuri europene.

Este foarte greu de anticipat care va fi rezultatul final, la nivelul decidenţilor politici europeni dar şi al opiniei publice, a acestui nou tip de cooperare generate de un elan de solidaritate în faţa primejdiei. După ce primejdia asta precisă va trece, ne reîntoarcem la aceleaşi jocuri care făcuseră ca Parteneriatul Estic să devină, pe an ce trecea, din ce în ce mai puţin relevant?

Desigur, urmează să apară schimbări masive în relaţiile internaţionale. Dar în ce direcţie vor privi multitudinea de state care formează Parteneriatul Estic şi vecinătatea apropiată a UE şi NATO? Aici s-ar putea să fie marea miză a viitorului în regiunea noastră şi negocierile din acest moment vizează o asemenea reechilibrare în care, pe fond, se întrevăd interesele Rusiei şi SUA.

Vom vedea oare aplicat raţionamentul cooperării în cercuri concentrice, joc de logică politică bazat pe ideea că parteneriatele cele mai eficiente (economice şi militare) se face, în ordine, începând cu ţările din geografia proximă? Acesta a fost, de la început, argumentul celor care au apărat nevoia de apropiere de Federaţia Rusă sau, în orice caz, menţinerea unor relaţii privilegiate cu Moscova.

A doua teorie spune că spaţiul de rezistenţă al UE şi NATO este cel al alianţei dintre SUA şi ţările din vestu Europei, coloana vertebrală a reuşitei militare şi economice a spaţiului euro-atlantic. Asta, până de curând, reprezenta o evidenţă absolută şi care nici măcar nu mai trebuia amintită. 

Lucrurile s-au schimbat dramatic în anii Administraţiei Trump când au apărut fracturi masive şi la nivelul acestui spaţiu de securitate şi bunăstare euro-alantic. Iar ţările din Parteneriatul Estic şi cele partenere sunt puse în situaţia absolut ingrată şi nedreaptă de a alege cu cine vor să joac pe mai departe ca partener prioritar.Şi asta se traduce prin diverse dileme deloc uşoar, cum ar fi, spre exemplu, cea privind alegerean surse de procurare de armament, una dintre căile prin intermediul cărora unele ţări occidentale vor să-şi restarteze economiile naţionale. Pandemia nu a făcut decât să exacerbeze tensiunile existente.

Aşa că, în perspectiva asta, să vedem cine este mai credibil şi, ca atare, se va dovedi mai interesant pentru aceste ţări şi aşa mult prea adeseori sufocate de diverse condiţionalităţi. De aceea cazul de acum este atât de interesant: poate exprima foarte bine, la mijloc de interes de securitate dintre cele mai diverse, valoarea reală a "diplomaţiei Covid-19" şi solidarităţii multilaterale în care crede Europa.