Diplomaţia americană nu anihilează ofensiva imperială răsăriteană

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Frank A. Rose - primul din stânga, un euroatlantic în ţara care doreşte certitudini -, Dan Petre, directorul general al Institutului Diplomatic Român şi directorul Davidoiu. Foto: Alexandru Georgescu
Frank A. Rose - primul din stânga, un euroatlantic în ţara care doreşte certitudini -, Dan Petre, directorul general al Institutului Diplomatic Român şi directorul Davidoiu. Foto: Alexandru Georgescu

Institutul Diplomatic Român a găzduit o întâlnire cu Frank A. Rose, locţiitorul asistentului secretarului de stat pentru politica de apărare şi cea spaţială, în Departamentul de Stat. Sobru, cu un discurs calculat la nivel de nuanţă, cuvânt şi mesaj lipsit de echivoc, diplomatul american a făcut o demonstraţie reuşită de public relations, de reiterare în literă şi spirit a angajamentelor de securitate ale SUA, faţă de statul român aliat.

Diplomatul Rose a acceptat toate întrebările şi a răspuns ceea ce credea de cuviinţă. 

Întâlnirea a fost moderată de Dan Petre, directorul general al Institutului Diplomatic Român, a cărui conduită profesională ireproşabilă am observat-o cu ocazia unor evenimente iniţiate de ambasadori străini, acreditaţi la Bucureşti, unde a reprezentat vocea României în raport cu statul care marca o aniversare sau alta, cu relevanţă pentru evaluarea relaţiilor bilaterale. 

Prima surpriză, pentru asistenţă, a fost absenţa de la eveniment a lui Bogdan Aurescu, ministrul de facto al afacerilor externe româneşti.

Cel care nu doar a câştigat la Haga parte din drepturile maritime cuvenite României, ci şi a trecut recent Oceanul pentru a trezi la realitate pe interlocutorii săi americani, în sensul trimiterii de trupe suplimentare în România, la fel de expusă inundaţiei geopolitice răsăritene precum şi statele baltice şi Polonia, unde faptele dovedesc o mai mare concentrare de forţe militare aliate. 

A doua surpriză, de data asta evident plăcută, pentru oaspetele american, a fost – după discursul său politic corect, dorit liniştitor, al cărui mesaj principal era că un mimim dialog între Washington D.C. şi Moscova se menţine, în pofida situaţiei de criză, extrem de tensionată, generată de evoluţiile politice şi militare din Ucraina, stat ameninţat cu noi secesiuni, după anexarea imperială a peninsulei Crimeea – perindarea pe la microfonul destinat întrebărilor fireşti, a unor personalităţi cu voci distincte în arena celor care evaluează riscurile de securitate actuale, la est de frontiera răsăriteană a NATO. 

Rând pe rând, Liviu Mureşan, liderul cunoscutei Fundaţii „Eurisc”, profesorul universitar dr. Mihail Ionescu şi generalul Constantin Degeratu au formulat interogaţii menite a clarifica eventuale schimbări de optică, buget, locaţii şi moment al implementării elementelor scutului antirachetă în România. 

Cea mai ofensivă a fost a generalului Degeratu, care a dorit să ştie dacă americanii au în vedere faptul că prin anexarea peninsulei Crimeea, distanţa dintre Federaţia Rusă şi România s-a micşorat, ceea ce face posibilă, teoretic, dar şi practic, lovirea, deocamdată ipotetică, a teritoriului românesc, cu rachete ale imperiului răsăritean. 

Frank A. Rose a răspuns clar, dar prudent, a refuzat să facă orice speculaţie, a demonstrat că îşi merită funcţia pe care a fost numit spre finele anului 2009, evitând orice afirmaţie neconformă cu mandatul primit, recunoscând în schimb actuala perioadă dificilă, în relaţiile Statelor Unite ale Americii cu Rusia. 

Cineva remarca, ulterior, că tinerii prezenţi în sală, atâţia câţi erau, nu au îndrăznit să pună întrebări. 

Nici nu mai era cazul. 

Alocuţiunea lui Frank A. Rose, impecabilă din punct de vedere diplomatic, răspunsurile sale marcate de arta de a câştiga timp, cu interogaţii notate cuvânt cu cuvânt şi mulţumiri la fiecare emitent al unei nedumeriri, probau un singur lucru. 

Ce era de afirmat public oaspetele american a transmis asistenţei, în bună parte relativ uimită că pot exista demnitari, ai altui stat, care nu se abat de la subiect, nu au mania de a se hazarda cu opinii personale, care nu reprezintă ţara în numele căreia acţionează. 

Euroatlanticul Frank A. Rose afirma, pentru a sparge gheaţa iniţială a întâlnirii, că se simte aşa de bine, ori de câte ori vine în România, încât nici nu prea mai vrea să treacă Oceanul înapoi, în SUA. 

Deocamdată se îngroaşă pojghiţa de gheaţă pe calea de comunicare diplomatică dintre Washington D.C. şi Moscova, iar aliaţii Statelor Unite, cei de la frontiera NATO, cu rămăşiţele Comunităţii Statelor Independente, se pregătesc de o reeditare geopolitică a celebrului serial american de televiziune “Lunga vară fierbinte.” 

O vară caldă şi din punct de vedere electoral, în România. 

Unde actualul preşedinte, cu convingeri euroatlantice, va părăsi Palatul Cotroceni, după alegerile prezidenţiale din acest an. 

Cine va veni în locul său va avea convingeri pe măsura prezenţei active a ţării noastre în NATO? 

Sau vom reveni la perioada primilor ani postdecembrişti, de prudenţă la nivel prezidenţial, la cel al executivului şi la nivel parlamentar? 

În disperarea sa, de a justifica acţiunile de încălcare a independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei – deocamdată…- administraţia prezidenţială de la Kremlin a inventat fascizarea celor care o critică. 

Aşa s-a ajuns la reeditarea propagandei sovietice, conform căreia toţi cei care se opun politicii de extindere, manu militari, a Rusiei, sunt... fascişti. Serios?

Ba unii postaci aparent rusofoni, dar după scriitură, expresii folosite, retorică şi imbecilitate la nivelul unei argumentaţii deloc credibile, vin şi cu întinarea memoriei celui care a condus această ţară, după abdicarea lui Carol al II-lea şi până la decizia Regelui Mihai I de a întoarce armele armatei naţionale împotriva Wehrmacht-ului. 

Asta indică intenţia programată de a deturna atenţia de la problema reală a Europei. 

Fascistul numărul 1, din anul 2014, este locatarul numărul 1 de la Kremlin. 

După cum trebuie observate şi descurajate atitudinile unor formatori de opinie, altfel avizaţi în alte domenii, care pledează pentru înţelegerea momentului diminuării, destructurării şi poate chiar a dispariţiei statului vecin ucrainean. 

Acestea fiind expresiile autohtone – preţioasele ridicole - ale concepţiei euroasiatice vizând refacerea Uniunii Sovietice, prin intermediul Uniunii Euroasiatice. 

Cât de decis este restauratorul URSS, Vladimir Putin, ca să nu se oprească la actuala frontieră ruso-ucraineană s-a văzut în urma convorbirii telefonice pe care a purtat-o cu Angela Merkel, în care a cerut ca armata ucraineană să se retragă din estul Ucrainei!

Cum ar fi primit Vova Putin cererea omologului chinez ca armata rusă să se retragă din partea răsăriteană a Rusiei, unde locuiesc şi muncesc deja peste 1.200.000 de chinezi, deci cu câteva sute de mii mai mulţi decât actualele efective ale Forţelor Armate Ruse?

 Conform lui Andrii Deshchytsia, ministrul de externe al Ucrainei, care a acordat, în urmă cu câteva ore, un interviu postului TV Al Jazzeera, Rusia are deja militari din forţele speciale şi ofiţeri din serviciul militar rusesc de informaţii pe teritoriul ucrainean. 

Ce fac aceştia? 

Plimbă copiii mici în cărucioare, asigură circulaţia la intersecţiile estice cu cele vestice, schimbă scutecele la primarii locali, probează facilităţile din birourile acestora şi rezistenţa geamurilor instituţiilor ucrainene de stat, dar şi răbdarea forţelor de ordine, în plus depistează răul occidental, asigurând, în spirit pur fascist – ultimele patru cuvinte nemaifiind o glumă – noua ordine naţională şi socialistă made in Kremlin. 

Curat imperialism, dar nu contează. 

Contează că nu vor fi alegeri prezidenţiale în teritoriile controlate de “insurgenţi” – reamintesc că aceştia sunt organizaţi şi sprijiniţi de militari din forţele speciale ruse şi ofiţeri din serviciul militar răsăritean de informaţii – şi astfel, după 25 mai, Ucraina va avea doi preşedinţi. 

Cel ales de populaţia din zonele încă neincendiate de Coloana a cincea rusă şi cel fugit la ţarul fascist Vladimir Putin. 

Doi preşedinţi?

Două state ucrainene.

O nouă secesiune. 

Scenariu marca 100% Kremlin. 

Doar Serghei Lavrov, acest nou Molotov, tocmai a declarat la postul de televiziune Rossiya-24 că Moscova este de părere că un dialog poate fi aranjat între autorităţile de la Kiev şi oponenţii din alte regiuni. 

Poate prindem ziua când Moscova va primi sugestia de la Beijing, ipotetică desigur, să accepte un dialog cu liderii comunităţii chinezilor trăitori pe teritoriul Federaţiei Ruse. 

Cum va arăta atunci chipul lui Lavrov? 

By the way!/Apropo! 

Chiar dacă lideri de partide, de la Bucureşti, au răspuns invitaţiei de a se întâlni cu un emisar american la sediul ambasadei SUA, chiar dacă au făcut şi o poză din care lipseşte inscripţia „Pupat toţi (vorba vine) Piaţa Endependenţi”, nu cred că printre ei se afla şi viitorul preşedinte al ţării. 

Acela l-ar fi invitat el, demn, la un ceai, pe emisarul american. 

Chiar dacă suntem parteneri strategici, gestul chemării la ambasadă ţine de un alt continent, nu cel european. 

Şi nici de arealul euroatlantic. 

________________________________________

Actualizare: 2 mai 2014, ora 08.25

Postul de televiziune "Rusia azi" a transmis imagini filmate pe 1 mai, în "Republica Populară Doneţk":

O republică evident naţională şi socialistă.  Esenţa reportajului? “Multă tensiune, multă confuzie.”

Oare cine a creat-o?

_______________________________________

Actualizare: 2 mai 2014, ora 08.48

Forţele speciale ruse, deghizate în forţe paramilitare, cu cagule, bastoane şi determinare specifică unor luptători profesionişti, continuă cucerirea Ucrainei de est. Iar guvernul de la Kiev a reintrodus serviciul militar obligatoriu, pentru toţi bărbaţii cu vârste între 18 şi 25 de ani. Exerciţiul efectuat pentru apărarea clădirii parlamentului ucrainean probează teama autorităţilor faţă de posibila luare cu asalt, de către rusofoni şi a instituţiilor din capitala Ucrainei. O debandadă bine organizată de Moscova. Care, de 1 mai, a reînviat demonstraţia oamenilor muncii ruşi, ca în epoca sovietică. 

Problema nu mai este dacă, ci doar când va avea loc invazia forţelor militare ale Rusiei, în ceea ce a mai rămas din Ucraina.

________________________________________

Actualizare: 2 mai 2014, ora 09.13

Pentagonul a difuzat acum câteva minute imagini cu un titlu interesant: "Obama trimite un mesaj serios lui Putin". Concret, sunt imagini filmate pe...23 aprilie 2014, la plecarea a 150 de paraşutişti americani - din cei 600 anunţaţi a fi dislocaţi din Italia în Polonia şi statele baltice - din Vicenza. 

Mesajul este ridicol, irelevant şi deloc impresionant, pentru ţinta imagologică vizată la Moscova. Casa Albă trăieşte din iluzii video, în timp ce Kremlinul are 50.000 de oameni gata pentru a defila pe teritoriul ex-sovietic al Ucrainei. 

________________________________________

Actualizare: 2 mai 2014, ora 17.00

Ce cadou va oferi ruşilor, Vladimir Putin, de 9 mai?

Dacă doriţi să vedeţi discuţia purtată cu Ion M. Ioniţă, la ADEVĂRUL LIVE, daţi click aici.

________________________________________

Actualizare: 2 mai 2014, ora 18.23

Arde steagul Ucrainei:

________________________________________

Actualizare: 3 mai 2014, ora 20.14

Kievul a declarat, conform agenţiei de presă ASSOCIATED PRESS că: “violenţa din Odesa a fost provocată de către demonstranţi străini veniţi din Transnistria, o regiune separatistă pro-rusă, în apropiere de Moldova, unde Moscova are o garnizoană militară. Cei mai mulţi morţi, care au fost identificaţi, până în prezent, au fost de acolo.”

______________________________________

Actualizare: 3 mai 2014, ora 20.22

Duminică, 4 mai 2014, la ora 20.30, 6TV va difuza emisiunea “Valori euroatlantice” la care invitaţi speciali sunt generalii Constantin Degeratu şi Mihaiu Mărgărit, alături de care autorul acestui blog coagulează un nou think tank autohton,un Club Militar de Reflecţie Euroatlantică. Emisiunea este dedicată evoluţiei situaţiei politice şi militare din Ucraina şi va fi postată, cu comentariul adecvat, pe acest blog.

______________________________________

Actualizare: 4 mai 2014, ora 11.30

“Fascişti! Fascişti! Junta fascistă! Aici este pământ rusesc!” au strigat rusofoni din Kramatorsk, spre soldaţii ucraineni. “Întoarceţi-vă la Kiev, fasciştilor!” au mai strigat cetăţeni din Kramatorsk, spre militarii ucraineni veniţi cu transportoare blindate.

______________________________________

Actualizare: 4 mai 2014, ora 11.55

Armata ucraineană a ocupat orasul Kramatorsk – marcat cu roşu pe harta de mai jos – după un atac.

Datorită operaţiunii în curs de desfăşurare, pieţele oraşului, parcurile şi unele supermarket-uri rămân închise, în timp ce transportul în comun a ajuns într-un impas.

______________________________________

Actualizare: 4 mai 2014, ora 12.30

Militarii ucraineni au intrat în forţă în oraşul Mariupol, fiind sprijiniţi de voluntari din Garda Naţională a Ucrainei.

Clădirea în care s-au baricadat mascaţii rusofoni, bine înarmaţi, a fost încercuită. Iar separatiştii au primit un ultimatum ferm. Schimburi de focuri puternice au marcat aceste acţiuni, iar în comentariul care însoţeşte imaginile transmise de postul de televiziune “Rusia Azi/RT”, se vorbeşte de “mercenari” din Garda Naţională a Ucrainei şi de grija ca populaţia să nu fie afectată de schimburile de focuri. Înduioşător, nu-i aşa?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite