Nu în ultimul rând, Rusiei i s-a diminuat capacitatea de soft power şi proiecţie a puterii în Ucraina, acolo unde resentimentele ucrainenilor faţă de Moscova sunt oricum în creştere ca urmare a anexării peninsulei Crimeea si a susţinerii de către Kremlin a separatiştilor din estul Ucrainei.

În tot acest context, propaganda rusă a urmărit cu precădere să discrediteze Autocefalia BAOU, iniţial spunând că acest fapt nu se va putea realiza vreodată, pentru ca mai apoi să atace noua biserică ucraineană şi să incite inclusiv la escaladarea tensiunilor sociale.

În prezent, în Ucraina, alături de BAOU activează şi Biserica Ortodoxă Ucraineană-Patriarhia Moscovei (BOU-PM), aflată în subordinea Rusiei. Pe acest fond, propaganda rusă îndreptată împotriva Bisericii Autocefale Ortodoxe Ucrainene s-a focusat pe trei mari componente: supraestimarea numărului enoriaşilor ucraineni care aparţin Bisericii controlate de către Patriarhia Moscovei, promovarea ideilor conform cărora Kievul va folosi BAOU pentru a asimila minorităţile etnice, prin impunerea limbii ucrainene ca limba unică pentru realizarea slujbelor religioase sau susţinerea faptului că noua biserică ucraineană va confisca bunurile de patrimoniu ce aparţin bisericii subordonate Moscovei.

Pentru a răspunde acestor campanii de dezinformare şi propagandă, dar şi pentru a se crea mecanismele necesare schimbării apartenenţei comunităţilor religioase, Kievul a adoptat o serie de amendamente privind Legea Libertăţii conştiinţei şi organizaţiilor religioase şi Legea Despre înregistrarea de stat a entităţilor juridice, persoanelor fizice, antreprenorilor şi formaţiunilor publice.

Modificările aduse permit în continuare exercitarea tuturor drepturilor de către comunităţile religioase, Ucraina recunoscând dreptul acestora la subordonarea lor în materii canonice şi organizarea oricărui centru religios, precum şi schimbarea liberă a acestei subordonări. Noua legislaţie reglementează în fapt înregistrarea corectă a comunităţilor religioase, care fie se subordonează BAOU, fie Patriarhiei Moscovei, ceea ce va conduce către cunoaşterea exactă a numărului enoriaşilor adepţi ai fiecărei Patriarhii, ca o contrapondere a supraestimării propagandei ruse.

Decizia privind subordonarea religioasă va aparţine fiecărei comunităţi, pe baza unei hotărâri luate de cel puţin 2/3 din membrii componenţi ai acesteia. Conform informaţiilor oferite de către Kiev, legislaţia ucraineană nu afectează dreptul de proprietate al comunităţilor religioase, mai precis, proprietăţile religioase ale celor care vor decide apartenenţa faţă de Patriarhia Moscovei nu vor fi confiscate, sau supuse vreunui alt abuz.

Un asemenea comportament ar fi imposibil cu atât mai mult cu cât ar intra în contradicţie cu normele şi valorile europene, devenind o barieră în dorinţa de integrare a Kievului în structurile euroatlantice. Ceea ce anumite canale de propagandă ignoră de altfel, este tocmai faptul că astfel de abuzuri se regăsesc unde altundeva decât în regiunile separatiste din Ucraina, acolo unde, spre exemplu, în Lugansk a fost adoptată în data de 2 februarie 2018 o lege care permite discriminarea tuturor cultelor religioase care nu sunt ortodoxe, iar persecuţiile împotriva comunităţii protestante, care a implicat numeroase abuzuri de la tortură la confiscarea de proprietăţi, au fost deja dezbătute de către presa internaţională.

Relevante în acest sens sunt şi declaraţiile lui Igor Bandura, vicepreşedinte al Uniunii Baptiste din Ucraina, care afirma că deşi comunitatea sa se bucură de o „libertate totală“ în Ucraina, nu acelaşi lucru este valabil şi în regiunile separatiste din estul ţării.

Acest discurs dublu al Moscovei, care inventează abuzuri ale Kievului, dar susţine exact acelaşi tipuri de agresiuni în estul separatist ucrainean, are rolul de a destabiliza coeziunea socială din Ucraina, iar minorităţile etnice reprezintă un subiect sensibil în acest sens. Cu toate acestea, Biserica Autocefală Ortodoxă Ucraineană a reiterat mesajul conform căruia trecerea comunităţilor religioase ale minorităţilor naţionale în subordinea sa nu va afecta limba de slujbă sau tradiţiile şi obiceiurile acestora.

Mesajul a fost transmis în data de 8 ianuarie 2019, inclusiv de către Arhiepiscopul Cernăuţilor si Chiţmanuluişi Arhiepiscopul Bucovinei şi Hotinului, regiuni în care se regăseşte comunitatea etnicilor români, iar situaţia lor ar trebui să devină un subiect special al dialogului dintre BAOU şi Biserica Ortodoxă Română (BOR).

Relaţia cu România

În data de 21 februarie 2018, a avut loc Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, unde BOR a recomandat ca Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol (Istanbul) şi Patriarhia Rusă să continue dialogul privind situaţia eclezială din Ucraina, recomandând chiar o mediere pan-ortodoxă ca şi în cazul schismei din Bulgaria.

Astfel, cu ocazia Sinodului, BOR nu a recunoscut încă BAOU ca biserică-soră, menţinând totodată un echilibru în relaţia cu Biserica Rusă care să nu conducă către tensiuni cu aceasta în Basarabia, Athos, Ierusalim, sau diaspora. Decizia BOR reprezintă şi o alegere strategică, Biserica română privind cu atenţie şi către alte biserici-surori, precum cea a Serbiei, aliatul principal al poziţiei ruse, acolo unde se regăseşte o mare comunitate de români care ar putea fi expuşi unor tensiuni.

Cu toate acestea, dialogul dintre BOR şi BAOU este unul necesar, Biserica română informând că situaţia din Ucraina va fi rediscutată cu ocazia următorului Sinod şi că „este necesară obţinerea de garanţii scrise din partea autorităţilor bisericeşti şi ale statului ucrainean că identitatea etnică şi lingvistică a românilor va fi respectată, precum şi că aceşti ortodocşi români vor avea posibilitatea de a se organiza într-un Vicariat Ortodox Român şi a cultiva legături spirituale cu Patriarhia Română, spre a fi sprijiniţi prin trimiterea de cărţi de cult şi de teologie în limba lor maternă, adică limba română“.

În bisericile aflate sub Patriarhia Moscovei, slujbele pentru credincioşii români s-au desfăşurat în limba română. În contextul divergenţelor privind învăţământul în limba română însă, BOR foarte probabil va solicita drepturi extinse pentru clerul ortodox român şi enoriaşii români din Ucraina. Acest lucru fie se poate realiza sub forma unei organizări bisericeşti sub jurisdicţia Patriarhiei române, fie sub jurisdicţia bisericii ucrainene, dar cu păstrarea ritualului bisericesc în limba română. Aici, unii teologi români susţin chiar că BOR ar trebui să ceară reactivarea Mitropoliei Bucovinei, care în opinia lor nu a fost desfiinţată după finalul celui de Al Doilea Război Mondial, în sens contrar BOR riscând să piardă patrimoniul său cultural din Cernăuţi (biserici, mânăstiri etc.), însă un asemenea punct de vedere nu a fost emis oficial de către Biserica Ortodoxă Română.

Totodată, cele două biserici vor trebui să convină asupra situaţiei preoţilor schismatici români din Italia, care nu mai recunosc autoritatea BOR, trecând sub autoritatea bisericii ucrainene. O eventuală recunoaştere a autocefaliei fără soluţionarea acestei probleme ar duce la recunoaşterea autorităţii clericale a acestor preoţi schismatici, care s-ar afla probabil sub autoritatea Constantinopolului, interesat să preia sub control şi celelalte eparhii ortodoxe din diaspora, lucru neagreat de către BOR.

Ca reacţie faţă de Sfântul Sinod al BOR, Mitropolitul Kievului şi al Întregii Ucraine, Epifanie, s-a arătat deschis faţă de solicitarea BOR pentru crearea unui Vicariat pentru românii din Nordul Bucovinei, afirmând: „Va fi un pas în oglindă, pentru că pe teritoriul Bisericii Române a fost creat deja un Vicariat pentru parohiile ucrainene, unde slujbele se ţin în limba ucraineană“.

În contextul dat, este în interesul BAOU să respecte drepturile comunităţii române din Ucraina atât în ceea ce priveşte respectarea legislaţiei mai sus amintite, cât şi ca parte a traseului euro-atlantic ales de către Kiev. Cu toate acestea, dialogul şi garanţiile pe care BOR le cere şi din partea autorităţii bisericeşti ucrainene, nu numai ale statului, au rolul de a susţine drepturile minorităţii române chiar şi în contextul în care alegerile prezidenţiale ar aduce la Kiev un leadership politic cu viziuni mai puţin europene.

Ţinând cont de toate acestea, dialogul dintre BOR şi BAOU trebuie să devină primordial în relaţia dintre cele două biserici, în scopul atingerii unor obiective comune în favoarea propriilor enoriaşi.

Arhiepiscopului Gherman al Bucovinei şi Hotinului, afirma „în multe publicaţii din România, încă până la desfăşurarea Sinodului unificat (15 decembrie 2018 - unificarea BAOU), s-a afirmat că se va produce o ucrainizare completă, însă regiunea noastră este, după cum se ştie, multinaţională. În acest fel, au speriat populaţia de limbă română a Bucovinei că acum, chipurile, ucrainenii vor veni să vă ia limba, tradiţiile etc. Însă acest lucru nu este adevărat. Biserica noastră este absolut deschisă pentru toţi, indiferent de limba pe care aceştia o vorbesc sau de limba în care aceştia vor să se desfăşoare slujba“.

BOR ar putea deveni chiar un mediator între BAOU şi celelalte biserici-surori ortodoxe.

Chiar dacă modificările legislative din domeniul învăţământului creează acum neîncredere în rândul minorităţilor din Ucraina, doar dialogul, atât la nivel politic, cât şi eclezial este impetuos necesar pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale şi protejarea etnicilor minoritari din ambele ţări. România poate şi trebuie să fie un partener al Ucrainei în drumul său euro-atlantic.

Autori: Răzvan MUNTEANU, Daniel CERGAN