INFOGRAFIE „Dictatorul de tinichea“ Boris Johnson i-a scos pe britanici din calmul englezesc. Recurs la istorie: prima suspendare, încheiată cu decapitare

Premierul britanic Boris Johnson şi-a pus în practică ideea de a decide singur asupra Brexitului, prin ocolirea Parlamentului, şi a stârnit furie în întreaga ţară, mai ales în tabăra sa conservatoare.

Boris Johnson a turnat din nou gaz pe foc în dosarul Brexit. Hotărât să-şi scoată ţara cu orice preţ din Uniunea Europeană (UE), premierul britanic a luat decizia de a reduce marja de manevră a parlamentarilor în încheierea acestui proces la 31 octombrie, cu sau fără acord. Miercuri, a solicitat suspendarea Parlamentului până la 14 octombrie, iar regina Elisabeta a II-a nu a avut de ales decât să-i accepte solicitarea. În timp ce preşedintele Camerei Comunelor, conservatorul John Bercow, a denunţat „un scandal constituţional“, liderul opoziţiei, laburistul Jeremy Corbyn, a deplâns „o ameninţare la adresa democraţiei britanice“. Britanicii nu au rămas tăcuţi în faţa acestui demers, iniţiind petiţii, ieşind la proteste şi exprimându-se în sondaje.

Scrisoarea buclucaşă

„În această (miercuri, n. red.) dimineaţă am vorbit cu Majestatea Sa Regina pentru a-i cere să oprească sesiunea parlamentară curentă“, le-a transmis premierul britanic parlamentarilor prin intermediul unei scrisori.

Prima pagina din „The Scotsman“ după anunţul lui Johnson privind suspendarea Parlamentului

Johnson a propus data de 14 octombrie pentru susţinerea Discursului Reginei, care marchează oficial deschiderea noii sesiuni parlamentare.

După ce s-a sfătuit cu consilierii săi, Elisabeta a II-a a aprobat solicitarea lui Johnson. „Majestatea Sa a ordonat în Consiliu ca Parlamentul să fie suspendat începând cu o zi care să nu fie mai devreme de luni, 9 septembrie 2019, şi nu mai târziu de joi, 12 septembrie 2019, până în ziua de luni, 14 octombrie 2019“, se arată într-o declaraţie citată de Reuters.

O manevră „antidemocratică“

Actul lui Johnson a stârnit furie, atât în rândul politicienilor, cât şi în rândul cetăţenilor.

„Un scandal constituţional“, a comentat John Bercow, coleg de partid cu Boris Johnson. În opinia preşedintelui Camerei Comunelor, premierul nu încearcă decât să închidă gura Parlamentului în dosarul Brexit. „Este absolut evident că obiectivul suspendării este acum de a împiedica Parlamentul să dezbată Brexitul şi să-şi îndeplinească datoria de a defini o traiectorie pentru ţară“, a declarat el. La rândul său, liderul laburist Jeremy Corbyn a vorbit despre un demers „reprobabil“ şi „o ameninţare la adresa democraţiei“.

Cetăţenii s-au mobilizat masiv. O petiţie privind contestarea deciziei lui Johnson cu privire la suspendarea Parlamentului a strâns un milion de semnături în mai puţin de 24 de ore de la depunere. Petiţia cere ca Parlamentul să nu fie nici suspendat, nici dizolvat cel puţin până când Brexitul va fi amânat sau anulat. Comitetul de Petiţii din Camera Comunelor încă nu a anunţat dacă o va lua în considerare, în condiţiile în care timpul pentru dezbaterea ei este foarte limitat. O astfel de situaţie a mai avut loc în martie, când o petiţie ce solicita rămânerea Marii Britanii în UE a adunat peste cinci milioane de semnături. Totuşi, premierul de la acea vreme, Theresa May, a refuzat să o ia în calcul.

Totodată, mii de persoane au ieşit în stradă la Londra, Manchester, Edinburgh şi în alte mari oraşe ale Regatului Unit. „Opriţi lovitura de stat!“, au scandat manifestanţii la Londra.

Conform unui sondaj realizat de YouGov la scurt timp de la apariţia informaţiei privind suspendarea Parlamentului, puţin peste un sfert (27%) dintre britanici susţin această decizie, în timp ce 47% se opun total.

Manifestaţie anti-Johnson la Londra FOTO EPA-EFE

Cum se apără Johnson

Premierul britanic dă asigurări că nu împiedică Parlamentul în exercitarea atribuţiilor sale şi a venit cu un calendar de lucru. „Vor avea ocazia să dezbată programul Guvernului şi abordarea sa cu privire la Brexit înainte de Consiliul European (17-18 octombrie) şi vor putea apoi să voteze la 21-22 octombrie, odată ce vom şti rezultatul“, a spus el. „Dacă voi reuşi să închei un acord cu UE, Parlamentul va putea atunci să examineze legea pentru ratificarea acordului înainte de 31 octombrie“, a adăugat Johnson, insistând că timpul este „suficient“.

Şi şeful său de cabinet, Michael Gove, susţine că suspendarea Parlamentului nu este o mutare politică pentru obstrucţionarea opozanţilor.

Ce spun experţii

Însă majoritatea experţilor nu sunt de acord cu justificările taberei Johnson. Mai mult, ei nu exclud alegeri anticipate.

„Vrea să evite o dezbatere despre Brexit în Parlament, unde nu dispune de majoritate în favoarea opţiunii de ieşire fără acord. Orice dezbatere, urmată de un vot, riscă să îl pună într-o situaţie dificilă. Prin urmare, a făcut în aşa fel încât Parlamentul să nu se poată exprima şi să nu-i bareze drumul. Nu vrea să se regăsească în situaţia Theresei May, al cărei acord de ieşire a fost respins de trei ori“ în Parlament, explică pentru „L’Express“ Emmanuelle Avril, profesoară de politică britanică la Sorbona.

„Boris Johnson nu vorbeşte despre aceste lucru, dar suspendarea întăreşte posibilitatea organizării de noi alegeri legislative. El ştie că este pe cale să-i determine pe opozanţii săi să grăbească un vot de neîncredere împotriva lui, chiar săptămâna viitoare“, subliniază ea.

De altfel, conservatorul Dominic Grieve a avertizat miercuri că Guvernul Johnson va cădea printr-o moţiune de cenzură.

Prima suspendare, încheiată cu decapitare

Prima suspendare a Parlamentului britanic s-a încheiat tragic pentru iniţiatorul ei, Carol I.

Carol I al Angliei, Scoţiei şi Irlandei FOTO Universal History Archive

După încoronare, la 2 februarie 1626, Carol I a intrat în dispută cu parlamentarii şi a continuat aşa până la sfârşitul domniei lui. Adept al puterii divine şi absolute, fiul lui Iacob al VI-lea a încercat în permanenţă să reducă rolul Parlamentului. A intrat în istoria Marii Britani ca declanşatorul primei prorogări.

La fel ca Boris Johnson acum, Carol I simţea că nu avea o altă opţiune în faţa unor „bărbaţi vicleni şi rău intenţionaţi“ care complotau împotriva lui în Camera Comunelor. I-a trimis acasă în iunie 1628, i-a rechemat la muncă şapte luni mai târziu, apoi i-a lăsat şomeri din cauza unor divergenţe pe chestiuni financiare.

După dizolvarea Parlamentului, a condus singur timp de 11 ani. În tot acest timp, parlamentarii s-au regrupat şi au adunat simpatizanţi în jurul lor. Aşa a început Prima revoluţie engleză (1642-1651), marcată de două războaie civile. Totul s-a încheiat la 30 ianuarie 1649, prin decapitarea lui Carol I pentru înaltă trădare şi abolirea monarhiei.