Diana Johnstone: Alegerile prezidenţiale din Franţa, amprentate de „statul profund“
0
Încă dinainte să înceapă campania electorală din Franţa, amestecul Rusiei în afacerile interne ale ţării şi ingerinţele în procesul electoral au fost puse pe tapet într-o copie aproape fidelă a situaţiei de la prezidenţialele de anul trecut din Statele Unite.
Importarea acestei teme în Hexagon arată, în opinia autoarei americane Diana Johnstone, specializată în politica europeană, că se duce o luptă titanică pentru controlul „naraţiunii“ - versiunea realităţii internaţionale ce este consumată de masele care nu au mijloacele necesare de a-şi face propria documentare.
Controlul naraţiunii este miezul critic a ceea ce Washingtonul numeşte „soft-power“ („putere blândă“). Dacă „puterea dură“ („hard-power“) poate conduce la războaie sau la răsturnarea unor guverne, această „putere blândă“ îi influenţează pe oameni. Paşnic. Le induce idei, le formează păreri şi îi face să acţioneze în consecinţă.
Iar în ceea ce priveşte problemele sensibile la nivel mondial, indiferent că este vorba despre Irak, Libia sau Ucraina, controlul naraţiunii este exercitat de un parteneriat între serviciile de informaţii şi mass-media.
Simplist, lucrurile funcţionează în felul următor: serviciile de informaţii scriu istoria, iar marile trusturi de presă o relatează, afirmă Johnson într-un articol pe tema prezidenţialelor din Franţa publicat pe un blog al Mediapart.
Obişnuite să controleze informaţiile livrate publicului, sursele anonime din „statul profund“, acea entitate care face jocurile din umbră, şi mass-media nu vor să renunţe la această putere şi nici să o vadă contestată de cei din exterior, mai ales de presa rusă, care prezintă mai mereu o altă versiune a evenimentelor, susţine autoarea americană, care locuieşte la Paris.
Aşa s-ar explica, în opinia ei, şi campania extraordinară dusă în prezent pentru denunţarea presei ruse, dar şi a mass-mediei alternative, cărora li se aplică eticheta de difuzori de „ştiri false“.
„În absenţa unui autentice ameninţări ruse în Europa, a afirma că mass-media ruse «afectează democraţia noastră» înseamnă a desemna Rusia drept un inamic agresiv şi, prin asta, a justifica enorma acumulare de potenţial militar de către NATO în nord-estul Europei, ceea ce reînvie militarismul german şi deturnează bogăţia naţională spre industria de armament“, afirmă Johnson.
Pornind de la toate acestea, alegerile din Franţa pot fi văzute ca o extensie a celor din SUA, unde poate că „statul profund“ şi-a pierdut candidata preferată (democrata Hillary Clinton, n. red.), dar nu şi puterea.
Forţele lui îl susţin acum pe Emmanuel Macron ca pe o variantă franceză a lui Clinton, fiind şi gata să stigmatizeze orice oponent drept un instrument al Moscovei.
Mai mult, în aceste condiţii, Diana Johnstone consideră că tot ce s-a întâmplat în ultimele luni arată că „statul profund“ nu este doar naţional, ci transatlantic, aspirând să devină global.
Se încarcă comentariile...
