Dezinformarea Tokes

Traian Băsescu şi Laszlo Tokes, la Universitatea de Vară "Tusvanyos", la Băile Tuşnad, în iulie 2010 FOTO Mediafax

Din nefericire pentru noi toţi, lipsa de cultură politică şi de pregătire în domeniul relaţiilor internaţionale care-i caracterizează pe mulţi dintre onorabilii noştri politicieni (pentru a nu mai aminti de oastea de strânsură a parlamentarilor), i-a făcut ca, din  nou, să nu înţeleagă consecinţele pe care le poate avea noul mesaj transmis forurilor internaţionale, contra României, de către europarlamentarul român L.Tokes.

Reacţiile, cel puţin cele care au apărut până acum, sunt, ca de obicei, anemice, în tonul unei persiflări uşoare, bagatelizând şi minimizând totul ca pe un incident complet lipsit de importanţă. Nu este deloc aşa. Să vedem şi de ce... 

Ideea ca Ungaria să fie îndemnată să asigure un protectorat pentru Transilvania este o bombă enormă şi care, prin dezvoltarea ariilor de explozie, poate face extrem de mult rău. Pentru a înţelege de ce, trebuie să ştim că, de decenii, problema teritoriilor care beneficiază de statutul de „protectorat" este una dintre cele mai spinoase şi sensibile la nivelul ONU şi, în jurul lor, s-a creat o dezbatere extinsă, de natură juridică şi nu numai. Este vorba despre teritorii care reprezintă ultimele rămăşiţe ale epocii coloniale, cele care sunt considerate încă de comunitatea internaţională ca fiind „ne-decolonizate" şi „incapabile de a-şi asigura încă propria guvernare". Actualmente, sunt 16 asemenea teritorii, fie agăţate încă de teritoriul fostei puteri coloniale, fie date „în grija" unei mari puteri, aceasta însă tot în logica unei foste relaţii coloniale.

Sistemul protectoratelor este considerat desuet, depăşit şi complet defazat faţă de ceea ce epoca noastră propune ca sisteme de dezvoltare naţională, chiar ONU a chemat la o cât mai rapidă încheiere a acestui sistem, chiar dacă, pentru a spune întregul adevăr, există teritorii unde referendumuri succesive au anunţat voinţa populaţiei autohtone de a rămâne ataşată fostei capitale imperiale.

Europarlamentarul român L.Tokes doreşte să dea o triplă lovitură. Pe de o parte, anunţă lumii că un teritoriu (acum nu mai e vorba de Ţinutul Secuiesc, ci de întreaga Transilvanie) se află în situaţia de a-şi dobândi autonomia teritorială şi, odată dobândit acest prerogativ, se declară a fi într-o fază tranzitorie în care are nevoie (până la constituirea elementelor administraţiei proprii) să fie luată sub control de o ţară matură si responsabilă, Ungaria în acest caz...

De ce Ungaria? A doua lovitură vine acum căci declaraţia lui Tokes implică nu faptul că teritoriul ar fi populat majoritar de cetăţeni aparţinând minorităţii maghiare, ci fiindcă, nu-i aşa (şi aici ajungem la chestiunea esenţială), Tratatul de la Trianon e nul şi neavenit, iar Transilvania, istoric vorbind, a făcut parte din teritoriul imperial Austro-Ungar şi, ca atare, poate fi considerată a fi parte componentă a spaţiului vital al Ungariei Mari! 

A treia lovitură este că mesajul este dat acum, când la nivelul UE reînfloreşte rapid şi foarte intens un naţionalism fervent, din Catalunyia şi Ţara Bascilor până în Irlanda de Nord şi Scoţia, din Padania până în Ţinutul Secuiesc...toate însoţite de cereri exprese şi foarte urgente de independenţă, steagul noilor naţiuni urmând să fluture în unele dintre capitalele respective poate nu mai târziu de mijlocul anului viitor. Atunci, spune L.Tokes, de ce nu şi steagul Transilvaniei?

O Transilvanie care nu este, în viziunea europarlamentarului român membru al grupului PPE, o regiune dintr-un stat unitar naţional şi membru al UE şi NATO, ci un teritoriu nedecolonizat parte a unui imperiu decedat dar cu atribute istorice preluate integral de Ungaria şi, în acelaşi timp, fără posibilitatea de a-i administra încă treburile interne ca stat de sine stătător.

Demenţă pură? Depinde cine zice asta. Deocamdată, nu am văzut o reacţie a oficialilor români, nu am văzut o dezavuare publică din partea colegilor europarlamentari din grupul român PPE (reprezentând PDL şi UDMR), dar sunt convins că acest mesajul al lui L.Tokes se va mai auzi, iarăşi şi iarăşi, la Bruxelles şi în toate centrele de putere europene. Susţinut logistic de colegii PPE din Ungaria, credibilizat acum la nivel de stat prin participarea premierului V.Orban la manifestarea unde ştia că ţării sale urma să i se adreseze mesajul respectiv...

Iar noi ce facem? Ce fac politicienii noştri? De ce nu reacţionează nici acum, de ce stau şi nu zic nimic de ani de zile de când acest mesaj se construieşte public, fără probleme, în interiorul şi exteriorul României?

Mare atentie la acest discurs în care, deja de peste un deceniu, se transmite lumii că în România nu există o singură naţiune compusă dintr-o populaţie majoritară şi grupuri de minorităţi, ci există naţiuni diferite care, iată, pot să-şi dorească drumuri separate în numele dreptului la auto-determinare.

Un discurs periculos căci încep să se deseneze contururile unor acţiuni de perspectivă teribil de îngrijorătoare. Nu uitaţi că discursul politic poate mişca, determina şi inflama o realitate, poate transforma imaginea asupra realităţi sau, pur şi simplu, profitând de neatenţia, incultura şi indolenţa unora, poate chiar să genereze o nouă realitate!