Despre un preşedinte inexistent: de ce nu există reacţii pe „dictatele Germaniei“?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Vedem că Germania începe din nou să se aşeze pe poziţia de hegemon al spaţiului european şi asta nu doar economic (poziţie naturală şi corectă), ci şi politic. Ea revine uşor la RealPolitik-ul după care s-a ghidat timp de trei de secole, spulberând speranţele estului european printr-o nouă posibilă înţelegere cu Rusia.

Tot cam aşa a început şi Al Doilea Război Mondial. Hitler a început să se tatoneze cu Stalin şi în câteva luni planul a fost gata. Deşi semne au fost destule, nimeni nu a dorit să creadă că există o posibilă înţelegere între cei doi lideri, tot aşa cum ulterior nu se putea concepe o înţelegere între forţele democratice şi regimul criminal al lui Stalin.

Dar istoria nu iartă pe nimeni, atât mai puţin pe necunoscători.

Devine evident că doctrina umanistă promovată de SUA reprezintă un eşec, asta pentru că se bazează pe un concept fundamental greşit: oamenii sunt buni. Extrapolând această afirmaţie s-a creat în politica externă americană o adevărată teorie despre cum statele nu pot fi altfel decât oamenii, deci dacă oamenii sunt în esenţă buni, atunci doar premizele fac ca statele să nu fie bune. După Primul Război Mondial, naivitatea americană, care nu putea înţelege conflictele eterne din spaţiul European, s-a extrapolat într-o politică globală: toate diferendumurile dintre state se pot soluţiona amical.

Ori tocmai fundamentul acestei teorii este unul eronat: oamenii prin naştere nu sunt buni. Ei pot deveni buni prin educaţie sau pot părea buni prin constrângere. Oamenii vor mai mult, sunt egoişti, nu ai cum să modifici aceste caracteristici genetice ce poate de-a lungul mileniilor au putut asigura supravieţuirea individului. Vedem aceste lucruri în fiecare zi. 

De aici mai departe întreaga teorie este corectă, dar cu o axiomă greşită. Adică statele sunt asemenea oamenilor: vor mai mult, sunt egoiste şi îşi urmăresc doar propriul interes. Dacă interesul tău intră în contradicţie cu al lor atunci cu siguranţă cel mai puternic se va impune şi nu va accepta negocierea.

A nu se face confuzie între politica externă americană şi cea militară. În momentul în care se consideră că au fost epuizate toate soluţiile politice atunci este în stilul american de a folosi presiunea militară.

Germania în momentul de faţă acţionează aşa cum au prevăzut înaintaşii noştri: când va avea ocazia va domina continentul şi asta nu doar economic, ci şi politic şi militar. Nimic nu e mai predictibil decât acţiunea neamţului.

Preşedintele Comisiei Europene ne îndeamnă cu zâmbetul pe buze să fim mai apropiaţi de Rusia, dar să nu mai acceptăm intervenţia SUA în politica europeană. La o astfel de afirmaţie, dacă nu preşedintele României, care practic nu mai există ca şi instituţie, poate măcar premierul sau ministrul de Externe ar fi trebuit să vină cu un răspuns.

Poate că eurodeputaţii ar fi trebuit să facă un punct de vedere comun şi să ceară clarificări cu privire la afirmaţiile făcute. Juncker ar fi trebui să fie chemat în Parlamentul European, aşa cum este chemat orice premier în parlamentul naţional când face o prostie, şi să ofere explicaţii sau să revină.

Este inadmisibil cu un aşa aparat de politică externă să nu reuşim a lansa un punct de vedere oficial al României.

De la Iohannis nu mai am demult aşteptări, nu că aş fi avut vreodată (nu sunt aşa naiv-ţinând cont de modul în care a fost propulsat), dar de la ceilalţi oficiali da.

Am văzut punctul de vedere al eurodeputatului Traian Ungureanu, unul corect, dar aş fi vrut mai mult, aş fi vrut o instituţionalizare a acestei probleme. Este a doua reacţie corectă a sus-numitului după ce a luat atitudine şi contra soluţiei impuse de Germania pentru problema refugiaţilor.

Dacă Estul nu va reacţiona, atunci Germania va face exact ceea ce ştie mai bine: să impună prin forţă. Orice cedare de la valorile Uniunii Europene este în defavoarea noastră. Acolo ar trebui să fim parteneri egali şi să manifestăm un respect reciproc. Nu contează cât eşti de mare sau de mic. Dacă ar fi să analizăm corect estul european vine cu un aport demografic şi geografic semnificatic, dar care dezbinat nu poate aduce nicio valoare. Dacă centrul Europei nu mai este capabil a face politică globală, atunci poate că ar trebui un impuls mai mare din est, aici unde realităţile nu doar se cunosc, dar se şi trăiesc.

Între timp, eu vă îndemn la linişte atunci când treceţi pe lângă Cotroceni, deoarece Johannis se odihneşte.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite