Despre asta de ce nu vorbeşte nimeni?

Un recent raport EUROSTAT, Oficiul european de statistică,  ar trebui să dea fiori tuturor responsabililor politici. Acest raport ar fi fost normal să stea la baza tuturor dezbaterilor din această campanie electorală pentru că vorbeşte despre o realitate gravă şi cu urmări pe termen mediu şi lung care privesc securitatea noastră naţională.

Sunt analizate "Riscurile de sărăcie sau de excludere socială la nivelul UE", cu date privind anul 2011.  Astfel, pentru anul respectiv, "cele mai mari procente de populaţie ameninţată de sărăcie sau de excludere socială sunt înregistrate în Bulgaria (49%), România şi Letonia (fiecare cu 40%)....faţă de Republica Cehă (15%), Olanda şi Suedia (16%) sau Luxemburg şi Austria (17%)".

Mai mult, pentru aceaşi perioadă, bulgarii, românii şi spaniolii înregistrează,  în proporţie de 22%,  venituri sub pragul naţional al "riscului de sărăcie".  În proporţie de 29,4% avem români care trăiesc în ceea ce raportul denumeşte "situaţie de lipsuri materiale severe", asta în timp ce media europeană este de 8,8%! "Situaţia de lipsuri materiale severe" este definită de autorii raportului ca fiind cea în care oamenii au condiţii de viaţă limitate de lipsa resurselor şi se confruntă cu cel puţin 4 din elementele următoare: 

1. Nu pot plăti la timp chiria, creditul imobiliar sau facturile curente

2. Nu pot  să-şi încălzească locuinţa în mod convenabil

3. Nu pot să facă faţă unor cheltuieli neprevazute

4. Nu consumă o dată la două zile carne, peşte sau un echivalent de proteine

5. Nu pot să-şi ia o săptămână de vacanţă departe de casă

6. Nu au o maşină

7. Nu au  o maşină de spălat

8. Nu au un televizor color

9. Nu posedă un telefon (inclusiv un portabil).

Raportul EUROSTAT reprezintă o radiografie limpede, profesionistă, a realităţii crunte din spatele demagogiei politice şi arată, cel puţin pentru 2011, cât de jos se afla România în raport cu criteriul cel mai important al civilizaţiei europene: bunăstarea cetăţenilor. Este, foarte limpede, consemnarea unui eşec major compus din elementele multiple pe care le cunoaştem foarte bine. Dar, dintre acestea, cel mai evident îl constituie lipsa ştiinţei de a folosi oportunităţile europene, ceea ce, fireşte, înseamnă accesarea fondurilor europene, dar şi intrarea în marile propiecte trans-europene.

Nu ne-a interesat sau, din ceea ce a fost interesant, s-a furat la greu, aşa cum constată auditurile Comisiei Europene sau ale Curţii noastre de Conturi. Urmând ca noi, tot noi şi nimeni altcineva, să plătim mulţi ani de acum înainte facturile care nu vor înceta să sosească. Asta în paralel cu primejdia reală de a vedea că, în formula finală a bugetului european 2014-2020 vor exista corecţii în raport cu capacitatea noastră dovedită de absorbţie a fondurilor europene, în medie de aproximativ 10% , în timp ce Polonia, spre exemplu, a depăşit 90% şi cere în continuare, pe bună dreptate în viziunea politicienilor săi, mărirea plafonului existent.

Dacă 29,4% din români trăiesc în situaţia de lipsuri materiale severe, asta deja nu mai este doar o problemă extrem de serioasă la nivel social, ci şi una de securitate naţională. Acest tip de sărăcie afectează în mod direct categoriile clasice de populaţie vulnerabilă, tineretul şi vârsta a treia. Tinerilor le reduce puterea de competiţie şi le restrânge capacitatea de inserţie reală pe piaţa muncii, pensionarilor  scăzându-le dramatic şansa de viaţă în condiţii corecte minimale.

Un asemenea nivel de sărăcie poate reprezenta oricând un teren propice pentru explozii sociale majore şi imposibil de controlat, afectează deja credibilitatea ţării ca partener economic competitiv şi vulnerabilizează poziţa noastră în orice tip de negocieri, fiind introduşi  în cel mai bun caz (tocmai pe baza unor asemenea statistici) în categoria ţărilor în curs de dezvoltare dar în zona cea mai de jos.

Asta ne-am dorit să fim în Europa? Dacă da, atunci să să nu ne mai plângem, am reuşit peste aşteptări!