Declaraţii unilaterale de independenţă în Europa după Al Doilea Război Mondial

Declaraţii unilaterale de independenţă în Europa după Al Doilea Război Mondial

Harta Europei

După Al Doilea Război Mondial, mai multe teritorii europene şi-au proclamat unilateral independenţa, majoritatea cazurilor fiind înregistrate odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice şi destrămarea Iugoslaviei. Catalonia este primul caz din interiorul Uniunii Europene, relevă AFP.

Ştiri pe aceeaşi temă

Criza cipriotă

În 1974, naţionaliştii greci din Cipru au pus la cale o lovitură de stat pentru a alipi insula - o fostă colonie britanică independentă din 1960 - la Grecia. Lovitura de stat a eşuat în câteva zile, dar în acest interval trupe ale Turciei au debarcat în nordul Ciprului, invocând necesitatea protejării minorităţii turce.

În noiembrie 1983, liderul comunităţii turcilor din Cipru a proclamat independenţa „Republicii Turce a Ciprului de Nord“, care cuprinde 38% din teritoriul insulei. Doar Guvernul de la Ankara recunoaşte această entitate. Toate tentativele de mediere a acestei crize au eşuat.

Divizat, Ciprul a aderat la Uniunea Europeană (UE) în 2004, dar normele comunitare se aplică doar în partea greacă a insulei.

Cincisprezece state independente după prăbuşirea Uniunii Sovietice

Prăbuşirea blocului sovietic a provocat cel mai mare val de mişcări separatiste din Europa după 1945.

Prima republică din URSS care şi-a declarat independenţa a fost Lituania, în martie 1990.

În martie 1990, Lituania a fost prima republică din URSS care îşi proclamă independenţa.  Trupele sovietice au încercat să împiedice demersul separatist al lituanilor, intervenenind la Vilnius în ianuarie 1991 (13 morţi). S-au văzut în cele din urmă nevoite să se retragă.

În paralel, Rusia, impulsionată de Boris Elţîn, şi-a proclamat în iunie 1990. Apoi alte nouă republici sovietice şi-au declarat unilateral independenţa în august şi septembrie 1991.

În decembrie acelaşi an, liderii ucrainean, rus şi belarus au semnat tratatul care a pus capăt Uniunii Sovietice şi a dus la apariţia a 15 state independente. Foste membre al Uniunii Sovietice, Lituania, Letonia şi Estonia au aderat la UE în 2004.

Tensiunile separatiste din regiune nu s-au stins încă.

Transnistria, o regiune din estul Republicii Moldova dominată de rusofoni, şi-a proclamat independenţa în 1991 şi a încercat să şi-o impună cu armele în primăvara anului 1992. Niciun stat din lume nu a recunoscut independenţa Transnistriei.

Nagornîi-Karabah, o regiune azeră cu majoritate armeană, a încercat în 1991 să se separe. Actul de secesiune a fost urmat de un război sângeros între Armenia şi Azerbaidjan. La nivel internaţional, Nagornîi-Karabah este considerată o regiune a Azerbaidjanului.

Abhazia şi Osetia de Sud, două regiuni separatiste ale Georgiei, au stat în centrul unui conflict armat între Rusia şi Georgia în august 2008. Moscova a recunoscut independenţa celor două regiuni, pasul fiind urmat de Nicaragua, Venezuela şi Nauru.

În Ucraina, separatiştii proruşi din Lugansk şi Doneţk au proclamat independenţa regiunilor lor în 2014, în baza unor aşa-zise referendumuri. Comunitatea internaţională nu le-au recunoscut demersurile.

FOTO AFP

Destrămarea în sânge a Iugoslaviei

Slovenii şi croaţii sunt primii care s-au detaşat de Iugoslavia, în iunie 1991.

În Slovenia, armata populară iugoslavă s-a retras după zece zile de confruntări. Slovenia este primul stat din fosta Iugoslavie care a aderat la UE, în 2004.

Actul de separare a Croaţiei de Iugoslavia a fost însoţit de un război cu minoritatea sârbă susţinută de Guvernul de la Belgrad. Conflictul armat s-a soldat cu 20.000 de morţi şi s-a încheiat în 1995. Croaţia a aderat la UE în 2013.

Macedonia şi-a obţinut independenţa pe cale paşnică, în 1991, după un referendum câştigat de militanţii pentru independenţă cu 95% din voturi.

Bosnia şi Herţegovina şi-a proclamat independenţei în 1992, după un referendum boicotat de comunitatea sârbă. Actul a dus la declanşarea unui război între musulmani, sârbi şi croaţi, care  a durat trei ani şi jumătate şi s-a soldat cu peste 100.000 de morţi şi 2,2 milioane de refugiaţi. Puterea de la Belgrad a recunoscut independeţa Bosniei abia în noiembrie 1995, prin Acordurile de la Dayton.

În 2006, Muntenegru a decis prin referendum să se separe de Serbia. În acest caz, a fost vorba de activarea unui drept la autodeterminare prevăzut în Constituţie.

Kosovo este ultima ţară apărută pe ruinele fostei Iugoslavii, proclamându-şi unilateral independenţa în 2008, după un prim referendum în favoarea autonomiei în 1991, apoi un război de gherilă contra forţelor sârbe. Statul Kosovo a fost recunoscut de peste 100 de ţări, dar nu are un loc la ONU. Constituţia Serbiei încă mai prevede tutela asupra Kosovo.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările