Marea capcană, în care a căzut - la ordinul finanţatorilor, sau din naivitate - presa de la Chişinău este dramatizarea excesivă a unui exerciţiu, până la urmă, democratic. Nu voronian. 

Furtuna, din paharul cu apă, al ex-premierului Vlad Filat, va trece. Şi aceea din privirile lui Marian Lupu, devenit, brusc, al doilea lider al Alianţei pentru Integrare Europeană - încă invocată de premierul interimar Iurie Leancă -  rămas fără fotoliu de decident, respectiv cel de speaker al Parlamentului din Chişinău. 

Mai nou, Mihai Ghimpu - liderul tot mai nervos al liberalilor -, după seria de filipice postate pe blogul său, unele justificate, altele exagerate, a trecut de la condiţia de...jurnalist electronic, la aceea de realizator de interviuri TV, invitatul său brusc fiind Vladimir Voronin. Comedie mare...

Liderul comuniştilor nu prea părea surprins. Şi nici numărul mare de jurnalişti interesaţi de subiect nu prea erau întâmplător prin preajmă. Ba chiar Voronin a insistat să fie filmată discuţia. Una în care Mihai Ghimpu îl lăuda, spre uimirea mea, pe mai marele comuniştilor, că acesta nu trădează. Bravos, naţiune!

Recapitulăm?

Şeful celui mai puternic partid, din arcul guvernamental, de până acum, a rămas cu pofta de premier în cuiul lui Pepelea. Acesta din urmă, după toate aparenţele fiind Mihai Ghimpu, cu o retorică tot mai tragi-comică, în ultima perioadă. Semn al unui singuratic, printre coechipierii liberali obişnuiţi să nu îl contrazică.

La puţin timp, după debarcarea lui Vlad Filat, a avut aceeaşi soartă şi Marian Lupu. Voturile liberal-democraţilor şi ale comuniştilor, reunite, nefiind deloc - cum s-au păcălit unii gânditori de ziua a şaptea - expresia unei noi coaliţii. Ci a vendetei. Cu motivaţii politice diferite. 

Liberal-democraţii au taxat... trădarea, de către Lupu, a premierului lor, iar comuniştii au pedepsit...trădarea partidului, din care acelaşi personaj politic s-a desprins, la timp. 

Acceptând scenariul revenirii - parţiale - la putere a comuniştilor, cu Vlad Filat reinstalat  în fruntea guvernului de  peste Prut şi Vladimir Voronin votat ca nou speaker al Parlamentului, cu Alianţa pentru Integrare Europeană  dezintegrată şi cu Mihai Ghimpu, Marian Lupu şi Vlad Ulinici Plahotniuc trecuţi în opoziţie, ce credeţi că va urma?

Simplu, ca lumina zilei! Pactul de coabitare. 

De data asta, nu ca în România, între preşedinte şi premier, ci între premierul probabil, mai sus sugerat şi liderul parlamentarilor, cel amintit sau un reprezentant al lui, care vor încredinţa astfel, Uniunea Europeană, că Republica Moldova va continua drumul propriu spre UE.  

Şi ca lucrurile să fie de acum clare, printr-o simplă coincidenţă, au fost publicate, în aceeaşi zi, la Bucureşti şi Chişinău, două sondaje de opinii...complementare. Chiar aşa?

Nicidecum. Doar un semn, că Uniunea Europeană vrea să ştie clar, ce doresc locuitorii celor două state româneşti. Dincolo de ce se răţoiesc, unii la alţii, politicienii colerici. 

Românii din dreapta Prutului apreciază coabitarea dintre preşedintele şi premierul României. 

Aproape jumătate dintre cei de pe malul opus - al Milcovului de azi - apreciază că Parlamentul de la Chişinău a procedat corect când a demis guvernul.

Şi cu puţin peste 50% doresc integrarea în Uniunea Europeană. Adică, într-un areal teritorial unde încălcarea legii nu este tolerată, indiferent de funcţia ocupată de cel acuzat de fărădelegi.

Ceea ce demonstrează faptul că populaţia dintre Prut şi Nistru s-a săturat de isteriile politicienilor, amplificate de o presă evident divizată, de simpatiile pentru unul sau altul dintre cei patru baroni locali: Vlad Filat, Marian Lupu, Mihai Ghimpu şi Vladimir Voronin. 

Chiar dacă loviturile, sub centură, nu s-au finalizat la Chişinău, iar conaţionalii simpli, din landul românesc, de peste apa dezunirii noastre, vor mai avea parte de momente, deloc inspirate, ale liderilor politici mânaţi de orgolii pur personale, patimi acerbe şi răzbunări neonorante pentru ei, meciul politic, din Republica Moldova, s-a încheiat. 

Urmează prelungirile. 

Iar, la nevoie, loviturile de la 11 metri, sugerate, pentru departajarea comicilor vestiţi, mai sus menţionaţi, de Uniunea Europeană. 

Cum scria Jean-Paul Sartre:Les jeux sont faits/Jocurile sunt făcute. 

Piesele urmând a fi reaşezate pe tabla politichiei din Chişinău.

Nu oricum, ci pe fundalul unei melodii care va avea un titlu nou, simbolic schimbat:

Pe o margine de lume/Europenii au renăscut...,

Titlul vechi fiind bun de propaganda puterii nostalgice - pe vremuri "frăţeşti"  -, de la răsăritul bătrânului nostru continent.