De câţi protestatari este nevoie ca să dărâmi un dictator?

De câţi protestatari este nevoie ca să dărâmi un dictator?

Discuţie între doi autocraţi şi doi dintre cei mai longevivi lideri de stat din Europa: belarusul Aleksandr Lukaşenko (stânga) şi rusul Vladimir Putin FOTO EPA-EFE

Solidarnosc (Polonia), Revoluţia Iasomiei (Tunisia), Primăvara Arabă... Istoria abundă în exemple de mişcări populare care au dus la schimbări de regimuri şi la noi ere politice. În prezent, toate privirile sunt îndreptate către Belarus, iar întrebarea este dacă preşedintele său în exerciţiu, Aleksandr Lukaşenko, va rezista răscoalei populare.

Ştiri pe aceeaşi temă

Aflat la putere din 1994, liderul de la Minsk se confruntă de mai bine de o lună cu o mişcare de contestare inedită. În timp ce el susţine că a câştigat alegerile din 9 august cu 80%, opoziţia contestă acest rezultat, considerând că votul a fost fraudat.

Dar protestele nu sunt suficiente pentru doborârea unui dictator. Într-un interviu acordat BBC, experta în ştiinţe politice Erica Chenoweth sondează istoria pentru a răspunde la o întrebare care stă în aceste zile pe buzele multora: care sunt ingredientele pentru căderea unei dictaturi?

Nonviolenţa, cea mai bună armă

Cercetătoarea avansează un răspuns cu două elemente, şi anume că o mişcare de contestare are mai multe şanse să se înfăptuiască dacă este „nonviolentă” şi reuneşte „3,5% din populaţie”, un cvorum absolut necesar. Ori manifestaţiile cele mai ample desfăşurate până acum în Belarus au scos pe străzi aproape 200.000 de persoane, adică mult sub pragul de 3,5%, care poate fi atins cu o mulţime de 300.000 de protestatari.

În ceea ce priveşte nonviolenţa, ea permite unificarea cetăţenilor. Aceştia sunt mai dispuşi să protesteze dacă au certitudinea integrităţii lor fizice. Un alt avantaj al pacifismului este că determină forţele de ordine să fie mai puţin înclinate să recurgă la violenţă.

Totodată, Erica Chenoweth notează că reţelele sociale îi ajută în mare parte  pe oamenii să se structureze şi să organizeze manifestaţii. Dar arma digitală se poate întoarce împotriva manifestanţilor, atrage atenţia cercetătoarea. „Regimurile despotice au găsit mijloace de a utiliza aceste arme contra opozanţilor lor, căci ele sunt vulnerabile la supreveghere şi la infiltrare”, afirmă ea.

Astfel, doar viitorul va indica tabăra învingătoare în Belarus, conchide BBC, potrivit „Le Point”.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările