De ce este Italia altfel

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am constatat că articolul de săptămâna trecută despre «România altfel» a avut oarecari ecouri. Aşa că m-am hotărât să scriu despre Italia. Nu ştiu dacă o să intereseze prea multă lume, deşi poate ar trebui.

Când am ajuns în Italia, în 1994 (mă dusesem acolo să predau limba şi literatura română la Universitatea din Roma), am fost surprins – după ce, desigur, m-am acomodat la „problematica“ locului – de frecvenţa lamentărilor „când o să intrăm şi noi cu adevărat în Europa?“. Îi auzeam pe italieni sau citeam în ziare nenumărate variaţiuni pe această temă şi observam că au şi ei acelaşi impuls comparatist pe care îl ştiam prea bine din România: „de ce n-avem şi noi autostrăzi ca-n Germania?“; „de ce sistemul nostru de sănătate nu e ca-n Austria?“; „de ce avem cele mai mari impozite din UE?“. Etc., etc.

Care va să zică, eu, venit din Estul postcomunist, credeam că am nimerit în miezul Europei (Italia fiind membră fondatoare a Comunităţii Europene, ale cărei Tratate s-au semnat chiar la Roma) şi amicii mei italieni îmi spuneau că am cam greşit adresa... Cu timpul, am început să înţeleg mai bine „l’italianità“ şi, mai ales, am fost avertizat să nu iau prea în serios lamentările, ci să iau în seamă faptele şi realităţile. Aşa m-am străduit să fac. Totuşi, refrenul „noi, italiani, siamo diversi“ („noi, italienii, suntem altfel“), auzit pe diverse voci de la tot felul de oameni, îmi răsună şi acum în urechi.

Au trecut aproape douăzeci de ani de atunci, dominaţi, în politica italiană (la fel de sucită, temperamentală, imprevizibilă ca şi politica românească) de figura lui Silvio Berlusconi. Care a anunţat recent că reintră în politică: la sfârşitul lui februarie, în Italia vor fi alegeri. Anticipate – ca majoritatea rundelor electorale din Italia postbelică, unde instabilitatea a fost regula: în aproape 70 de ani, ţara a avut vreo 60 de guverne (cel mai „scurt“ durând o săptămână). În prezent, situaţiunea politică e departe de a fi clară. Într-un an, guvernul tehnic condus de Mario Monti a reuşit să evite dezastrul financiar şi să impună măsuri nepopulare fără să stârnească tulburări sociale (chestie grea în Italia, unde una-două se pune de-o grevă sau se iese în stradă...). Partidul lui Berlusconi îşi cam pierduse direcţia după plecarea şefului, iar Liga Nordului (aliată cu Il Cavaliere, cum i se mai zice lui Berlusconi) suferise o mare lovitură în urma unui scandal de corupţie şi deturnare de fonduri în care fuseseră implicaţi liderii săi. Pe scenă a apărut, de câtva timp, o ciudăţenie numită Movimento 5 stelle – o mişcare care se vrea „antisistem“, dar care nu e decât produsul discursului populist. Un fel de PPDD mai cu ştaif. Iniţiatorul ei, Beppe Grillo, şi-a câştigat popularitatea făcând băşcălie de Berlusconi pe blog şi într-un fel de show-uri comice, televizate sau nu. În acest fel, a reuşit să adune în jurul său diverse categorii de nemulţumiţi şi dezamăgiţi, care nu mai voiau să voteze cu niciunl dintre partidele „din sistem“. Stânga e de multă vreme divizată între partide şi partiduleţe provenite din fostul Partid Comunist Italian (care a fost cel mai puternic din Europa Occidentală), cuprinzând cam de toate – de la leninişti şi troţkişti până la social-democraţi moderni – dar în mare criză de leadership şi de idei. Mai sunt câteva mici formaţiuni de centru care pot juca „la două capete“ şi care au declarat că susţin programul lui Mario Monti.

Cam aşa arată scena politică a uneia dintre cele mai mari economii din zona euro, iar alegerile din februarie sunt importante pentru întreaga Uniune Europeană. Când Silvio Berlusconi a anunţat că revine în politică, Angela Merkel a declarat că el reprezintă un pericol pentru existenţa întregii Uniuni Europene. El a răspuns că nu e democratic să se conteste dreptul unui cetăţean european de a candida în propria ţară. Are dreptate? Are. Vom vedea ce va ieşi. Şi încă ceva: când era la putere, opoziţia italiană îl acuza că e dictator, fascist, că a instaurat un regim autoritar. Vă sună cunoscut? Nu-i aşa că (şi) Italia e „altfel“? 
 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite