Cum foloseşti politic o galerie extremistă

Ciocnirile din Bucureşti dintre ultraşi şi jandarmi arată că huliganii stadioanelor din România se pot arunca în bătălii politice. Oriunde se poate, fotbalul este instrumentalizat politic. De exemplu, grupări de extremă dreapta şi oameni de afaceri din Serbia folosesc ultraşii în scopuri politice.

Articol din ediţia nr. 20 a FP România (ianuarie/ februarie 2011).

La un meci cu Italia, huliganii sârbi au desfăşurat bannere cu „Kosovo este al nostru". Stadioanele sunt o bună tribună pentru naţionalismul sârb, crunt lovit de pierderea Iugoslaviei. Acum, braţul violent al „iugostalgiei” (ll Sole 24 Ore) nu este dispus să dea drumul Serbiei către UE. Meciul de calificare la Euro 2012 între Serbia şi Italia, de la Genoa, a fost oprit din cauza atacului galeriei sârbe asupra forţelor de ordine italiene - cel puţin 16 oameni au fost spitalizaţi, iar 17 tifosi sârbi arestaţi. La scurt timp, huliganii sârbi au manifestat violent împotriva unei parade a homosexualilor în centrul Belgradului – au fost incendiate autovehicule şi răniţi poliţişti.

Citeşte şi:
Bilanţul primei nopţi de „război"! "Jandarmii au intervenit numai atunci când au fost agresaţi"

MARTOR OCULAR: Protestele din Bucureşti pe Youtube

Chiar dacă şi Washingtonul a lăudat angajamentul extraordinar al Serbiei de a se apropia de Europa şi disponibilitatea arătată de Belgrad de a dialoga cu Kosovo, aceste manifestări de intoleranţă şi incapacitatea autorităţilor sârbe de a-i ţine în frâu pe ultranaţionalişti ameninţă să deraieze trenul european al Serbiei. „În mod evident, cineva vrea să demonstreze că Serbia nu este pregătită şi nici destul de matură pentru a se integra în UE", a apreciat un official al Ministerului sârb al Justiţiei.

Rădăcinile

Problema suporterilor fanatici nu este nouă pentru Serbia. Datează de mai bine de 20 de ani, dar autorităţile au închis ochii tocmai pentru că s-au putut servi de aceste grupuri, gata oricând pentru violenţă, ca arme în războiul politic şi chiar în conflictele armate. Slobodan Miloşevici i-a perceput pe fanaticii microbişti ca prea naţionalişti, prea anti-comunişti şi prea apropiaţi de partidele de opoziţie, deci ca o ameninţare la adresa puterii sale, aminteşte Zeljko Pantelici într-o analiză pentru "EU Observer". Ca urmare, Milo l-a însărcinat pe puşcăriabilul Raznatovici Arkan cu unificarea tuturor grupărilor de fani ai clubului Steaua Roşie Belgrad şi a transformat această structură într-o unitate paramilitară. Aşa-zişii fani, aflaţi sub controlul serviciilor de securitate, au plecat pe front şi au comis atrocităţi în Croaţia şi Bosnia. Fanaticii s-au răsculat însă apoi împotriva preşedintelui şi au participat la înlăturarea regimului Miloşevici. Şi nu pentru că aveau aspiraţii europene şi democrate, ci din furia că Miloşevici pierduse războiul.

Se pot identifica două generaţii de microbişti sârbi, distinge jurnalistul sârb. Unii au crescut în condiţiile grele din anii războiului şi sunt frustraţi de îmbunătăţirea prea lentă a nivelului de trai. Ceilalţi provin din familii cu stare, apropiate regimului Miloşevici. Mulţi dintre ultimii şi-au făcut studiile în Vest, dar au adus acasă ce era mai rău din lifestyle-ul occidental. Ceea ce uneşte cele două generaţii este ura faţă de americani şi dispreţul pentru vecinii lor albanezi, bosniaci şi croaţi.

Impunitatea

Dincolo de acestea, se întrezăresc legături simbiotice între formaţiunile naţionaliste, huligani, servicii secrete şi crima organizată. Unii vorbesc chiar de un gir tacit din partea preşedintelui Tadici, pentru a mări presiunea asupra UE pentru integrarea Serbiei prrin fluturarea pericolului real al ultra-naţionalismului. Cert e că fanii echipelor fanion, precum Steaua Roşie, se bucură de o anumită impunitate din partea autorităţilor şi îşi permit chiar să lovească jucătorii propriei echipe dacă rezultatele îi nemulţumesc. Mai grav, un fan al echipei franceze Toulouse a fost ucis de suporterii echipei Partizan în timpul meciului dintre cele două echipe, iar în 2008 huliganii au atacat şi au vandalizat ambasadele Americii şi Germaniei de la Belgrad, fără ca poliţia să intervină imediat.

Chiar şi jurnaliştii sârbi evită să scrie despre huliganismul din fotbal şi basket, ştiind că nu se pot baza pe protecţia statului pentru ei şi familiile lor. O investigaţie realizată, totuşi, de săptămânalul sârb Vreme arată că huliganii sunt în general foarte tineri (au între 16 şi 24 de ani) şi sunt de familie bună (părinţii câtorva dintre ei susţin că odraslele le-au căzut pradă unei influenţe negative). Toţi membrii trebuie să asculte de şeful care stabileşte ţintele şi modul de acţiune. Şefii informali ai acestor grupuri violente ar fi „oameni de afaceri care conduc maşini de lux, frecventează restaurante scumpe şi îşi duc copii la cursuri de tenis şi de engleză", susţin surse din poliţie.