Crizele mocnite din Balcani

Tensiunile în creştere din Muntenegru în urma adoptării unei controversate legi privind libertatea  religioasă, conflictele interetnice din Bosnia şi Herţegovina precum şi ultimatumul dat Serbiei pentru recunoaşterea Kosovo, sunt tot atâtea crize care pot degenera oricând şi să aibă efect de domino.

Amplasată într-o stâncă verticală din inima Muntenegrului,  mănăstirea Ostrog este un magnet pentru pelerinii ortodocşi. Este renumită pentru vindecările miraculaose şi exorcizări, dar vor fi suficiente pentru a calma certurile religioase care zguduie mica ţară din Balcani? Pe de o parte, preoţii acuză guvernul „neo-comunist” că vrea să preia controlul asupra mănăstirilor şi a „locurilor sfinte” antrenând şi  credincioşii în această dispută. 

Pe de altă parte, autorităţile care bănuiesc că biserica serveşte interesele  Serbiei vecine şi cer o biserică „autonomă“ a Muntenegrului. Biserica Ortodoxă Sârbă, cu sediul la Belgrad, reprezintă marea majoritate a ortodocşilor muntenegreni, în ciuda despărţii lor de Serbia în 2006. 

În acelaşi timp, mica Biserică din Muntenegru,  nerecunoscută de lumea ortodoxă, încearcă o „renaştere” încă de la începutul anilor ’90. Guvernul preşedintelui Milo Djukanovici a pus gaz pe foc la sfârşitul lunii decembrie cu o lege privind libertatea religioasă, care ar putea transfera statului proprietatea unei bune părţi a sutelor de mănăstiri din proprietatea Bisericii Ortodoxe Sârbe. Problema are, de asemenea, implicaţii financiare datorită numărului mare de turişti care vizitează bisericile din Muntenegru. 

Mânăstrirea Ostrog, de exemplu, primeşte până la un milion de vizitatori pe an. Nu mai vorbim de „moaştele” care sunt „nepreţuite”, „oamenii lasă foarte mulţi bani aici”, spune părintele Radovici. Dar subiectul depăşeşte sfera religioasă şi atinge problema identităţii naţionale într-o ţară în care o treime dintre locuitori se identifică drept sârbi. Conform autorităţilor, Muntenegru are nevoie de propria Biserică autonomă, pentru a-şi consolida independenţa naţională, aşa cum biserica ucraineană s-a separat de cea rusă.

Sârbii din Bosnia agită spectrul secesiunii

Sârbii din Bosnia au votat , în urmă cu aproape două săptămâni, blocarea instituţiilor federale, agitând spectrul secesiunii şi cerând pledarea din ţară a judecătorilor internaţionali pe care îi acuză că sunt „anti-sârbi“. Votul din Parlamentul Republicii Srpska (RS, entitate sârbă), în Banja Luka (nord), riscă să cufunde ţara într-o nouă criză, la numai două luni după o punere în funcţiune laborioasă a unui guvern central, la mai mult de un an după alegeri. „Sârbii sunt frustraţi de eforturile continue menite să le deconstruiască identitatea şi să diminueze capacitatea constituţională a Republika Srpska“, a declarat în Parlament Zeljka Cvijanovic, preşedinta acestei entităţi. După războiul intercomunitar (1992-1995, soldat cu 100.000 de morţi), Bosnia este compusă din două entităţi, una croato-bosniacă şi una sârbă, conduse de un guvern central. Deputaţii din RS au dat 60 de zile Parlamentului central pentru a pune în aplicare o reformă a Curţii Constituţionale ce ar pune capăt mandatului judecătorilor internaţionali. 

În afară de şase judecători locali (doi sârbi, doi bosniaci şi doi croaţi), trei judecători internaţionali numiţi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) sunt membri ai acestei instanţe după sfârşitul războiului. Ambasadorii principalelor ţări occidentale au declarat că „retragerea unilaterală de instituţii sau blocarea luării de decizii sunt inacceptabile“. Sârbii nu sunt la primul conflict cu judecătorii internaţionali. De data aceasta, o decizie asupra proprietăţii funciare a alimentat tensiunile. Sesizată de deputaţi bosniaci (musulmani), CEDO a decis că terenurile agricole pentru care nu există titluri de proprietate aparţin statului central şi nu entităţilor, în contradicţie cu o lege a entităţii sârbe. În ultimele zile, reprezentantul sârb al Preşedinţiei colegiale a Bosniei, Milorad Dodik, a evocat de mai multe ori ambiţia sa de a organiza un referendum asupra independenţei entităţii sârbe, spre nemulţumirea responsabililor politici bosniaci. 

Statutul sârbilor din Kosovo

Nici între Serbia şi Kosovo, problemele nu au fost rezolvate. Zilele trecute, preşedintele sârb Aleksandar Vucici a anunţat că până la sfârşitul anului, Serbia trebuie să recunoască Kosovo în schimbul aderării la UE şi să fie de acordat cu un statut special pentru sârbii din Kosovo. Puterile occidentale vor înfrângerea Serbiei, dar „trebuie să rezistăm“, a declarat Vucici, citat de Tanjug, comentând un comunicat al emisarului special american pentru Balcanii de Vest Matthew Palmer, potrivit căruia nu este exclusă posibilitatea unui schimb de terenuri cu Kosovo şi că un acord asupra parametrilor depinde de Belgrad şi Priştina. 

Notând că el însuşi a susţinut un dialog Belgrad-Priştina cu privire la chestiunea Kosovo, Vucici a adăugat: „Întotdeauna am spus asta, dar mă tem că nu va avea loc un dialog între noi“. „Ori de câte ori există puteri mari, în special mari puteri occidentale, toată lumea căută mereu o înfrângere a Serbiei. Trebuie să rezistăm în faţa acestui lucru“, a subliniat preşedintele sârb. Nu avem nevoie de conflicte, ci de decenii de pace, iar dialogul este o necesitate, a mai notat el. Preşedintele Consiliului European, Charles Michel a avut, săptămâna trecută, la Bruxelles o discuţie cu liderii a şase ţări din Balcanii de Vest candidate la aderarea la UE pentru o a pregăti summitul de la Zagreb în luna mai.