Crăciun mîlc şi an de uitat

Imigranţi în Germania FOTO AP

E atîta linişte în Europa! Nimic nu tulbură acest Crăciun resemnat şi mîlc. Liderii occidentali tac, îngroziţi la gîndul că şi-ar putea deranja oaspeţii sosiţi cu barca sau plimbaţi cu cota. Aţi auzit vreun şef de stat sau guvern vesteuropean bîlguind cea mai vagă aluzie la naşterea lui Iisus, la Biblie sau la creştinism?

Nu se cade, tocmai de Crăciun! Aşa cum se ştie, Crăciunul e ceva de iarnă şi egal cu suma cumpărăturilor mai bune şi mai ieftine decît ale vecinului.

O singură excepţie a călcat pe regulă. Vorbind de Crăciun, la sfîrşitul acestui an infect, violent şi prostesc, Regina Elisabeta a Marii Britanii a citat şi a cules speranţă din Evanghelia lui Ioan:  „Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.“

Dar cine e, în definitiv, această Elizabetă uitată pe tron de aproape 65 de ani? Şi ce sînt aceşti englezi sîcîitori, dacă nu un neam de căpoşi mereu în urma luminilor europene? Onor exasperaţii franco-germani care s-au săturat de Anglia nerecunoscătoare trebuie să consulte calendarul. În acest an, englezii au trecut cu bine prin trei aniversări instructive şi pentru vecini: 1215, 1815 şi 1945. Unde 1215 înseamnă că Uniunea Europeană se pune într-o postură penibilă dînd lecţii de drept statului care a inventat domnia legii acum exact 800 de ani. Documentul relevant se numeşte Magna Carta şi conţine, sub semnătură, un acord prin care Regele renunţă să judece şi lasă acest drept legii şi magistraţilor. În acelaşi timp, peste Canalul Mînecii, floarea Europei îşi făcea de cap şi decidea seara cum va arăta legea de a doua zi. Cifrele 1815 şi 1945 înseamnă Waterloo şi Normandia. Asta ne spune că ţara care e luată la rost de UE pentru miopie istorică a salvat Europa de două ori. O dată de Napoleon şi o dată de Hitler. Ceea ce a dat Angliei un miros fără greş în materie de absolutism şi o solidă reţinere olfactivă faţă de proiectul european. Aşadar, nu de englezi e vorba cînd Europa se pregăteşte de o nouă aventură centralistă sau doreşte cu tot dinadinsul să îşi vină de hac. Darămite cînd le face pe amîndouă odată. Ca acum.

Ce a avut de spus Germania dnei Merkel de Crăciun? Mai ales, de acest Crăciun? Nimic. Lider al Partidului Creştin Democrat şi fiică de pastor, Angela Merkel are cu totul alte probleme. În primul rând, lupta cu barierele de comunicare ale celor ce nu celebrează Crăciunul. O propunere cuminte înaintată de o colegă de Cabinet, a sugerat ca discursul de Anul Nou al Cancelarului să fie subtitrat în arabă. Ca să înţeleagă şi milionul de telespectatori de care Cancelarul a făcut rost, de peste mări şi ţări, în doar trei luni. Asta e marea dezbatere a momentului în Germania! Deşi problema se poate rezolva cu un singur gest de voinţă politică şi măreţie morală. Cancelarul ar putea rosti discursul în arabă, cu subtitluri germane.

În înţelepciunea ei, revista Time a declarat-o pe Anglea Merkel Personalitatea Anului. Pripit! Calamitatea Mileniului ar fi fost ceva mai potrivit. Nici revista, nici laureata nu par să înţeleagă că dna Cancelar e la doar un atentat distanţă de demisie şi dezordine generală în Europa.    

2015 a fost un an ca toţi anii bezmetici: neverosimil pentru bătrîni şi mărunt pentru foamea de timp a tinerilor care au văzut în 2015 doar anul dinaintea lui 2016. Dar tinerii se înşală. 2015 îi va ajunge din urmă şi va da cu generaţia lor de pămînt. Ca bun dinozaur, văd în 2015 cu totul altceva. Asta pentru că pot face destul de exact operaţia care sugerează că 1965 + 50= 2015. E intervalul în care nefericita revoluţie ideologică anti-occidentală a apărut, a crescut şi s-a desăvîrşit în Occident.

Europa îşi pierde suflul şi valorile, convinsă că e prima civilizaţie care se afundă pînă la gît în facere de bine şi echitate. 

Intervalul deschis, la mijlocul anilor ’60, de rebeliunea primei generaţii protejate de sacrificul părinţilor întorşi de pe front se încheie, după 50 de ani de derută militantă, cu o implozie subtitrată în arabă. Europa îşi pierde suflul şi valorile, convinsă că e prima civilizaţie care se afundă pînă la gît în facere de bine şi echitate. Adevărul din spatele acestei iluzii sinucigaşe e cumplit. Cu atât mai cumplit cu cât Europa a semnat cu mina doamnei Merkel contractul care îi asigură dezmembrarea internă şi reconvertirea viitoare. Căci 2015 şi nu vreun alt an a fost momentul în care, urmînd o invitaţie de protocol a dnei Personalitate a Anului, fluvial Islamic a inundat Europa de Vest. Unde va bălti pînă va izbîndi.

După primul million înghiţit în trei luni, islamizarea internă a societăţilor europene devine inevitabilă. Nimic nu i-a oprit pe aceşti oameni să intre în Europa, pentru că niciun lider european nu ştie, nu vrea să ştie sau nu-şi mai aminteşte ce e de păstrat şi de apărat în Europa. Marele pericol cu care 2015 aleargă deja din spate vremurile ce vin nu e terorismul.

Pericolul e bagajul. Valorile cu care sosesc aceşti oameni. Purtător de credinţe ostile şi tradiţii nenegociabile, acest val va impune lent, prin multiplicare şi cu ajutorul somnambulilor care conduc Europa, o nouă realitate demografică, morală şi politică. Curînd, alegerile vor genera forţe politice musulmane şi promusulmane. Legile se vor curba pentru a face loc normelor muslmane. Şcolile şi morala publică vor trebui să înglobeze contribuţiile vii ale comunităţi musulmane (cum se mai numeşte oficial refuzul deschis de integrare).

2015 ar trebui uitat sau radiat. 2015 e punctul din care începe să se vadă cum va arăta sfîrşitul Europei.