Coronavirus: Italia lansează un serviciu de sănătate mintală

Epidemia de COVID-19 îi epuizează pe italieni, care trăiesc deja din 9 martie sub măsuri dure de izolare. Gravitatea consecinţelor psihologice depinde de durata crizei. Dar se oferă ajutor.

Sonia Tranchina, 38 de ani, trăieşte în izolare cu cei doi copii şi câinele lor în apartamentul de 65 de metri pătraţi din Milano de la instituirea măsurilor de limitare a extinderii epidemiei de coronavirus. "Totul a fost în ordine până ieri. Băiatul cel mic are 13 ani. Este o fire mai retrasă, dar m-a uimit când mi-a spus că vrea să iasă cu prietenii. El nu face asta niciodată. Dintr-o dată, m-am simţit copleşită", spune ea.

"Înainte era timid, acum e plictisit. Doarme toată ziua. Se trezeşte doar pentru cursurile online la care participă zilnic. Mi-e frică", recunoaşte femeia.

Tranchina, care nu poate vedea, face parte din echipa naţională de showdown a Italiei - un sport similar cu tenisul de masă, inventat pentru persoanele cu deficienţe de vedere. Dar nu poate să iasă pentru a practica acest sport. "Suntem închişi. Este ciudat să rămâi tot timpul în casă, mă simt şi mai dezorientată când merg la supermarket şi nu aud pe nimeni în jurul meu. Coronavirusul ne-a blocat vieţile."

Sonia Tranchina şi unul din băieţii ei

Guvernul italian a demarat săptămâna trecută un program naţional de sprijinire psihologică pentru oameni ca Sonia Tranchina. Lucrând cu asociaţii şi instituţii regionale, psihologi şi psihoanalişti acordă ajutor de urgenţă gratuit celor care au nevoie de sprijin în perioada izolării. Pacienţii pot vorbi la telefon sau pot contacta serviciul online.

Până şi persoanele cu familii stabile şi joburi sigure anticipează schimbări psihologice şi societale semnificative. "Am devenit mai suspicioşi. Distanţarea fizică va rămâne luni de zile, dacă nu ani", spune Giovanni Cerana, un profesor de 44 de ani, care are doi copii. "Sistemul social riscă să se prăbuşească, dar în aceeaşi situaţie este şi reţeaua familială. Părinţii mei sunt în vârstă şi o să mă întreb luni bune dacă să-i las pe copiii mei să-i viziteze sau nu. Bunicii sunt un pilon al societăţii italiene şi acum riscă să fie lăsaţi deoparte. Pentru a nu le periclita sănătatea. Este trist, nu-i aşa?"

'Urgenţa dintr-o urgenţă'

Solicitările pentru ajutor psihologic sunt în creştere, mai ales în rândul persoanelor cu vârste între 30 şi 40 de ani, spune Camilla Quarticelli, o psihoterapeută din Milano.

"Suntem expuşi cu toţii unei traume psihice intense, atât individual, cât şi colectiv. Trauma este cauzată nu doar de consecinţele directe ale pandemiei - boală şi pierderi de vieţi - , dar şi de cele indirecte, nu mai puţin importante, precum pierderea locului de muncă, burnout, stres post-traumatic şi stres generat de carantină."

Cel puţin două femei au fost înjunghiate mortal de copiii lor în ultimele săptămâni în Italia. O altă femeie a fost salvată după ce a fost atacată de soţul ei cu un ciocan. Violenţa împotriva femeilor a fost definită drept "urgenţa dintr-o urgenţă".

"Numărul psihologilor este relativ mare în Italia, aşa că, printr-o bună coordonare, ar trebui să fie posibil să răspundem tuturor cererilor de ajutor, nu doar în această situaţie de urgenţă, dar şi mai târziu", apreciază Quarticelli.

Oameni cu risc ridicat

Vulnerabile sunt mai ales familiile cu venituri mici şi persoanele care locuiesc singure în spaţii mici. Factori care limitează capacitatea persoanelor de a se adapta rapid la o situaţie de urgenţă pot exacerba repercusiunile pentru sănătatea mintală.

Giovanni Cerana: ”Am devenit mai suspicioşi”

"Izolarea poate fi o provocare grea pentru cei care suferă de dependenţe", spune Serena Camposeo, o psihoterapeută din regiunea sudică Apulia. "Izolarea, imobilitatea, lipsa substanţelor legale sau ilegale, de care unii sunt dependenţi, îi poate împinge într-o buclă de abuzare a acestor substanţe. Aceste persoane pot trece de la droguri la alcool. Cei care nu beneficiază de sprijin psihologic pot dezvolta probleme psihice". Femeia spune că a fost contactată de cinci oameni din oraşul ei, Carovigno, chiar în prima zi în care s-a oferit să ajute voluntar în acest program guvernamental.

Angajaţii din sistemul medical suferă de stres suplimentar din cauza temerilor privind eventuale mutaţii ale virusului, pe lângă cele două frici care ne afectează deja pe toţi: moartea şi expunerea altora la virus. Până acum, peste 60 de medici italieni au murit din cauza coronavirusului.

"Nu mă tem pentru mine, ci pentru familia mea", spune un doctor care lucrează la un spital în Lombardia şi care a dorit să-şi păstreze anonimatul. "Sper să nu ajung la epuizare. Este nevoie acum de sprijin psihologic, dar nu avem timp pentru aşa ceva. Nu avem nici resurse."

Stres special pentru angajaţii din sistemul medical

Isabel Fernandez, medic psiholog cu specializare în sindromul de stres post-traumatic (PTSD), spune că medicii nu mai au timp să sufere în aceste zile pentru colegii de breaslă. "Fiecare doctor sau asistentă care se infectează constituie o reamintire pentru ceilalţi că ar putea urma ei la rând". Ea adaugă că lipsa resurselor medicale este un alt factor traumatizant.

Clinica din Brescia - secţia ATI

O asistentă de 34 de ani s-a sinucis recent, spânzurându-se în spitalul italian unde lucra. Angajaţii din sistemul medical văd cu ochii lor scene ca din război.

"Când m-am îmbolnăvit, am fost dus într-un cort, în care mai erau 10-20 de persoane. Mulţi nu puteau respira, mulţi plângeau. Brusc, m-am trezit într-un film de război. A fost ziua cea mai grea pentru mine", spune Claudio Chiari, un jurnalist de 49 de ani din Brescia. El a fost testat pozitiv şi spitalizat. Acum este în carantină în apartamentul său. "După toată suferinţa văzută în spital, forma aceasta de izolare acasă este în ordine prin comparaţie."

Dacă suferiţi de probleme emoţionale severe sau aveţi gânduri de sinucidere, nu ezitaţi să cereţi ajutor de specialitate. Informaţii privind locul unde aţi putea găsi astfel de ajutor găsiţi pe acest site , indiferent unde trăiţi.

Sergio Matalucci - Deutsche Welle