Corespondenţă din Varşovia. Care au fost câştigurile României la Summitul NATO

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Întrebare justificată. Să vedem. Primul câştig este confirmarea de statut. Cred că este absolut esenţial şi cu acesta trebuie să începem deoarece anunţul asupra constituirii brigăzii multinaţionale ce va fi staţionată în ţara noastră şi aflată sub comandă românească, vine să umple un dublu gol şi, astfel, să răspundă unei duble vulnerabilităţi.

Golul (şi vulnerabilitatea) erau în primul rând ale Alianţei care, până la această decizie, prezenta o imagine dezechilibrată a eforturilor pentru consolidarea apărării flancului de nord-est, cu o zonă de sud-est ce nu avea un asemenea proiect asumat printr-o decizie politică formală la nivelul Alianţei. Asta a venit acum şi, astfel, începe un proces care va duce la ceea ce-şi doreşte acum NATO, adică o întreagă fronieră estică de securitate. Al doilea gol (de unde a doua vulnerabilitate) era cea pe care o resimţeau ţările din zona de sud-est (deci şi România), privind statutul lor de parteneri egali şi trataţi ca atare în logica Alianţei, concentrată până acum doar asupra construcţiei care se realiza în patrulaterul Polonia-Letonia-Estonia-Lituania. Iată că, în acest moment, decizia Summitului de la Varşovia ne confirmă că, într-adevăr, suntem parteneri egali în raţionamentul de securitate, că raţionamentul nu este doar teoretic şi că am intrat deja în el, la modul cel mai concret, atât la ceea ce va fi nivelul operaţional, cât şi, prin a doua componentă a deciziei pe România, cu o extindere masivă a programelor de pregătire şi antrenament prevăzute a fi desfăşurate de Centrul bazat în ţara noastră.

  • Al doilea câştig poate nu este atât de evident ca primul, dar este la fel de important. Prin luarea deciziei privind întărirea întregului flanc estic, se recunoaşte implicit că şi România se confruntă exact cu acelaşi pachet de provocări de securitate şi ameninţări potenţiale ca şi ţările din zona de nord-est, considerate până acum primele şi cvasi-singurele ţinte ale unei acţiuni ostile din est. De data asta, România este inclusă în raţionamentul de singuranţă al NATO, ceea ce justifică şi cererea adresată planificatorilor militari de a aduce la zi şi ridica nivelul planurilor pentru situaţii de urgenţă, ceea ce transmite un mesaj de forţă şi, mai ales de disuasiune în ce priveşte capacitatea de apărare şi reacţie a României şi aliaţilor săi.
  • Al treilea câştig este important pentru prezent şi vital pentru postura naţională viitoare de securitate. Se confirmă României, la modul cel mai formal posibil, statutul de "stat de frontieră" care, din acest moment, este integrat într-un sistem comun de apărare avansată, specific operaţiunilor de protecţie decise în cazul în care apar ameninţări într-atăt de serioase încât, ca acum, un întreg Summit să fie dedicat prioritar "iniţiativei estice". Statut special de care se bucură, de ani de zile, Polonia, spre exemplu, cu toate consecinţele, avantajele şi investiţiile de securitate de care a beneficiat şi beneficiază în continuare din postura de "leading state" pentru arhitectura de apărare a nord-estului.
  • Al patrulea câştig este unul generic: din acest moment, în aceste condiţii, politicienii români nu vor mai putea evita marea provocare cu care vor fi confruntaţi în mod direct şi la care vor trebui să răspundă nu prin discursuri goale de sens la televizor, ci prin decizii foarte rapide şi concrete. E vorba despre un efort susţinut pentru modernizarea armatei, pentru achiziţionare de capabilităţi care să permită întregii armate române să dobânească un caracter de interoperabilitate cu celelalte unităţi din Forţa de reacţie rapidă. Nu e vorba numai de dotările specifice ale celor două batalioane româneşti care vor constitui baza naţională a brigăzii multinaţionale. Este vorba despre înzestrarea în mod egal a tuturor unităţilor combatante ale armatei române dar şi, pe plan egal, de investiţii importante în sectorul apărării civile. Esenţiale dacă vrem să ne luăm în serios şi, astfel, să fim luaţi în serios...
  •  Mai există un câştig deloc neglijabil: odată cu apariţia brigăzii multinaţionale în stadiul operaţional, elemente din cadrul său vor fi chemate să interacţioneze cu unităţi similare ale altor comandamente NATO, în previziunea unor operaţiuni comune care, conform planurilor specifice pentru situaţii de urgenţă, ar trebui să fie duse pe alte fronturi. INtrăm, deci, în logica concretă a prezenţei în aplicaţiile militare diverse ale Alianţei, atât la nivel de trupe combatante, cât şi la cel al planificării. Foarte important pentru menţinerea tuturor categoriilor de trupe la un nivel compatibil cu standardele prevăzute în manualele de operaţiuni ale NATO, având asigurarea că, în fine, vor avea la dispoziţie echipamente şi dotări competitive, nu rămăşiţele unei epoci demult apuse.
  • În fine, să amintim şi de perspectiva imediată deschisă de acest Summit: Consiliul Atlanticului de Nord a dat deja dispoziţia planificatorilor de la SHAPE (Comandamentul aliat pentru Europa) să pregătească seturi de opţiuni pentru extinderea componentei terestre pe care o presupune brigada multinaţională, avându-se în vedere dezvoltarea unor componente maritime şi aeriene, acestea ultime atât ca întărire a forţei cu care se poate conjuga brigada multinaţională, cât şi ca elemente ale ceea ce va fi o viitoare arhitectură complexă de securittate euroatlantică la Marea Neagră.

Nu a fost un Summit obişnuit, ci unul care a dorit poziţionarea de securitate a Alianţei atât în raport cu estul, cât şi cu sudul. Cred că am profitat de circumstanţe şi am obţinut ceea ce prmitea logica mecanismelor NATO, deloc simplu de urnit, mai ales că ceea ce s-a decis acum schimbă în esenţă sistemul de planificare pentru situaţii de urgenţă şi nivelul acestora privind un număr important de ţări şi cere o adaptare extrem de amplă la noilemseturi de operaţiuni posibil de proiectat pe termen scurt şi mediu.

Pe ansamblu, România a câştigat. Să vedem acum, în imediat, cum vor şti, vrea şi putea gestiona tot acest set de probleme de către politicienii de acasă. Teama mea, poate fondată, este că este posibil ca aceste teme să intre în malaxorul dezbaterilor electorale, umplând totul de noroi şi aducând discuţia majoră în derizoriul în care evoluază cea mai mare parte a clei noastre politice. Dacă va fi aşa, atunci degeaba am venit la Summit şi ca atare, cu anticipaţie, vă promit scuze publice că v-am propus acest articol.

Puteţi accesa aici Declaraţia integrală a Summitului asupra căreia vom reveni pe larg într-un material ulterior.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite