Cooperarea între instituţiile statului sub Preşedintele Maia Sandu

Alegerile prezidenţiale în Republica Moldova s-au încheiat. Maia Sandu, candidatul pro-european şi preşedintele PAS, a fost aleasă Preşedinte cu o majoritate zdrobitoare. Comisia Electorală Centrală va trimite dosarul alegerilor la Curtea Constituţională, care urmează să valideze rezultatul şi să o declare pe Maia Sandu Preşedinte ales.

După care aşteptăm ceremonia care marchează preluarea mandatului, în urma jurământului depus în Parlament. Dar bătălia pentru putere din Republica Moldova abia începe, se ascut săbiile, Igor Dodon a plecat la Moscova după ce Partidul Shor şi-a schimbat aspectul în grupul parlamentar mixt “Pentru Moldova”, care ameninţă să devină o nouă plombă pentru o majoritate pro-rusă condusă de Dodon în Parlament.

Maia Sandu, Preşedinte unificator

Da, Maia Sandu a anunţat în întreaga campanie, în programul său electoral, şi s-a comportat astfel pe toată linia campaniei şi a susţinerilor sale, inclusiv în ceea ce priveşte întâlnirile post-electorale, ca un preşedinte unificator al Republicii Moldova. Spre deosebire de Igor Dodon care s-a auto-intitulat Preşedinte pentru alegătorii săi, Maia Sandu vrea să fie un adevărat Preşedinte al Republicii Moldova, al tuturor cetăţenilor săi, preferând formula modernă de echidistanţă şi validarea relaţiilor externe pe baza respectului suveranităţii de stat şi a politeţii şi respectului manifestat de parteneri, respectiv a intereselor cetăţenilor din stânga Prutului.

Cooperarea loială între instituţiile statului. Doctrină constituţională

Maia Sandu a propus abordarea europeană a situaţiei din Republica Moldova după alegeri, respectiv pe cea a cooperării loiale între instituţiile statului. E o componentă a doctrinei constituţionale în orice stat, însă ea nu exclude în nici un punct forţa noului preşedinte ales dată de legitimitatea votului şi validării opţiunilor sale. Nici nevoia alinierii diferitelor instituţii la propriile sale proiecte, pe care le poate determina prin convingere şi credibilitate, prin legitimitate şi susţinerea publică de care beneficiază.

Parlamentul rezistenţei corupţilor împotriva voinţei cetăţenilor Republicii Moldova exprimată la urne

Mişcarile politice din ultimele zile, care validează şi completează un proiect al lui Dodon din perioada electorală, arată conturarea unei posibile formule de majoritate care implică noul grup parlamentar Pentru Moldova care a îngiţit joi grupul parlamentar al Partidului Shor. Vom vedea rezultatele vizitei la Moscova a lui Igor Dodon, şi cât de loial şi puţin geopolitic joacă Rusia cărţile sale la Chişinău. Mai există un precedent care a arătat unilateralismul Moscovei: demiterea Guvernului Sandu, acum ceva mai bine de un an. Şi atunci, am avut aceiaşi jucători, Igor Dodon şi Rusia. Să vedem cum arată noul joc politic de la Chişinău de acum.

Guvern pro-european de tranziţie versus Guvernul Dodon – calul troian al Rusiei la Chişinău

Joacă Rusia geopolitic faţă cu varianta de asumare a orientării pro-occidentale? Sau acceptă proiectul “balanţei autentice” a Maiei Sandu? Avem un Parlament care va da o majoritate conformă votului la alegerile prezidenţiale, autentic pro-european, sau din contra, ne trezim cu proiectul conceput de Dodon al unui Guvern Dodon cu majoritate pro-rusă, obstructionist şi apărător al corupţilor din Republica Moldova – Dodon, Shor, Platon, Plahotniuc, Caramalac… Doar şi Dodon are nevoie de un loc de muncă, şi el poate bloca alegerea unui guvern pro-european de tranziţie la Chişinău. E adevărat că acest gest antrenează implozia definitivă a Republicii Moldova, în vreme de coronavirus şi criză economică. Pentru că un Guvern Dodon e la fel de izolat, şi nici o finanţare nu vine fără orientarea pro-europeană convenită. Răspunsul la această dilemma va veni foarte repede, chiar săptămâna următoare.

Dizolvarea Parlamentului anti-reformă. Calea alegerilor anticipate.

Numirea unui guvern de tranziţie reformist, pro-european, este o obligativitate pentru a avea bazele relansării economice şi pentru refacerea Republicii Moldova după pandemie. Un guvern care să reflecte obiectivele şi poziţia noului Preşedinte ales Maia Sandu. Fireşte că tot noul preşedinte îşi va anunţa priorităţile, şi ele trebuie urmate de întreaga clasă politică. Apoi, dacă noul guvern promovează reforme - în justiţie, stat de drept, orientare strategică, ieşirea din izolare – iar Parlamentul le respinge, e cea mai clară probă că avem de a face cu un Parlament retrograd, al trecutului, al revanşismului pro-rus şi că nu există decât calea alegerilor anticipate, anunţată deja de Maia Sandu chiar din campanie, şi pentru care a votat deja majoritatea alegătorilor din Republica Moldova când au ales-o preşedinte.

Agăţarea de scaunele parlamentului a majorităţii corupţilor şi a abordărilor retrograde

E posibil, formal, ca actuala formulă de majoritate plăsmuită de Igor Dodon să reziste şi să aleagă să dăinuie pentru a prezerva mandatele şi a asigura poziţia de deputaţi şi accesul la resurse. Ar fi, însă, o sinucidere chiar şi pentru partidul socialiştilor: a te agăţa de scaun şi a merge împotriva hotărârii majorităţii cetăţenilor Republicii Moldova e o abordare complet nepolitică, lipsită de legitimitate şi supusă unor reacţii naturale care împing spre instabilitate deplină. Nu vorbim aici doar de implozia guvernamentală, în lipsă de resurse – aşteptăm ca Rusia să vedem că finanţează nevoile Republicii Moldova aşa cum a făcut-o cu zona separatistă, dar de data asta din postura multiplelor crize şi probleme ale sale. În lipsa unei asemenea soluţii şi a finanţărilor şi relansării reale a încrederii, agăţarea de scaune nu aduce decât a disperare şi a perspective de părăsire a scenei politice pe uşa din dos, în oprobiul public general. Şi cu toate tinichelele posibile de coadă. Căci lupta anticorupţie va fi reluată în Republica Moldova cât de curând. E primul punct din programul Maiei Sandu.

Sperietoarea pseudo-majorităţii de stânga

Mediile publice socialiste mai agită o marotă, o sperietoare publică în perspectiva alegerilor anticipate: majoritatea de stânga. Susţinerea este că Maia Sandu nu va îndrăzni să forţeze dizolvarea Parlamentului pentru că nu e interesată să o facă: dacă actualele procente din alegerile din primul tur se repetă la generale, în Parlamentul Republicii Moldova ar intra PAS, socialiştii pro-ruşi ai lui Dodon, Partidul Nostru şi Partidul Shor, cu toţi ceilalţi trei partide de stânga, care ar putea forma numai o majoritate de stânga. Nimic mai fals: atât Partidul Nostru cât şi votanţii lui Renato Usatâi sunt împotriva corupţiei şi în favoarea unei vieţi prospere, în libertate şi sub imperiul unor reguli democratice, nu într-o autocraţie, eventual palidă imitaţie a verticalei puterii lui Putin, cu Dodon în frunte.

De ce e Maia Sandu mai mult decât un preşedinte de decor

Oricine ar putea spune că Maia Sandu, pe baza actualei Constituţiei, e doar un preşedinte reprezentativ şi unul decorativ, iar victoria sa de duminică e apă de ploaie. Ei bine nu e aşa: legitimitatea votului în politică şi în democraţie e foarte relevantă. Ea aduce imediat o creştere de 10-15-20% în sondaje şi o resetare a scenei publice, pe termen scurt – care poate însemna 3-6 luni. O asemenea situaţie reconfigurează Parlamentul, la alegerile anticipate, pe alte coordonate decât cele anunţate de alegerile prezidenţiale din primul tur. De aceea pariul pe majoritatea de stânga e unul perdant: PAS urcă liniştit spre 30-35-40%, socialiştii se scufundă, Partidul Nostru intră triumfal în Parlament pe seama susţinerii pentru Maia Sandu şi chiar o formula mixtă a unor unionişti reunificaţi şi cu PPDA, dimpreună ar putea să se regăsească în viitorul Legislativ. Deci nu pariaţi pe majoritatea de stânga până nu aţi trecut punte: Maia Sandu e mai mult decât un preşedinte de decor!