Contraamiralul care construieşte defensiva Suediei faţă de Rusia în Marea Baltică. Ţara nordică are o strategie de „apărare totală” împotriva lui Putin

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Fortăreaţa Kungsholm din Marea Baltică din apropiere de Karlskrona Suedia FOTO Shutterstock
Fortăreaţa Kungsholm din Marea Baltică din apropiere de Karlskrona Suedia FOTO Shutterstock

Contraamiralul Skoog Haslum, prima femeie care conduce o aripă a forţelor armate suedeze, este în fruntea unei strategii de „apărare totală” pe fondul unor ameninţări crescânde din partea Rusiei şi Chinei, relatează Politico.

Suedia îşi extinde apărarea maritimă cum nu a mai făcut-o de la Războiul Rece şi dacă odinioară s-a bucurat de autonomie strategică acum este un militant puternic pentru parteneriatele militare cu NATO.

Skoog Haslum coordonează aceste eforturi din ianuarie 2020, dar este şi în spatele unei campanii mai silenţioase pentru o viziune de „apărare totală” în care cetăţenii să-şi consolideze scuturile contra dezinformării, operaţiunilor psihologice şi a unei instabilităţi individuale care poate fragiliza societatea împotriva unor atacuri din exterior.

Skoog Haslum recunoaşte că Suedia nu mai poate fi independentă cum era odată în contextul globalizării, iar Marea Baltică este o frontieră într-un război care ameninţă transporturile civile, reţelele de comunicaţii submarine şi stabilitatea politică.

Asta în contextul în care exerciţiile ruse cresc în frecvenţă şi capacitate.

Apoi,în regiune apar şi alţi jucători - 80% din bunuri sunt transportate pe apă, în timp ce competiţia pentru rute de transport prin regiunea Arctică ce se dezgheaţă se ascute în ritmul încălzirii planetei. Ce înseamnă asta: Beijing-ul se implică tot mai mult în Marea Baltică şi se coordonează cu Rusia, nu cu Suedia şi aliaţii săi.

Suedia nu are regiune de coastă la Arctic, motiv pentru care, în urmă cu 30 de ani, marina suedeză s-ar fi gândit „că nu este în interesul nostru” apărarea ei, spune Skoog Haslum precizând: „lumea este mult mai mică azi”. Din această cauză necesitatea de a proteja navele comerciale ce trec prin portul Göteborg, cel mai mare din Nord, înseamnă că stabilitatea în Marea Nordului şi în Oceanul Arctic este crucială.

„Ideea este că, mai ales în acea parte a Europei, nu există nicio putere majoră” care să se opună Rusiei, spune Elisabeth Braw, consultant pentru Institutul American Enterprise ce se ocupă de studii privind descurajarea formelor noi de agresiune. Trupele din Germania şi Polonia au fost în centrul dezbaterii politice, dar Suedia poate fi frontul maritim.

„Subestimăm logistica complicată necesară deplasării pe mare”, spune Braw.

Deşi este convinsă că cele mai devastatoare atacuri pot veni din medii mai puţin evidente - cibernetice, propagandă şi mijloace subtile de influenţare a opiniei publice cu scopul de a submina încrederea în instituţiile tradiţionale sau presă - Skoog Haslum pregăteşte apărarea unor ţărmuri de 3.200 de kilometri, asigurând o prezenţă continuă şi vigilentă a marinei suedeze.

„Capacitatea noastră de a identifica şi de a reacţiona la acţiuni ostile de o natură ceva mai discretă ..aceasta este ofensiva-cheie din viitor”, spune ea.

Apărare totală versus autonomie strategică

În mai multe feluri noua postură defensivă a Suediei este o întoarcere în trecut. În cursul Războiului Rece, Suedia era una din cele mai militarizate ţări din Europa, dispunând de o apărare maritimă de top.

Prinsă la mijloc între Vest şi Est, Suedia a rămas neutră, refuzând să se alăture NATO. Totuşi eforturile sale de a descuraja o invazie erau „fundamentate pe asumpţia că inamicul se afla în Est şi că eforturile defensive trebuiau îndreptate către Pactul de la Varşovia”, potrivit unui studiu al cercetătoarei Barbara Kunz, condus pentru institutul Francez al Relaţiilor Internaţionale.

În special începutul anilor 1980 a fost marcat de ciocniri maritime, iar un submarin sovietic a eşuat pe ţărmurile din apropierea bazei navale Karlskrona, în 1981, stârnind un impas diplomatic.

După prăbuşirea URSS, Suedia şi-a schimbat perspectiva, iar în 1995 s-a alăturat UE. Dar au urmat ani în care bugetul de apărare a scăzut simţitor, iar serviciul militar a fost abandonat în 2010. Experţii spun că a fost vorba de un adevărat colaps al forţelor armate.

Suedia s-a trezit din nou în 2014, când Rusia a anexat Crimeea.

„Probabil că eram niţel naivi”, spune Skoog Haslum.

Şase luni mai târziu un submarin suspectat a fi rus a fost observat în apropiere de un arhipelag suedez. O vânătoare eşuată a fost transmisă live la televiziune, atrăgând relatări dispreţuitoare de la Moscova. Skoog Haslum era la comanda unităţii care a efectuat vânătoarea.

În 2014, Suedia a început să-şi majoreze bugetul de apărare, ca în toamna trecută guvernul să parafeze o creştere de 40% până în 2025 - iar asta după ce două nave de luptă ruseşti au intrat pe teritoriul suedez fără permisiune. 

„Suntem în faţa unei situaţii în care partea rusă se arată dispusă să recurgă la mijloace militare pentru a-şi atinge scopurile politice”, anunţa ministrul apărării Peter Hultqvist în octombrie odată cu noul buget.

Ar fi o eroare să privim arsenalul miliar al Suediei ca o simplă repetiţie a abordării din timpul Războiului Rece, spune Skoog Haslum, iar asta chiar în ciuda etosului neutralităţii sudeze încă puternic, pentru că realitatea s-a schimbat.

Suedia încă crede în conceptul învechit al autonomiei strategice - sperând la ajutor din partea SUA şi a altor ţări din Vest, dar pregătindu-se să acţioneze singură dacă acesta eşuează.

„Trebuie să lucrăm împreună cu alţii”, spune ea.

   

În timp ce preşedintele francez Macron s-a plâns de „moartea clinică” a NATO şi promova ideea unei autosusţineri europene, Suedia neutră şi parteneri săi din Hlesinki şi-au făcut temele şi au semnat propriile acorduri bilaterale cu Washingtonul, în 2018,  pentru a menţine angajarea SUA în Marea Baltică.

Skoog Halsum a spus că trebuie atenţie faţă de protecţionism subliniind că UE trebuie să fie puternică ca un bloc unit, dar ea a vorbit şi de colaborarea cu marina Marii Britanii.

Suedia nu este nici în prezent membru NATO - un subiect intens dezbătut de-a lungul anilor. Ar fi o declaraţie politică puternică dacă s-ar alătura unei alianţe militare vestice, dar nu ar fi „un mare pas” în termeni practici, spune Skoog Haslum, în condiţiile în care marina suedeză e deja bine echipată cu sisteme NATO.

Skoog Haslum a crescut în Torekov, un sat pescăresc aflat în apropierea unei baze aeriene şi visul ei iniţial a fost să se înroleze în forţele aeriene. În adolescenţă a făcut voluntariat în paza de coastă. Femeile nu puteau face serviciul militar, având însă opţiunea de a fi voluntare în marină (începând din anii 1980). Skoog Haslum s-a înrolat la 19 ani.

Mai târziu a fost comandant de flotilă în Marea Baltică şi s-a aflat la cârma distrugătorului Sundsvall în cadrul unei misiuni ONU în Liban, în 2007.

Tot mai multe ţări europene recrutează femei în armată, dar clubul femeilor aflate la conducerea unor servicii armate este încă redus. Un exemplu este generalul-maior Tonje Skinnarland, şefa forţelor aeriene norvegiene. Norvegia este în avangarda recrutării de femei în forţele armate. În Belgia, în ianuarie, s-au alăturat primele femei unei unităţi a forţelor speciale.

Skoog Haslum spune că numărul mic de femei din armată face ca ele să fie mereu în centrul atenţiei.

„Tot ce faci şi spui este monitorizat”, spune ea, precizând că recrutarea mai multor femei în armată ar face mai uşoară experienţa femeilor care n-ar mai atrage atât de mult atenţia.

În plus, recruţi cât mai diverşi înseamnă şi un personal cu mai multe abilităţi. Astfel devenim „tot mai puţin predictibili în luptă”.

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite