Concesiile lui Putin în Ucraina, calmul de dinaintea furtunii. Cum se pregăteşte liderul rus de alegerile din 25 mai

Concesiile neaşteptate pe care preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, le face, în acest moment, în conflicul din Ucraina arată ca o mutare de profesionist pe tabla de şah a crizei ucrainene. Tensiunile par, însă, departe de final, chiar şi după alegerile din 25 mai.

După ce a întreţinut conflictul din Ucraina, după ce a amplificat tensiunile în regiune şi chiar a ameninţat cu invazia, apelul lui Putin către separatiştii proruşi de a renunţa la referendumul programat duminică (11 mai) sugerează că liderul rus a obţinut exact ce a vrut de la criza din Ucraina, scriu ziariştii de la „The Economist“.

Mai precis, e vorba de anexarea Crimeei, de evitarea unor sancţiuni economice drastice, de atingerea unui nivel record al popularităţii de 82% şi de posibiltiatea de a juca rolul de pacificator. Pe de altă parte, compromisurile lui Putin nu sunt esenţiale: din punct de vedere logistic, referendumul era oricum aproape imposibil, iar oferta lui va determina guvernul de la Kiev să demareze discuţiile cu separatiştii din estul şi sudul Ucrainei. În plus, implicarea militară a Rusiei în conflict ar fi adus importante sancţiuni economice care ar fi afectat economia oricum şubredă a statului.

Preşedintele francez François Hollande şi cancelarul german Angela Merkel au ameninţat Rusia că vor exista consecinţe în cazul în care nu se organizează alegerile prezindenţiale prevăzute în Ucraina pe 25 mai. „Un eşec al oganizării alegerilor prezindeţiale internaţional recunoscute va destabiliza şi mai mult ţara. Franţa şi Germania apreciază că, în acest caz, este necesar să fie trase consecinţele potrivite, aşa cum sunt ele avute în vedere de către Consiliul European de la 6 martie.“ 

Nu există însă nicio garanţie că alegerile din 25 mai vor stabiliza tensiunile în regiune, arată jurnaliştii de la „The Economist“. Vladimir Putin are încă destule metode pentru a întreţine instabilitatea în Ucraina: logica tergiversării este de a pregăti terenul pentru ce urmează.

În ultimele trei luni, propaganda rusească a creat o realitate alternativă pentru a justifica anexarea Crimeei, iar orchestrarea unei ameninţări doar pentru a o contramanda este ultimul episod dintr-un „război al informaţiilor“ pe care Rusia îl întreţine atât în interiorul, cât şi în exteriorul graniţelor sale. Iar acest război reflectă felul în care regimul lui Putin e dependent de controlul media şi de eliminarea competiţiei politice.

„Scopul unei informaţii nu este să determine pe cineva să facă un anume lucru, ci să determine întreaga populaţie să fie implicată în acest război“, spune Gregory Asmolog, cercetător la London School of Economics, citat de „The Economist“. 

După ce a obţinut controlul asupra principalelor posturi de televiziune începând din anul 2000, Putin şi-a extins controlul şi asupra internetului: la 5 mai, liderul rus a semnat o lege ce le cere bloggerilor şi comentatorilor online cu mai mult de 3.000 de cititiori să fie înregistraţi. Înainte de această decizie, mai multe site-uri independente au fost închise. Printre acestea se numără şi blogul opozantului Alexei Navalni, care se află în prezent în arest la domiciliu în urma unor acuzaţii contrafăcute.

În plus, Vladimir Putin a semnat, luni, o lege care interzice înjurăturile în domeniul cultural, artisitc sau în spectacolele din întreaga ţară. Cărţile, CD-urile sau dilmele care conţin cuvinte nepotrivite vor putea fi distribuite doar în ambalaje pe care va scrie „conţine limbaj obscen“, potrivit unui comunicat al administraţiei de la Kremlin.

Potrivit unui sondaj al Public Opinion Foundation, majoritatea cetăţenilor ruşi au încredere în media şi nu văd nimic greşit în deformarea ocazională a informaţiilor. Acest lucru se datorează, explică jurnaliştii de la „The Economist“, percepţiei majorităţii ruşilor potrivit căreia Vestul este responsabil de colapsul Uniunii Sovietice. Astfel, conform propagandei ruseşti, o grupare fascistă, finanţată din Occident, a preluat puterea în Kiev şi a ameninţat vorbitorii de limbă rusă. Crimeea a fost salvată de intervenţia promptă, însă în sudul şi în estul Ucrainei se poartă un război civil. Cei 40 de oameni morţi în schimbul de focuri de la Odessa sunt, din acest punct de vedere, încă un exemplu al fascismului care a pus stăpânire pe Ucraina. Vladimir Putin mizează în continuare pe imaginea sa de „întregitor“, modernizator, profitând de popularitatea sa şi contextul crizei din Ucraina care a făcut ca acuzaţiile de corupţie cu privire la politicienii de la conducerea statului să fie uitate.