Comisiei Europene nu-i place faţa lui Hristos. De frica lui Mahomed

În asaltul mediatic generat de decesul regelui Cioabă, o ştire măruntă şi ambiguă, ca viaţa din România, a străbătut presa. Cică micuţul stat Andorra a fost nevoit să înlăture chipul lui Hristos de pe noile monede euro, deoarece nu a fost pe placul Comisiei Europene. În realitate, nu e chiar aşa, dar principiul rămâne. Europa are o problemă cu Hristos Însuşi. De frica lui Mahomed.

În luna mai, micuţul stat european Andorra a vrut să-şi schimbe design-ul monedei euro. Propunerile conţineau, pe monedele de 10, 20 şi 50 eurocenţi, portretul Sfântului Bricius (BRICIVS) (ucenic şi succesor al Sf. Martin, episcop de Tours) dintr-o frescă a bisericii St. Martin din Cortina, una dintre bisericile emblematice ale Andorrei. 

Comisia Europeană a solicitat schimbarea design-ului, pe motiv că reprezentarea sfântului respectiv sugera mai mult chipul lui Hristos, după cum puteţi vedea.

În presa din România,  ştirea a relatat inexact, fie despre chipul lui Hristos (majoritatea publicaţiilor), fie despre chipul Sfântului Martin de Tours, al cărui hram îl purta biserica din Andorra. Dar nu era nici măcar chipul Sf Martin, care,  aşa cum se poate observa din poza de mai sus,  este deteriorat (În dreapta sa apar literele MARTINVS). O descriere completă a frescelor de la biserica din Andorra găsiţi aici.

Aşa că,  până la urmă , Andorra a pus pe monedele euro biserica Santa Colona din oraşul cu acelaşi nume.

Trebuie să mai spunem că în Andorra rolul de monarh este exercitat de către doi co-principi, episcopul de Urgell şi preşedintele Franţei. Probabil aceasta este cauza pentru care simbolurile religioase au fost alese pentru a fi imprimate pe monede.

De altfel, în zona euro, cele 2 feţe ale monedelor euro sunt împărţite între specificul european (o faţă comună) şi specificul naţional (revers cu specific naţional). Aşa se face că pe multe monede euro se regăsesc deja simboluri religioase,cu acceptul Comisiei Europene. Iată o listă, după fiecare ţară:

Austria – catedrala Sf. Ştefan

Belgia – Capul Sf Arhanghel Mihail,  patronul oraşului Bruxelles,  în marca de fabricaţie

Olanda – inscripţia pe laterala monezii GOD * ZIJ * MET * ONS (Dumnezeu să fie cu noi)

Malta – Crucea malteză

Monaco – Stema statului cu Inscriptia „Deo Juvante” (Cu ajutorul lui Dumnezeu)

Portugalia – Crucea din stema regală

San Marino – fondatorul statului,  St. Marinus, biserica Saint Marinus şi  crucea de pe coroana din stema statului.

Slovacia - crucea dublă pe 3 dealuri, simbol naţional.

Spania - Catedrala Santiago de Compostela.

Chiar şi în rândul monedelor comemorative, regăsim foarte multe simboluri religioase: catedrale,  chipuri de sfinţi etc.

Germania – Catedrala Cologne (2011), biserica Ludwigskirche (februarie 2009), biserica Sf.  Mihail din Hamburg (februarie 2008)

Franţa – Preotul romano-catolic şi deputatul Henri Grouès (Abbé Pierre) (iulie 2012)

Slovacia - Sf. Chiril (Constantin) şi Metodie (iulie 2013)

Spania - Mânăstirea San Lorenzo de El Escorial (februarie 2013), Catedrala Burgos (martie 2012)

San Marino – fresca "Disputa dintre Hristos şi Învăţătorii de Lege” (urmează în septembrie 2013)

Aici, Hristos şi-a găsit locul cumva, dar nu la nivel de detaliu, ci într-un plan mai îndepărtat, alături de alte persoane. Oricum,  nu este vorba de o monedă de circulaţie uzuală, ci de una comemorativă.

De aceea, stau şi mă întreb: care o fi motivul real pentru care Comisia Europeană a solicitat schimbarea designului? Oare chipul lui Hristos, sau orice asemănare cu El, strică imaginea oficialităţilor europene?

Mulţi ar spune că laicitatea statală este cauza. Dar nu mi se pare un argument suficient, câtă vreme simboluri religioase cu specific naţional există deja pe monede.

O bănuială tot am. În faţa potenţialei creştere a extremismului musulman pe continent, Europa este încercată de un sentiment de teamă. Mai ales că prognozele arată clar creşterea numărului de credincioşi musulmani pe continent.

Aşa că evită orice încercare de alăturare oficială a imaginii ei lângă cea a lui Hristos. Vă amintiţi refuzul de a specifica în Constituţia europeană rădăcinile creştine ale Europei nu?! Ei bine, Europa se comportă aşa pentru a nu fi nevoită ca, în virtutea diversităţii şi echidistanţei democratice,  să trebuiască să facă acelaşi lucru şi faţă de Mahomed. Asta i-ar mai lipsi, să se încurce cu ideologia „războiului sfânt”. Şi atunci, este mai bine să se izoleze de orice religie.

Plus că asta îi aduce un avantaj major: poate stabili ce morală publică doreşte, fără a o pune în acord cu morala vreunei religii.

Tot aşa a făcut, odinioară, apostolul Petru, în noaptea prinderii lui Hristos, când de frica extremiştilor din curtea arhiereului, care erau gata să-l linşeze, a apostaziat: „Nu-l cunosc pe Omul acesta!”