Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei – Raportul despre România

Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei din cadrul Consiliul Europei a dat publicităţii acum câteva minute Raportul prind România (al patrulea ciclu de monitorizare).

Iată cele mai relevante pasaje, fără comentarii. Fără comentarii pentru că le aşteptăm pe cele ale autorităţilor române (dacă cumva le pasă) şi pe ale dumneavoastră.

Raportul integral îl puteţi accesa aici 

“Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei (ECRI) a fost înfiintţată de Consiliul Europei. Este un organism independent de monitorizare a drepturilor omului, specializat în chestiuni legate de rasism şi intolerantţă. Este compus din membri independenţi şi imparţiali, aleşi pe baza autoriţăţii lor morale şi a unei recunoscute expertize în probleme de rasism, xenofobie, antisemitism şi intoleranţă.

În cadrul activitătţilor sale statutare, ECRI desfăşoară activitătţi de monitorizare, pe rând, în toate statele membre ale Consiliului Europei, în cadrul cărora este analizată situaţia privitoare la rasism şi intoleranţă şi se fac sugestii şi propuneri despre cum să se ia în considerare problemele identificate... Rapoartele celei de-a parta runde se concentrează asupra implementării şi evaluării. Ele examinează dacă principalele recomandări ale ECRI din rapoartele anterioare au fost urmate şi includ o evaluare a politicilor adoptate şi a măsurilor luate. Aceste rapoarte conţin de asemenea şi o analiză a noilor procese care au avut loc în ţara respectivă.

Pentru un număr de recomandări specifice, alese dintre cele făcute în noul raport privitor la cea de-a patra rundă, se solicită o implementare prioritară la nu mai târziu de doi ani după publicarea acestui raport, ECRI va proceda la un proces interimar de verificare a implementării acestor recomandări specifice.

Următorul raport a fost întocmit de ECRI pe propria şi deplina sa răspundere. El acopera situaţia existenta până pe 5 decembrie 2013, şi orice desfăşurare de evenimente ulterioară acestei date nu este acoperită de următoarea analiză şi nu este luată în considerare în concluziile şi propunerile înaintate de ECRI».

(...)

De la publicarea raportului ECRI privind România, pe 21 februarie 2006, s-au făcut progrese într-un anumit număr de domenii, specificate în raport.

„Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor” a intrat în vigoare în 2007, iar un Consiliu Consultativ al Bisericilor şi Cultelor Religioase a fost înfiinţat pentru a preveni conflictele între diferitele religii.

Motivaţia rasistă constituie acum o circumstanţă agravantă pentru toate infracţiunile prevăzute de Codul Penal şi a fost introdus principiul împărţirii sarcinei probei, în instanţele de judecată şi în faţa Consiliului Naţonal pentru Combaterea Discriminării.

Categoria reclamanţilor care pot apela la Avocatul Poporului a fost lărgită, cuprinzând companiile, asociaţiile şi alte entităţi juridice. Acest lucru a avut ca rezultat o creştere a numărului de audieri acordate de Avocatul Poporului.

Autorităţile au luat măsuri pozitive pentru întărirea luptei împotriva prejudecăţilor, în special legate de romi. Folosirea mediatorilor romi în şcoli şi în domeniul sănătăţii a dat rezultate. În plus, au fost organizate programe de suport educaţional, pentru a-i ajuta pe elevii dezavantajaţi socio-economic, inclusiv pe elevii romi.

„Legea azilului” prevede acum, în mod explicit, un număr de asigurări, în special: garanţii specifice, aplicabile minorilor neînsoţiţi, care solicită azil. În consecinţă, legea prevede acum reunificarea familiei minorilor neînsoţiţi, în cel mai deplin interes al copilului.

Autorităţile au dus la îndeplinire campanii menite să recruteze membri ai minorităţilor naţionale/etnice în cadrul forţelor de poliţie, iar un număr de locuri în cadrul diferitelor academii de poliţie din ţară au fost rezervate în acest scop. În consecinţă, numărul ofiţerilor aparţinând minorităţilor naţionale/etnice a crescut.

ECRI salută aceste evenimente pozitive din România. Totuşi, în ciuda progreselor obşinute, anumite probleme continuă să îngrijoreze.

Persistă dificultăţi, în ciuda unei noi legi, pentru diferite comunităţi religioase, în obţinerea recunoaşterii oficiale drept cult religios, sau în înregistrarea ca asociaţie religioasă.

„Legea privind statutul minorităţilor naţionale” nu a fost încă adoptată. Mai mult, pragul de 5% stabilit pentru eligibilitatea candidaţilor la alegerile locale poate împiedica capacitatea minorităţilor naţionale/etnice să-şi aleagă reprezentanţii în aceleaşi condiţii ca populaţia majoritară.

Insultele publice şi defăimarea pe motive de discriminare rasială nu sunt interzise prin lege.

Nu există o singură instituţie mandatată pentru colectarea sistematică de date privind încălcarea prevederilor codului penal împotriva rasismului, iar informaţiile fragmentare disponibile indică o aplicare insuficientă de către judiciar a prevederilor legilor penale împotriva rasismului.

S-au făcut progrese minore pentru furnizarea de fonduri suficiente către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru ca acest organism să-şi poată desfăşura eficient activitatea şi pentru ca investigaţiile şi capacitatea sa de a soluţiona diferende să crească.

Declaraţiile defăimătoare împotriva romilor reprezintă un lucru comun în cadrul discursului politic, întâmpină critici minore şi sunt preluate de presă, de audiovizual şi de internet. Nu există un mecanism eficient pentru sancţionarea politicienilor şi partidelor politice care promovează rasismul şi discriminarea.

Obstacole semnificative împiedică implementarea strategiilor pentru integrarea romilor, precum slaba alocare de fonduri de la bugetul naţional şi coordonarea ineficientă între ministere. În plus, impactul acestor strategii nu a fost niciodată evaluat. Segregaţia şi discriminarea existente în şcoli referitor la elevii romi rămân un motiv serios de îngrijorare. Un număr important de romi nu au documente de identitate sau certificate de naştere.

Nu s-au luat măsuri semnificative pentru a se asigura respectarea principiului nediscriminării de către forţele de poliţie, sau pentru a se cerceta motivele pentru care nu s-au depus reclamaţii împotriva agenţilor de poliţie.

În acest raport, ECRI solicită autorităţilor române să acţioneze pe mai departe în anumite domenii; în acest context, face o serie de recomandări, inclusiv cele ce urmează.

Condiţiile pe care asociaţiile religioase trebuie să le respecte pentru a fi recunoscute drept culte religioase şi cele pe care grupurile religioase trebuie să le respecte pentru a fi recunoscute drept asociaţii religioase trebuie să fie uşurate.

Codul Penal trebuie amendat pentru a se asigura ca insultele publice şi defăimările aduse unei persoane sau unor grupuri de persoane pe motiv de „rasă”, culoare, limbă, religie, cetăţenie sau origine naţională/etnică să fie interzise.

Autorităţile trebuie să conducă o serie de campanii de informare a publicului larg referitor la prevederile Codului Penal cu privire la lupta împotriva rasismului, cât şi la instanţele în faţa cărora se pot adresa pentru a obţine asistenţă şi reabilitare*.

Autorităţile trebuie să conceapă un sistem cuprinzător de colectare de date privind aplicarea prevederilor Codului Penal împotriva rasismului şi discriminării rasiale*.

Trebuie alocate suficiente fonduri Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru a se asigura un sediu corespunzător; sporirea personalului departamentului juridic; şi o mai bună organizare a documentelor.

Legislaţia care interzice incitarea la ură trebuie aplicată tuturor politicienilor care fac declaraţii rasiste şi trebuie să existe prevederi legale referitoare la obligaţia de a suprima finanţarea publică a organizaţiilor, inclusiv a partidelor politice, care promovează rasismul şi discriminarea.

Autorităţile trebuie să aloce suficiente fonduri şi un puternic imbold să fie dat „Strategiei privind includerea minorităţii rome”, odată cu îndepărtarea tuturor obstacolelor din calea implementării acesteia.*.

Trebuie creat un mecanism independent care să se ocupe de reclamaţiile împotriva poliţiei. Acest mecanism s-ar ocupa, între altele, cu probleme de discriminare rasială.(...)

Sumarul principalelor recomandări :

1.         ECRI repetă recomandarea ca autorităţile române să includă în Constituţie o prevedere privind restricţionarea libertăţii de expresie, adunare şi asociere în scopul combaterii rasismului, pe baza aranjamentelor prevăzute în „Recomandarea de politică generală nr 7” privind legislaţia naţională referitoare la combaterea rasismului şi discriminării rasiale.

2.         ECRI recomandă autorităţilor să amendeze „Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor” prin: stabilirea unor condiţii mai puţin restrictive pe care asociaţiile religioase trebuie să le respecte pentru a fi recunoscute drept culte religioase, ca şi a celor pe care grupurile religioase le au de îndeplinit pentru a fi recunoscute drept asociaţii religioase; abrogarea interdicţiei defăimării religioase, cât şi a prevederii referitoare la insulta publică împotriva simbolurilor religioase; şi asigurarea că nu există scăpări juridice care să permită ca aplicarea facilităţilor fiscale pentru asociaţiile religioase să fie discreţionară.

3.         ECRI repetă recomandarea sa către autorităţile române de a adopta proiectul de lege privind statutul minorităţilor naţionale fără întârziere şi de a amenda orice prevederi ale acestei legi care pot afecta dreptul membrilor minorităţilor naţionale/etnice de a-şi alege reprezentanţii politici.

4.         ECRI recomandă autorităţilor române să dea un impuls puternic rezolvării cererilor legate de restituirea proprietăţii către minorităţile religioase şi naţionale/etnice şi să asigure coordonarea acestui proces la nivel central, în prezentul cadru descentralizator.

5.         ECRI recomandă autorităţilor să-şi asume un rol conducător în rezolvarea disputelor referitoare la proprietăţi dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică.

6.         ECRI recomandă autorităţilor române să asigure ca legea privind alegerile locale să fie modificată, pentru a permite minorităţilor naţionale/etnice să-şi aleagă reprezentanţii la nivel local în aceleaşi condiţii ca majoritatea.

7.         ECRI recomandă autorităţilor române să ia măsuri ca prevederile legilor penale împotriva rasismului să aibă un adevărat efect descurajator, şi, în acest scop, ca pedepsele maxime prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni să nu fie reduse.

8.         ECRI recomandă autorităţilor române să ia măsuri ca insultele şi defăimările publice împotriva unei persoane sau grupări de persoane pe motiv de rasă, culoare, limbă, religie cetăţenie sau origine naţională/etnică să fie interzise de Codul Penal, conform „Recomandării de politică generală nr. 7” a ECRI, paragraful 18 (b).

9.         ECRI reia recomandarea sa ca autorităţile să ia măsuri pentru aplicarea cu mai multă forţă a prevederilor legilor penale împotriva rasismului, aşa încât acestea să nu se golească de conţinut.

10       .ECRI recomandă cu tărie autorităţilor române să organizeze campanii de informare a publicului larg în legătură cu prevederile legilor penale privind lupta împotriva rasismului. Recomandă de asemenea ca victimelor să le fie oferite informaţii despre organismele competente să ofere asistenţă şi/sau compensaţii.

11       .ECRI recomandă autorităţilor române să ia măsuri pentru a oferi instruire specifică judecătorilor, procurorilor şi funcţionarilor însărcinaţi cu aplicarea legii, privind cadrul legilor penale menite să combată rasismul.

12.       ECRI recomandă autorităţilor să alcătuiască un sistem cuprinzător de colectare a datelor privind aplicarea prevederilor legilor penale împotriva rasismului şi discriminării rasiale. Un astfel de sistem ar trebui să înregistreze numărul de anchete deschise de poliţie, cazurile prezentate procuraturii, numărul de cazuri în aşteptare în faţa instanţelor şi pronunţarea hotărârilor finale, sistematizate pe ani de referinţă şi pe prevederi ale legilor penale.

13.       ECRI recomandă ca asociaţiile, sindicatele şi alte organisme legale, care au un interes legitim în combaterea rasismului şi discriminării rasiale, să fie îndreptăţite de a intenta procese civile, de a interveni în cazurile administrative sau de a face reclamaţii penale chiar în toate domeniile existenţei, în conformitate cu „Recomandarea de politică generală nr. 7” a sa.

14.       ECRI recomandă autorităţilor române să intensifice instruirea judecătorilor, procurorilor, avocaţilor şi funcţionarilor însărcinaţi cu aplicarea legii, din toată ţara, astfel încât aceştia să-şi îmbunătăţească cunoştinţele privind legislaţia antidiscriminare şi să o aplice mai deplin. O atenţie deosebită trebuie acordată jurisprudenţei tribunalelor civile. ECRI repetă recomandarea ca autorităţile române să iniţieze campanii de informare privind „Legea anti-discriminare”, competenţele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi posibilitatea de a depune reclamaţii înaintea instanţelor de judecată.

15.       ECRI recomandă autorităţilor să monitorizeze aplicarea prevederilor antidiscriminare în domeniul legislaţiei civile şi administrative şi să strângă date în această privinţă.

16.       ECRI recomandă ca pragul pentru a beneficia de asistenţă juridică gratuită, cât şi procedura care trebuie urmată, să respecte efectiv dreptul de acces la justiţie. Ea mai recomandă autorităţilor să amendeze legislaţia astfel încât toate victimele discriminării rasiale care nu au suficiente venituri pentru asistenţă şi/sau reprezentare juridică să beneficieze de asistenţă juridică gratuită, indiferent de cetăţenie.

17.       ECRI recomandă cu tărie autorităţilor române să reintroducă interzicerea segregaţiei în şcoli în Legea Învăţământului. ECRI recomandă autorităţilor să intensifice instruirea tuturor profesorilor și directorilor de şcoli privind lupta împotriva discriminării rasiale şi segregaţiei şi să înfiinţeze grupul de lucru privind desegregaţia în şcoli, prevăzut în Articolul 14 din Anexa Nr. 1 a Ordinului Nr. 1540/2007.

18.       ECRI recomandă cu tărie autorităţilor române: să ia măsuri ca legislaţia care interzice incitarea la ură să fie aplicată tuturor politicienilor care fac declaraţii rasiste; şi să introducă prevederi legale privind obligaţia de a sista finanţarea publică pentru organizaţiile, inclusiv partide politice, care promovează rasismul şi discriminarea. Mai recomandă ca un cod de conduită să fie introdus cât mai curând în Parlament, pentru a impune anumite reguli şi sancţiuni parlamentarilor care pronunţă, între altele, discursuri rasiste.

19.       ECRI mai recomandă ca toate partidele politice să ia o atitudine fermă împotriva oricăror forme de rasism, discriminare rasială şi xenofobie, şi să exprime un mesaj politic clar în favoarea diversităţii şi pluralismului.

20.       ECRI recomandă autorităţilor române să încurajeze federaţiile de fotbal, cluburile şi asociaţiile de suporteri să ia măsuri auto-reglementative împotriva rasismului şi intoleranţei. Codurile de conduită trebuie să aibă în vedere în special chestiunea comportamentului rasist al suporterilor. Ea atrage atenţia autorităţilor asupra „Recomandării de politică generală nr. 12”, privind combaterea rasismului şi discriminării rasiale în domeniul sportului, care conţine linii directoare în această privinţă.

21.       ECRI recomandă autorităţilor române să ia măsuri pentru a pune la punct un sistem eficient de monitorizare a Internetului în vederea depistării comentariilor rasiste.

22.       ECRI recomandă autorităţilor române să crească pe mai departe iniţiativele de instruire pentru mass-media locală şi naţională privind lupta împotriva discriminării rasiale, în special când se referă la minorităţi. ECRI recomandă autorităţilor să pună la dispoziţie resurse, în acest scop, organizaţiilor care lucrează eficient în acest domeniu.

23.        ECRI recomandă autorităţilor să ia măsuri ca Holocaustul să fie predat în şcoli, între altele, în legătură cu specificul său românesc şi impactului asupra romilor şi evreilor români.

Am reprodus doar câteva dintre recomandările incluse în acest text pe care vi-l recomand pentru lectură integrală, căci multe dintre aceste elemente pot să reapară în perioada următoare în alte rapoarte conexte, datele conţinute fiind, în unele cazuri, de o deosebită gravitate şi care ar trebui să provoace reacţii corespunzătoare ale autorităţilor române.

Este limpede că despre toate cele semnalate în raportul Consiliului Europei se vorbeşte de mult timp, sunt teme recurente şi, aşa cum se întâmplă de obicei, nu am văzut niciodată o reacţie unitară şi complet explicativă, cu argumente, a celor care diriguiesc ţara noastră. De unde, iată, consecinţele.