Pentru foarte mulţi alţii, pentru mari decidenţi europeni, miza umană Dacian Cioloş se confundă cu una, enormă, politică, economică şi de dezoltare generală prin exinderea spre pieţe externe ofertante. Dacă prima afirmaţie nu mai trebuie documentată, iată argumente în favoarea celei de-a doua.

La nivelul marilor puteri mondiale, cabinetele care formulează analizele strategice pentru politica pe termen mediu şi lung au transmis de ani de zile că marile bătălii ale acestui început de secol XXI se vor purta pe câştigarea şi asigurarea accesului şi apoi a unei prezenţe ofensive în două domenii majore: cel energetic şi cel al produselor agricole. Marii decidenţi poltici au mai fost informaţi că acestea sunt şi domeniile care pot genera (iată, asta se şi întâmplă acum) conflicte locale sau regionale, iar spectrul penuriei alimentare poate oricând genera "revoltele foamei" pe zone întinse, antrenând categorii diverse de populaţie devenită brusc migratoare şi profund disperată, luptând pentru propria supravieţuire imediată.

Dacă translatăm acest raţionament la nivelul UE şi ţărilor sale membre, vedem că exact acestea sunt şi priorităţile strategice nu numai ale momentului, ci şi în perspectiva politicilor anunţate de şeful noii Comisii Europene. Şi vedem uşor problemele enorme care există în domeniul energetic, în condiţiile unei dependenţe strategice de peste 60% de importuri, dintre care aproximtiv 30% faţă de Rusia. Mişcări esenţiale, dacă ele se vor face totuşi în viitoarea Uniune Europeană a Energiei anunţată de Jean Claude Juncker, vor necesita timp şi fonduri foarte importante. Deci, dacă aici există o nesiguranţă reală, UE mai are la dispoziţie celălalt pilier unde poate deveni realmente competitivă, cel agricol, incluzând aici tehnologiile subsecvente în producţia de tehnică agricolă sau aducând pe piaţă rezultatele din zona cercetării de vârf.

Pentru asta, trebuia creată o deschidere majoră spre "piaţa viitorului" care este, şi în acest domeniu, evident, China. Ţara tuturor promisiunilor cu spaţiu deja ocupat în domeniul energetic de acordul mileniului făcut cu Federaţia Rusă. Dar, a argumentat Dacian Cioloş, ÎNCĂ deschis europenilor în domeniul agricol, dacă se mişcă rapid şi fac mişcări decisive în acest sens.

În acest moment, China reprezintă cea mai mare piaţă alimentară a lumii. Ceea ce mănâncă chinezii are repercursiuni mondiale, deoarece parcticile de producţie a hranei şi provenienţa acesteia au un impact din ce în ce mai global.

Raport GRAIN 2013

Ce s-a petrecut, concret, în timpul mandatului Cioloş în domeniul său direct de responsabilitate, adică cel în care el a fost negociatorul de politici şi programe agricole şi dezvoltare rurală al UE? Important să adăugăm un detaliu din jocurile interne al Comisiei Europene: Comisarul pentru agricultură şi dezvoltare rurală este direct responsabil pentru negocierile acordurilor comerciale bilaterale sau multilaterale încheiate de CE în  sectorul agroalimentar, fiind singurul dintre comisari care are astfel de atribuţii în afara celui care se ocupă de comerţ.

Iată raportul de performanţă. Impresionant. În prezent, Uniunea Europeană  este a cincea sursă de import de produse agricole şi alimentare pentru piaţa chineză şi a treia piaţă de export pentru produsele agricole şi agroalimentare din China. În ultimii ani, comerţul cu produse agroalimentare UE-China a devenit din ce în ce mai important, ambele părţi fiind interesate de o strânsă cooperare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale.

Valoarea exporturilor agroalimentare UE către China în 2013: peste 7000 de milioane de euro, dintre care 662 milioane euro vinuri, 456 milioane euro băuturi spirtoase, 1000 de milioane euro carne şi produse lactate.

Analizele arată că în următorul deceniu, China ar putea deveni primul importator de produse agricole şi agroalimentare din lume.

China reprezintă o piaţă în creştere. Pe măsură ce nivelul calităţivvvieţii în China creşte, se schimbă obiceiurile alimentare (creşte consumul de carne, spre exemplu), iar consumatorii  devin tot mai interesaţi de produse de calitate (iar Europa este văzută în China ca fiind producătorul prin excelenţă de produse de calitate).

sursa: Raport intern al Comisiei Europene, studiu de impact relaţia comercială cu China, 2014  

 Exemple sectoriale concludente:

- în sectorul vinurilor, în ultimii 6 ani, cota de piaţă a importurilor de vin din UE a crescut de la 30% la 65% (vinurile europene reprezintă 65% totalul cantităţii de vin importată de China de pe piaţa mondială). În tot acest timp, importurile de vin ale Chinei de pe piaţa mondială a crescut de la 195 de milioane de euro la 1253 milioane de euro. Principalele state membre exportatoare sunt Franţa şi Spania, dar pe piaţa chineză sunt prezente şi vinuri româneşti: Domeniile Tohani (cramă vizitată de ministrul chinez Han Changfu în iunie 2014), Murfatlar, Vinexport Focşani, Halewood Romania, Jidvei (reprezentatul lor a făcut parte din delegaţia de oameni de afaceri europeni care l-a însoţit pe comisarul Cioloş  în vizita din 2011.

Foarte interesant îmi pare cumulul frecvenţă/ nivel contacte bilaterale ale lui Cioloş în raport cu China dar şi, în egală măsură, faptul că a reşit, din nou, să implice şi România în circuit. Pe durata mandatului de comisar european pentru agricultură, Dacian Cioloş s-a întâlnit cu ministrul chinez al agriculturii Han Changfu de cinci ori: de trei ori în RP Chineză în anii 2011, 2012 şi 2013 şi de două ori în pe teritoriul UE – în 2011 în Italia (întâlnire bilaterală şi vizite împreună cu ministrul italian al agriculturii si cu ministrul chinez la Parma – producătorii Parma ham  - şi în regiune) şi în iunie 2014 în România (întâlnire bilaterală la Bucureşti şi vizită împreună cu ministrul Daniel Constantin şi ministrul chinez la Covalact Covasna, la o fermă de vaci din rasa Bălţata Românească din Hărman, Braşov şi la Cramele Tohani, Prahova).

Desigur, vorbim despre agricultură dar şi, în aceeaşi măsură, de politică la nivel înalt. O comparaţie este edificatoare: precedentul comisar pentru agricultură, Marianne Fischer Boel a fost în China o singură dată...O dimensiune recunoscută şi apreciată anul trecut şi de vicepremierul chinez responsabil pentru comerţ şi agricultură Wang Yang, într-o perioada în care relaţiile comerciale UE- China cunoşteau o perioadă mai tensionată  (în vara lui 2013 UE a introdus taxe anti-dumping pentru panourile solare produse in China, urmate de taxe anti-dumping şi de investigaţii lansate de chinezi faţă de vinurile importate din UE. Ambele chestiuni au fost rezolvate între timp în urma mai multor runde de negocieri UE-China). Rezultatul cel mai important al acestei politici decisă şi susţinută de Dacian Cioloş a fost Palnul de Cooperare UE-China în domeniul agriculuturii şi dezvoltării rurale  semnat în 2012  Comisarul Cioloş şi ministrul Han Changfu au semnat un Plan de Cooperare UE-China în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale. Un acord în care au fost identificate opt arii prioritare de cooperare, de la politica de calitate şi protejarea Indicaţiilor Geografice, la siguranţa alimentelor, folosirea durabilă a resurselor naturale, dezvoltarea rurală, diversificare, repartiţia valorii adăugate pe lanţul alimentar, şi sănătatea animalelor. De asemenea, cooperarea a început să producă rezultate concrete în sectorul vinului, sectorul lapte şi în crearea unor platforme comune de cercetare şi inovare. Obiectivele privesc întărirea dialogului despre norme şi standarde de producţie, dar şi creşterea volumului de schimburi comerciale.

Dar, dacă vorbim despre gândiri politice de perspectivă, cum oare se echilibrează, se compensează sau se completează viziunea acesta către China cu cealaltă prioritate majoră a UE, adică Acordul de liber-schimb cu SUA? Vom regăsi oare şi aici posibilitatea de a "planta" şi interese româneşti? Vom vedea asta într-un material viitor. 

Dar, iată, astea sunt mizele reale de la Bruxelles şi cele ale unui viitor mandat în domeniu. De unde, poate, mai uşor de desenat şi dorinţe româneşti, strategii naţionale în domeniu, în acord cu aceste linii majore şi nu pescuind la întâmplare, în ritmul unor conjuncturi sau pieţe pe cât de minore, pe atât de pasagere.