Ciocnirea „doamnelor de fier“. Theresa May se detaşează în cursa pentru şefia conservatorilor şi se anunţă o rivală neînduplecată pentru Angela Merkel

Ministrul britanic de Interne Theresa May a câştigat detaşat marţi primul scrutin din cadrul Partidului Conservator pentru alegerea succesorului lui David Cameron la conducerea formaţiunii şi implicit a Guvernului Marii Britanii. Odată cu accederea sa la postul de prim-ministru, cancelarul german Angela Merkel va avea parte, cu siguranţă, de o rivală fermă şi dură, ceea ce va pune la grea încercare negocierea ieşirii Marii Britanii din UE.

Theresa May, 59 de ani, o eurosceptică înainte de a se alătura campaniei pro-UE, a fost votată de 165 din cei 330 de parlamentari conservatori. Ea va urma să-i înfrunte pe secretarul de stat pentru Energie Andrea Leadsom (66 de voturi) şi ministrul Justiţiei Michael Gove (48 de voturi), doi susţinători ai Brexitului.

„Ne aşteaptă foarte multă muncă: unificarea partidului şi a ţării, negocierea celui mai bun acord în părăsirea UE şi să facem în aşa fel încât Regatul Unit să fie în slujba tuturor“, a declarat May marţi seara. „Sunt singurul candidat capabil să îndeplinesc aceste sarcini“, a afirmat ea.

Clasat pe locul patru cu 34 de voturi, ministrul Muncii şi Pensiilor Stephen Crabb şi-a anunţat retragerea şi sprijinul pentru Theresa May, precizând la BBC că o va susţine „cu toată inima“. Un alt candidat la succesiunea lui David Cameron, fostul ministru al Apărării Liam Fox a fost eliminat din cursă, clasându-se pe locul cinci cu 16 voturi.

Procesul de alegere a noului premier, care va trebui în special să gestioneze criza economică provocată de votul pro-Brexit, va continua cu o nouă etapă marţea viitoare, în scopul stabilirii a doi finalişti care vor fi departajaţi în cursul verii de cei aproximativ 150.000 de militanţi conservatori.

Michael Gove, 48 de ani, care a pledat pentru ieşirea Marii Britanii din UE în campania pentru referendumul din 23 iunie, pare a fi următorul eliminat din cursă. El suferă de lipsă de încredere în rândul conservatorilor, care îl consideră un trădător după distanţarea de fostul său aliat Boris Johnson. După retragerea surprinzătoare din cursa pentru succesiunea lui Cameron, fostul primar al Londrei a decis să o susţină pe Andrea Leadsom, 53 de ani, la rândul ei o necunoscută marelui public înainte de campania pentru referendumul privind apartenenţa Marii Britanii la UE, în cursul căreia a pledat pentru părăsirea blocului comunitar.

Alesul la preluarea conducerii taberei conservatoare va fi anunţat oficial pe 9 septembrie, iar Theresa May este considerată favorită certă.

Calea Theresei May pentru Marea Britanie post-Brexit

„Mesajul meu este foarte simplu: «sunt Theresa May şi cred că sunt cea mai potrivită persoană pentru preluarea postului de prim-ministru»“, a declarat, pe un ton răspicat, ministrul de Interne în momentul lansării candidaturii sale, trecând în revistă apoi câteva dintre ideile sale pentru gestionarea situaţiei post-Brexit.

Deşi s-a aflat în campanie de partea taberei anti-Brexit, ea a exclus organizarea unui nou referendum, aşa cum cer peste 4,1 milioane de semnatari ai unei petiţii online. După lămurirea acestui aspect, cel mai longeviv ministru de Interne al Marii Britanii din ultimii peste 100 de ani a subliniat că ţara sa ar trebui să aibă o poziţie clară de negociere cu UE înainte de activarea articolului 50 al Tratatului de la Lisabona, care prevede condiţiile ieşirii unui stat membru din blocul comunitar.

„Este important să facem acest lucru la momentul potrivit şi să o facem astfel încât să obţinem un acord bun pentru Marea Britanie“, a insistat duminică, la postul de televiziune ITV, Theresa May.

Ea este susţinută în acest demers de doi grei ai conservatorilor britanici: ministrul Aprărării Michael Fallon şi ministrul de Externe Philip Hammond.

„Theresa este cea mai bine plasată pentru a conduce ieşirea noastră din UE“, a apreciat Fallon, invocând „rezultatele, temperamentul şi angajamentul ei în unirea partidului şi a ţării“.

„Pentru a obţine cel mai bun acord avem nevoie de o mână sigură, nervi de oţel şi judecată sănătoasă“, a subliniat la rândul său Hammond într-un editorial publicat luni în „The Telegraph“ în care o recomandă pe May la preluarea conducerii Partidului Conservator.

May vs Merkel. Ce le apropie şi ce le separă?

Ţinând cont cel puţin de aceste luări de poziţie, presa europeană aşteaptă un duel dur şi interesant între două „doamne de fier“ cu viziune diferite: Theresa May pe de o parte şi cancelarul german Angela Merkel pe de altă parte.

Atunci când Theresa May şi-a anunţat candidatura la succesiunea lui David Cameron, „The Telegraph“ a văzut în ea drept „cel mai bun răspuns pentru Angela Merkel“, în timp ce „Daily Mail“ a numit-o „Merkel a Marii Britanii“. „Casa a luat foc şi numai Theresa îl poate stinge“, titra vinerea trecută „Daily Mail“ pe prima pagină. În aceeaşi notă, presa conservatoare britanică o caracterizează drept „noua Margaret Thatcher“. Ce le apropie şi ce le separă, totuşi, pe May şi Merkel?

În primul rând, ambele sunt fiice de pastori. Horst Kasner, tatăl Angelei Merkel, a fost preot luteran, în timp ce Hubert Brasier, tatăl Theresei May, a fost preot al Bisericii Anglicane.

În al doilea rând, ambele au aproximativ aceeaşi vârstă. Născută pe 1 octombrie 1956 la Eastbourne (Sussex), în sudul Angliei, Theresa May a învăţat la şcoli catolice şi a absolvit Universitatea din Oxford. Apoi a lucrat pentru Banca Angliei şi a fost aleasă la mijlocul anilor ’80 consilier în burgul londonez Merton. La rândul ei, Angela Merkel, născută pe 17 iulie 1954 la Hamburg, în plin Război Rece, a crescut alternând între educaţia religioasă de acasă şi exigenţele regimului comunist din fosta Republică Democrată Germană, unde familia sa s-a mutat în toamna lui 1954.  După absolvirea Universităţii din Leipzig, Angela Merkel s-a mutat la Berlin, unde s-a dedicat iniţial cercetării şi ulterior politicii.

În al treilea rând, ambele sunt membre ale unor partide conservatoare şi sunt sunt adepte ale consensului în vederea atingerii scopului. Dar aici începe separarea.

Deşi au început cariera politică aproximativ în acelaşi timp, cele două „doamne de fier“ au avut parte de ascensiuni diferite. 

Dacă Angela Merkel (deputată în 1990, primul mandat de ministru în 1991, preşedintă a CDU în 2000 şi cancelar al Germaniei în 2005) a cunoscut o evoluţie fulgerătoare pe treptele puterii, Theresa May în schimb a fost nevoită să urce cu multă diplomaţie şi răbdare. După ce a fost învinsă la alegerile legislative din 1992, ea şi-a luat revanşa cinci mai târziu, obţinând un mandat în Camera Comunelor. De asemenea, ea a rămas un simplu aparatcic de partid, în umbra altor lideri, până în primăvara lui 2010, când a preluat postul de ministru de Interne. Ori, la acea vreme, Angela Merkel devenise deja un lider incontestabil la nivel european, impunându-şi punctele de vedere în negocierea Tratatului de la Lisabona în 2007 şi în criza financiară din 2008.

Spinoasa problemă a migraţiei

Odată ajunsă ministru, Theresa May a fost nevoită să-şi modereze opiniile antimigraţie şi propunerile pentru combaterea delincvenţei. O linie dură la care nu a renunţat definitiv şi care ar putea aduce multe fricţiuni între ea şi cancelarul german, în principal pe tema migraţiei.

„Când fluxul migratoriu este prea mare, când ritmul schimbării este prea rapid, este imposibil să construieşti o societate coerentă“, este de părere ministrul britanic de Interne.

În opinia ei, migraţia în masă suprasolicită serviciile publice, precum şcolile şi spitalele, reduce salariile şi lasă unii cetăţeni fără locuri de muncă.

Un punct de vedere total diferit de cel al Angelei Merkel, care vede în găzduirea şi integrarea migranţilor „o şansă pentru mâine“.