Cinci întrebări pentru compatrioţii mei

Am urmărit interviul sclipitor acordat la televiziunea publică de primarul municipiului Sibiu. Un prezidenţiabil de nota 10. În acest context au apărut întrebări la care trebuie să răspundă, în faţa propriei lor conştiinţe, alegătorii lucizi, din România.

Întrebarea nr.1 – pentru alegătorul român

Dacă primul preşedinte postdecembrist era legitimat la Moscova, al doilea… acceptat în Occident, actualul fiind al unor structuri ce au pus, imagologic, armata la zidul infamiei…

…o să aveţi curajul să votaţi un alt tip de preşedinte, sau o să staţi din nou acasă, în eterna plângere mioritică?

Întrebarea nr.2 – pentru părinţii noii Constituţii

De ce nu aveţi temeritatea să promovaţi prevederi care să instituie un prag electoral ridicat, astfel încât cel mult două partide mari şi unul de centru să aibă acces în Parlamentul României, determinând minoritarii să se alinie formaţiunilor de stânga, de dreapta sau de balansare a puterii, ca în Marea Britanie?

Întrebarea nr.3 – pentru dreapta divizată, din opoziţie

Dincolo de orgoliile lui Vasile Blaga, Mihai Răzvan Ungureanu, Elena Udrea şi anonimul de la mişcarea aşa zis populară, niciunul cu şanse de a câştiga în turul secund al alegerilor prezidenţiale, ce anume îi împiedică să renunţe la prejudecăţi, antipatii şi poliţe plătite, pentru a coagula o opoziţie credibilă, care să respecte regulile jocului democratic, şi să vină în faţa alegătorilor cu soluţii concrete, nu doar cu anateme mai degrabă bisericeşti, nu lucide?

Întrebarea nr.4 – pentru pesedişti

Ce anume împiedică formaţiunea politică care conduce în sondajele recente să nu aibă în vedere o soluţie de avarie, dacă are semnale că aliaţii României au reticenţe faţă de o anumită continuitate a formulei actuale de guvernare?

De ce nu este desemnat un prezidenţiabil aplaudat la Londra, bine cotat la Washington D.C. şi cu un dialog echilibrat cu Moscova?…

Întrebarea nr.5 – pentru liberali

Am urmărit interviul sclipitor acordat în această seară, a zilei de 5 februarie 2014, de numărul 2, în formaţiunea liberală, distinsul primar Klaus Johannis. Un prezidenţiabil de nota 10.

Distins prin echilibru, cumpănire a răspunsurilor, afirmaţii controlate 100%.

A atins şi problema, reală, a ascultării telefoanelor.

Un abuz, pe baza cărora au fost distruse multe destine profesionale, din cu totul alte motive, decât cele care ţineau de fişa postului.

Nu cred, ca simplu cetăţean, într-o minune la următoarele alegeri prezidenţiale.

Dar, indiferent cine va fi următorul locatar numărul 1 de la Cotroceni, mă întreb – evident retoric -, dacă va avea curajul să ceară lista decidenţilor, de după 2005, care, la diferite nivele, au solicitat interceptări telefonice, din raţiuni de vendetă personală.

Va fi un asemenea prezident liberal temerar?…